6,540 matches
-
convingerile noastre intime". Un asemenea profesor nu-și putea câștiga o aureolă de mit, dar impunea prin puritatea vieții sale morale, prin severitatea față de sine și prin metodele sale riguroase, științifice. Oliveira Salazar era, la Coimbra, un profesor european, un savant care voia să se mențină la nivelul colegilor săi din universitățile franceze, germane sau engleze. În foarte multe științe, Portugalia - ca atâtea alte țări mici - n-a depășit încă stadiul diletantismului. Popor înzestrat cu admirabile însușiri sufletești, dar sentimental, incoerent
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
țări mici - n-a depășit încă stadiul diletantismului. Popor înzestrat cu admirabile însușiri sufletești, dar sentimental, incoerent și imaginativ - portughezii dau la iveală, în fiecare generație, un număr surprinzător de mari poeți, dar foarte puțini oameni de știință. Chiar adevărații savanți portughezi păcătuiesc uneori printr-o metodă incertă sau printr-o primejdioasa tendință către diletantism. Salazar - care-și propunea pe atunci să facă oameni noi, și-și va propune într-o zi să modifice structura întregii nații - voia să lupte, mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
A urmat un cărucior mai ușor, și când se răsucea, copilul avea tendința să se ridice, trăgând de ham, apucându-se de marginile căruțului; stând În picioare, nu atât ca pasagerul amețit al unui vas de plăcere, cât ca un savant preocupat dintr-o navă spațială; examinând jurubițele pestrițe ale unei lumi vii și calde; privind cu interes filosofic perna pe care a reușit s-o azvârle peste bord; căzând și el Într-o zi când hamul a pocnit. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Mă simțeam înlăuntrul unui Dumnezeu care era însuși Universul a cărui necuprindere nu am putut niciodată să o imaginez. Atunci o simțeam. Cucoanele literate de acum, știu, strâmbă din nas când dau de astfel de mărturisiri. Le fac să amușine savant din finele lor născioare: Pooof-pooof! Nu-i deloc postmodern! Auzi, țațo, metafizica grădinii de zarzavat! Chiar nu și-o fi dând seama amărâtul că-i uncool?! Acu’, când schimbarăm nu numai secolu’, dar și mileniu’, să mai mergi prin rouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șoaptă, ca niște conspiratori. Tremura de frig și-și fricționa brațele goale. Pijamaua veche avea mânecile scurte, tăiate probabil acolo unde coatele nu mai putuseră fi cârpite. Frizura, de obicei atent încropită din părul lăsat să crească deasupra urechilor și savant adus apoi cu o periuță de dinți peste țeasta goală, atârna în șuvițe țepene. ― Pune mîna! Nu vezi! țipă Valerica Scurtu. Cade casa pe noi! Melania Lupu apăru zâmbitoare în prag: ― Ce faceți, copii? Dădu cu ochii de zidul ud
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și, în afară de aerul "străin", nimic altceva nu l-ar fi putut caracteriza. Cristescu se simți vag dezorientat, incapabil să-l califice, să-l situeze undeva, într-un cadru oarecare. După aparențe, Van der Hoph putea fi orice: om de afaceri, savant, funcționar superior sau gangster. Surâse convențional și-și manifestă regretul de a-l fi lăsat să aștepte, față de incident, în general. Olandezul, calm, înclină capul, dar nu-l ajută cu nici una din acele fraze de circumstanță care depășesc momentul dezagreabil
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și zinc. Experiența se repetă zilnic timp de o oră. Broaștele moarte așezate pe aceste incizii încep să zvâcnească. Tânărul von Humboldt numește „forță vitală“ „acțiunea conjugată a unor substanțe“ care produc electricitate. Anul 1797. Schiller se năpustește năprasnic asupra savantului care ignora filozofia idealistă germană: „judecată goală de măcelar care vrea cu nerușinare să spintece și să măsoare natura (...), fără dulcea participare a inimii...“ Von Humboldt răspunde: Schiller, cu „simțămintele lui de gelatină“, „împopoțonează într-o grandilocvență plictisitoare idei împrumutate
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
goală de măcelar care vrea cu nerușinare să spintece și să măsoare natura (...), fără dulcea participare a inimii...“ Von Humboldt răspunde: Schiller, cu „simțămintele lui de gelatină“, „împopoțonează într-o grandilocvență plictisitoare idei împrumutate de la alții“. Față de spiritul faustic al savanților iluminiști, pretențiile pecuniare, înfumurarea, neputința specializată a „savanților“ de astăzi (seriozitatea lor carieristă) seamănă cu dansul unor cocote. Iresponsabilitatea savantă față de „forța vitală“ va crea responsabilitatea ignoranților pentru inimaginabile suferințe lipsite de durere. De altfel, aceasta este una dintre definițiile
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ajungă la lumină. Inteligența înseamnă un ghem de interogații. Întreaga viață este străjuită de semnul întrebării. Ba chiar și moartea. O gândire plată nu poate ajunge la ascuțișurile esenței. Neantul poate fi materia primă a marilor sisteme filosofice. Uneori, misiunea savanților e să explice științific invențiile unor creatori autodidacți. Steaua Polară - acest felinar în capul de oiște al Cosmosului. Să fie, oare, Pământul o rezervație a Căii Lactee? Omul modern tinde să dizolve toate utopiile. Absolutul nu poate fi abordat cu idei infantile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Se pare că nu avem acces decât la misterele secundare ale vieții. Stăm încremeniți, precum măgarul lui Buridan, între gălețile cu obsesia eternității și cele cu tentația clipei. Marele Inchizitor nu crede în nimeni și nimic. Meseria lui este scepticismul. Savanții se străduiesc să manipuleze și subconștientul, fundamentala noastră bază de date. Marile biografii sunt urzite numai de neliniști. Arta captează divinul prin simboluri. Lasă copilul să sară dintr-o albie în alta, până când o găsește pe cea convenabilă. Mirarea prostului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
noastră bază de date. Marile biografii sunt urzite numai de neliniști. Arta captează divinul prin simboluri. Lasă copilul să sară dintr-o albie în alta, până când o găsește pe cea convenabilă. Mirarea prostului se deosebește prin altitudine de cea a savantului. Progresul este alimentat de ”indiscrețiile” savanților. Între defecte și calități se împielițează în noi un tulburător concubinaj. Nu poți vindeca trupul fără aprobarea psihicului. Omul superior se îndârjește împotriva lui însuși. Tradițiile încorsetează la modul sublim. În absența contradicțiilor și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sunt urzite numai de neliniști. Arta captează divinul prin simboluri. Lasă copilul să sară dintr-o albie în alta, până când o găsește pe cea convenabilă. Mirarea prostului se deosebește prin altitudine de cea a savantului. Progresul este alimentat de ”indiscrețiile” savanților. Între defecte și calități se împielițează în noi un tulburător concubinaj. Nu poți vindeca trupul fără aprobarea psihicului. Omul superior se îndârjește împotriva lui însuși. Tradițiile încorsetează la modul sublim. În absența contradicțiilor și a îndoielilor, inteligența se moleșește. Poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un lazaret cosmic? Înjurătura noastră metafizică cu trimitere la increat s-a vulgarizat cu totul. Nimeni nu-i mai gustă tâlcul. Întrebările de ordin biografic sunt ori banale, ori indiscrete. Eul - acest perisabil săculeț cu taine. Va primi Premiul Nobel savantul care va descoperi utilitatea simpozioanelor. La Judecata de Apoi a cărților fiecare trebuie să justifice cât adevăr a adus pe lume. Eul - acest înveliș veșnic ulcerat. Sunt un rătăcit! Dar tu, cititorule, pe cine cauți? Intelectualii au în genă viciul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Omul - această minge de ping-pong între teluric și absolut. În soclul oricărei opere se află și o diplomă de autodidact. Există uneori o încăierare între urbanul și ruralul din noi. Marii creatori duc nedumeririle epocii spre mister. Cel mai mare savant din lume nu poate argumenta temeinic cum funcționează creierul celui mai prost om . Geniul amplifică, nu risipește disperarea. Încă nu știm dacă trebuie să ne închinăm unui Adam credul sau unei maimuțe emancipate. Mă desfoliez zilnic în sumedenie de euri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
istorie nu există locuri rezervate. Marea iubire este suma aritmetică a celor mărunte. A fugit în străinătate ca să-și poată iubi ca lumea țara. Valorile pot ajunge mituri și prin mumificare. Arta încearcă să reanime o planetă de ... incurabili. Un savant naiv crede că femeile ar putea institui pacea generală declanșând o grevă generală ... conjugală. Persistă iluzia că progresul material îl împinge spre culmi și pe cel spiritual. Eternitatea ne umple gura cu țărână, nu cu ambrozie. Citind inscripțiile din cimitir
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu cinic. Pentru cinism e nevoie și de ceva inteligență. „ Intelectualii ” făcuți peste noapte scot limba de efort când se iscălesc. Toți conducătorii sunt atinși de o ușoară naivitate : se cred veșnici. Dacă am fi la naștere prea inteligenți, spun savanții, nu am reuși să trecem prin colul uterin. Idioții au deci cea mai confortabilă naștere. Convingerea idioților e că geniul nu există. Pentru unii, libertatea înseamnă să cânți imnul țării tale în pielea goală. Principalul ideal al trogloditului e să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
credeai că toată supraviețuirea lumii depinde de ceea ce vedea ea în cărți. Doamne, ce deștepte erau ninetistele! Foloseau vreo 78 de cărți, am înțeles, iar eu nu știam să număr atunci nici până la zece. Târziu, am priceput că ghicitul acesta savant în cărți se numea tarot, dar, impresionat de știința ninetistelor, pentru că oricum nu le puteam egala în competență, nu m-am apropiat niciodată de această artă în care, cu siguranță, și Freud ar fi fost un novice. Atunci a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să ascult un monolog lung. Mă rog bunului Dumnezeu să nu abuzeze de explicații științifice culese din cărțoi, deși, din câte-o cunosc pe Nineta, e clar că mi-a pregătit o conferință științifică. Îi studiez iar chipul. Are aerul savantului care dă lovitura vieții. La o adică, la așa vis nici nu te puteai aștepta la altceva. Cred că și Nineta îmi este recunoscătoare pentru materia primă pe care o prelucrează acum, foarte febril. Mă așez mai confortabil, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Cum a fost cu hârtiuțele alea?... Eu, surprins; foarte surprins. Dau liber la moacă să joace rolul marii mirări. Care hârtiuțe?... Indivizii erau croiți, recunosc iar, puțin altfel decât Burtă Multă. De pildă, cugetătorul cu o parte din palmă așezată savant pe frunte a zâmbit ceva în genul "auzi, puștiule, e ceva creier în căpățâna asta a mea, nu ți-ai dat seama?" Celălalt, mai terestru, a rezumat dezamăgirea într-un zâmbet acru... Vrem doar atât: cine a făcut manifestele, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe teorii elaborate laborios de o rațiune imperfectă. — Nu cred, spuse ea, dar trebuie să fac ceva. El fu șocat de lejeritatea cu care-și recunoștea lipsa credinței, lejeritatea care nu venea din lectura sistematică a scriitorilor raționaliști și a savanților din secolul al nouăsprezecelea. Fusese născută Întru necredință tot atât de limpede pe cum fusese el născut să creadă. El Își sacrificase propria siguranță ca să ajungă la aceeași poziție cu ea și pe moment tânji să-i implanteze răsadul uscat al Îndoielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru ca o asemenea grădină, paradis de vânătoare al omului primitiv, să devină, cu trecerea timpului, cea mai dezolantă regiune a planetei? Poate că s-a schimbat clima, poate că omul a distrus pădurile sau poate că - așa cum dau asigurări mulți savanți - marele fluviu Niger și-a modificat cursul, a încetat să mai curgă spre Mediterana și s-a înfundat singur, ca să meargă să moară în golful Guineei. Fără acea irigație, copacii mari au murit, rădăcinile lor au încetat să mai țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dacă yubani-i nu sunt buni în calitate de cetățeni și nici selvele, ca terenuri cultivabile? Ce facem? Le distrugem...? — Selvele pot da lemn mereu... — Și când își vor fi dat tot lemnul? Le vom lăsa să se transforme în deșert? După opinia savanților, a treia parte din oxigenul de pe planeta noastră provine din Amazonia. Da, am mai auzit această teorie. Cu toate astea, alți savanți dau asigurări că e complet ridicolă; Amazonia nu produce mai mult oxigen decât oricare altă zonă verde de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Și când își vor fi dat tot lemnul? Le vom lăsa să se transforme în deșert? După opinia savanților, a treia parte din oxigenul de pe planeta noastră provine din Amazonia. Da, am mai auzit această teorie. Cu toate astea, alți savanți dau asigurări că e complet ridicolă; Amazonia nu produce mai mult oxigen decât oricare altă zonă verde de pe Pământ. Încă nu știm suficiente lucruri despre asta. — Dar, fără să știm, riscăm. E ca și cum am juca la ruleta rusească. Apăsăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe când în toți cei patruzeci de ani anteriori, a fost doar de 5. Asta înseamnă că epuizăm resursele cu o viteză devastatoare. În secolul nostru, până acum am cheltuit mai multă energie decât în cei 2000 de ani dinainte și savanții calculează că aceste cheltuieli cresc în proporție geometrică. Consumul nostru se dublează la fiecare cincisprezece ani. Dacă eu o să mor de bătrânețe, la acea dată societatea noastră va produce de treizeci și două de ori mai mult decât produce azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de cherestea... Se făcu o lungă tăcere. Fiecare încerca să cântărească argumentele pro și contra. Preotul a fost primul care vorbi. — Este o soluție atât de simplă, încât sperie prin stupiditate... — Nu e atât de stupidă, spuse Inti Ávila. Majoritatea savanților care au studiat posibilitățile de supraviețuire a speciei umane sunt de acord asupra faptului că drumul de fier va recăpăta rolul primordial pe care l-a avut odată... Goldsmith, Allaby, Davoll, Allen... Pentru toți este limpede că va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]