6,083 matches
-
că de ale mele am eu grijă. M-am gîndit că cum am eu obrazul plin de bube și coșuri, poate mă ajută Dumnezeu să scap de ele; Am mai simțit și o durere la lingurică, așa că duminică m-am sculat de dimineață, mi-am fîcut treburile de gospodărie și după ce Ghiță a plecat cu vacile la imaș, m-am îmbrăcat frumos și m-am dus la biserică. Părintele Mironescu a slujit frumos dar a lungit mult slujba, așa că am plătit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
această școală erau necesare acte ce trebuiau scoase de la secția de învățământ de la Vaslui. Neavând nici un mijloc de transport, car sau căruță, în una din diminețile lunii septembrie a anului 1946, care fusese cel mai secetos an, Maria s-a sculat de dimineață, la răsăritul luceafărului de dimineață și a plecat împreună cu Elena Toloacă spre Vaslui, cu câteva turte coapte pe plită și câțiva lei dați de Emilia, să fie acolo. Când sătenii din Ivănești își duceau animalele la păscut, cele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a urmat m am zvârcolit în pat ca peștele pe uscat și tocmai spre ziuă m-a prins un somn și astfel am scăpat, momentan, de gânduri... Ai mei s-au trezit cu mult înaintea mea, tata dă să mă scoale să nu pierd trenul de la ora șase dimineața. Abia atunci îi spun tatei că nu dorul de ei mă adusese, ci fusesem trimis după taxa restantă... Vai și iar vai de inima bietului meu tată, care în această nenorocită împrejurare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să mergem să-mi retrag actele și să părăsesc școala spre care râvnisem atât de mult! Zis și făcut. În ziua următoare pornim la drum cu noaptea-n cap, cu gând ca până în seară să revenim acasă. Mama s-a sculat înaintea noastră, a pregătit aluat pentru colacii pe care voia să-i împartă, fiind sărbătoare religioasă în calendar. Când să plecăm, mama ne roagă să mai zăbovim un pic ca să ne dea colaci calzi pentru drum. Parcă mă zorea ceva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Alixandru”. Deși mă vedea, nu-i venea să creadă că sunt eu și de aceea a dat să mă trezească. Eu tocmai visam că eram în Basarabia, înconjurat de ruși și o întreb ce mai caută și ea aici? Mă scol, merg la casa copilăriei mele, vin și ceilalți ai noștri, discutăm la rece situația gravă în care ne aflăm ca popor, ne așezăm la masă și mâncăm cu noduri în gât!... Nu mai simțeam nici gustul mâncării și nici plăcerea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
intrarea în satul Călimănești, mă întâlnesc cu-un tânăr biciclist, de la care vreau noi informații și aflu că tânărul era chiar... fiul colegului meu Gh. Iovu. Ajung la locuința colegului, spun cine sunt și ce urmăresc, soția vrea să l scoale din somn - era după masă, însă eu o rog să mă lase pe mine, să fac acest lucru. Deși trezit brusc din somn, colegul mă îmbrățișează ca după 35 de ani! N-am rămas decât o oră și jumătate, am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
spre a nu fi ridicată. Chiar în noaptea 21/22 decembrie, cu spaimă în suflet telefonează colegelor din Bârlad. Una singură răspunde buimacă de somn și nu înțelege ce vrea Mariana. Atunci a explodat și ea spunând cu voce ridicată: „Sculați și manifestați pe stradă, trageți clopotele, că pe noi ne împușcă prin apartamente la București”. Telefonul îi era de mult sub ascultare - probabil și al meu. Glasul desperării și al fricii cuibărite atâția ani se auzea exprimat către provincie, unde
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
au abătut nu numai asupra mea, ci asupra întregului popor român! Totul a fost ca un adevărat blestem cu tot cortegiul de rele venit din Răsărit și când fiecare ins nu avea nici măcar siguranța că, în ziua următoare, se va scula din patul propriu spre a merge în siguranță la locul de muncă. Oricât de greu i se pare astăzi și oricât de rea i se va părea această lume, să continue să rămână el însuși, să nu facă deloc compromisuri
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de exercițiu se dădeau, de regulă, când militarii dormeau, când se știau efectivele unde sunt. M. M.: Da, prezenți toți. S. B.: Și se dădeau de dimineață, de regulă. M. M.: Dimineață pe la trei-patru. Te lua ca din oală, te sculai, te îmbrăcai... S. B.: ... te luau ca din oală ca să vadă cât de repede te dezmeticești. M. M.: Camuflai geamurile, puneai păturile în geam... S. B.: ... oricum geamurile erau camuflate de cu seară. M. M.: ... de cu seara, da. Îți
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
moment cade fraza care a fost ulterior decupată și utilizată de numeroase ori în diverse contexte. „Îmi arde toată pielea ; nu pot adormi ; sunt ame- țit, nervii iritați. Simț enorm și văz monstruos. Lumânarea îmi dă drept în ochi... Mă scol s-o mut și apoi m-așez la loc.” Contextul este cel al unei stări de iritare amplificată de oboseală în urma unei călătorii incomode cu trenul și a unei conversații plictisitoare cu colegii de compartiment, în general a neplăcerilor cauzate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
discurs care atât ca tonalitate, cât și ca tema- tică este similar celui utilizat de prozator în Două loturi. Fragmentul merită redat integral pentru caracterul său instructiv menit a sublinia o serie de distincții fondatoare la Caragiale : „Atunci Petru se scoală drept în picioare, ia halba-n mână, o ridică deasupra frunții vechiului său prietin și... Câteva punte... Și ?... și ?... zic eu în culmea neliniștii. Trebuie să spunem ăurmează autorulă că Petru era una din acele naturi pasionate cari poartă în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fluturii trăiesc doar o zi și seara mor? Nu le-am văzut cadavrele nicăieri. Unde sunt fluturii morți? Prefer să-i cred nemuritori. De ce oare mă obsedează asta? Între Olimpia și Madrid Mănăstirea Kesariani - l4 august 1992 - Athena Ne-am sculat la 6.30. Domnul H., gazda noastră, ne-a adus cu mașina la mănăstire. Aici este mai răcoare. Căldura din Athena ne-a moleșit toate zilele de când suntem în Grecia. Liviu încearcă să deseneze. Peisajul este foarte frumos. O mică
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ieșit pe balconul care ne dezvăluia verdele peisajului. Ne-am simțit minunat, eliberați, și în sfârșit, oameni în vacanță, fără spaime și griji. Dimineață, pe la ora 4-4.30 au început să cânte cocoșii ca la țară în Oltenia. Ne-am sculat și pe balcon am așteptat răsăritul unui soare uriaș. Am servit cafeaua și am coborât la micul dejun în restaurantul hotelului, unde erau de toate (chiar și salată de fructe). Ne-am regrupat cu bătrânii care seara fuseseră la dans
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Ora 22.00 - imposibil de continuat drumul. Căutăm camping. Dormin pe plajă în fața campingului Gold Beach. După ce mâncăm la lumina lunii, facem prima baie în Marea Egee- noaptea! SUPERB! Somn ușor! Marți 18 iulie 1995 Ora 6.00 dimineața - ne sculăm și pornim. Drum foarte greu. J. are probleme cu motocicleta. Oprim două ore la Daphne. Foarte frumos. Continuăm drumul, dar cu opriri foarte dese. Liviu este extrem de obosit. J. este țeapăn, M. nerăbdătoare, iar eu nedormită de 50 de ore
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
somnul. Eu am dormit afară, Liviu în cort. Dimineață m-a trezit răsăritul soarelui din marea muzicală, am servit cafeaua și am pornit înspre „mileniul 3” de dinaintea erei noastre. Duminică 30 iulie 1995 - Camping Koutsounari (lângă Jerapetra) Ieri ne-am sculat dis de dimineață, am mers să luăm roata de la vulcanizare (când ne-am întors de la Knossos am avut pană de cauciuc) și am plecat spre Heraklion să vizităm muzeul arheologic. Aici am văzut vase din neolitic și epocile pre-palatină și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
malgașă. Cu toate acestea, am încropit mici dialoguri convenționale în timpul cinei luate împreună, sau de câte ori vine, ori venim acasă. Este un om în continuă mișcare, folosindu-și întreaga energie în mod rațional și constant, având programul extrem de precis: dimineața se scoală, mănâncă pâine prăjită cu unt și gem, bea o cafea, stă până pe la ora zece, apoi pleacă - bănuim ca la San Pere - unde lucrează la grădină sau hrănește gâștele, sau îi ajută pe invitații (artiștii) care solicită fie una, fie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Din nou.” Nu! Mai bine îl izbesc în sus. Se încăpățânează. Iese strâmb, se enervează, dezancorează și remontează. A căzut instalația. N-a rănit pe nimeni. S-au enervat și fluieră a pagubă. Ăia doi deranjați de gălăgie s-au sculat și s-au depărtat de locul cu pricina. E un moment de cumpănă. Parcă au pierdut din energia care o avuseseră până acum. Își revin cu greu. Cineva insistă că ceva trebuie schimbat. Oare ce? P.P.S. Cineva strigă „Bă! Adu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Ion, mai primeam când și când câte un săculeț cu 15-20 de kilograme de grâu, ce pe atunci erau o avere. Cu desaga într-un cărucior încropit de frații mai mari, mergeam cu mama în Târgușorul Copou, la moară. Ne sculam pe la 4 dimineața, ca să apucăm rând "mai în față", și pe înserat ne întorceam acasă osteniți, flămânzi, dar cu câteva kile de făină și tărâță, care ne promiteau pentru zilele următoare pâinea cea din Tatăl nostru al rugăciunilor. Pentru a ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în orice moment niște trădători. În capetele lor pătrate formula atât de vehiculată "omul, cel mai prețios capital" se transformase de-a lungul anilor din "homo homini mielus est" în "homo homini lupus est"! Am reînceput rutina vieții de "ministeriabil" sculat cu noaptea în cap, calvarul autobuzelor, gustarea la pachet și după serviciu "plimbarea" pe Magheru până la Piața Unirii, poate vine ceva marfă. La minister lucrurile se depreciaseră, examenele de grad se lăsau așteptate cu anii, nefiind fonduri suficiente pentru mărirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dar aș fi vrut să-l văd pe scoțian dacă i-ar mai fi ars de cântat în drum spre Brasilia! Sunt necesare cam 14 ore, cam tot atâta cât faci cu avionul de la București la Rio. Așa că ne-am sculat cu noaptea-n cap și am pornit-o pe la răsăritul soarelui, căutând să profităm cât mai mult și de orele răcoroase ale dimineții. La ieșirea din Rio ne-am înscris pe șoseaua spre Petropolis, localitate plină de istorie, legată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Batovo sau Vira, când nu era dus În străinătate de mama lui, excentrica mea mătușă Nina, În plicticoasele stațiuni balneare din Europa Centrală, unde făcea lungi plimbări solitare, lăsându-l În grija curierilor și a cameristelor. La țară, Iuri se scula târziu și nu-l vedeam până la masa de prânz, când mă Întorceam acasă, după patru, cinci ore de vânătoare de fluturi. Încă din prima copilărie a fost un băiat curajos, dar privea cu precauție și scârbă „științele naturii“, nu suporta
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Aliotmanul "nu pot fi înfrânți!". Îl cunosc prea bine pe Mahomed, ca să nu știu ce va face. Va jura pe Coran, răzbunare! Cruntă răzbunare! O asemenea rușine nu se iartă, nu se uită, nu se spală decât în sânge! Degrabă se vor scula și vor veni. În primăvara aiasta chiar. Trebuie repede și degrabă să închidă gura celor ce-or striga după unire într-o mare cruciadă împotriva Antihristului! Visele Mahomedului trebuie spulberate, să n-apuce să ne pună belciugul, c-apoi ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mi-am aflat locul niciunde, sunt o dezrădăcinată. Maria! Am glumit, unchiule. Nu, nu-mi pare rău. Unchiule, nu trebuia să vă întoarceți de vreo trei zile? aruncă o întrebare, ca din întâmplare, după câteva clipe de tăcere. Ștefan a sculat satele, târgurile, cu mic, cu mare, la cărat piatră. A vrut să vadă cu ochii lui cum se ridică zidul de-al doilea la turnul dinspre miazănoapte al Cetății Neamțului. Maria îl scormone din ochi, inchizitorial: Spune drept, unchiule! Jură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la joacă! Chiribuță nu s-ar da dus. Cu mare regret se ridică și, amărât, cu ochii tot la Voichița, pleacă cu floarea, fără ploconeală drept răzbunare. Voichița își scutură pletele stropind în jur și povestește cu însuflețire: M-am sculat cu noaptea-n cap. Am încălecat pe Pestrițu și tot într-un galop am ținut-o până-n pădure, să apuc florile încă ude de roua dimineții cum împletesc fetele cununițe de Sânziene altfel, vraja florilor se risipește. Ce spui? o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Fie ce-o fi! mi-am zis eu. De lingoare, au de săcure o moarte are omul." Minune mare! Cum am îngenuncheat și am sărutat pământul țării, cum am respirat aerul Moldovei îmbătat de aroma pădurilor de brad, m-am sculat de pe boală. Și "Satrap-Vodă", te-a primit cu brațele deschise și te-a ridicat întâiul lui sfetnic: minune și mai mare! Numai "întoarcerea la cuibul dintâi" cum frumos a spus Măria ta, numai dorul ostoit m-a tămăduit. Mă doare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]