7,756 matches
-
salvat spectacolul de rămas bun, la terminarea clasei a IV a, primare (învățătoare, Eleonora Isopescu). Când delegați au venit de la conservator să o ia pe Laura la studii, părinții nu s-au lăsat înduplecați. Cernovschi Gheorghe, fratele mamei, a fost singurul din familie, care a fost încântat de talentul fetei. Datorită desăvârșirii procesului de socializare a agriculturii, Laura (rămasă fără pământ) a fost dată la un atelier de croitorie, din Rădăuți, ca să învețe să facă măcar un "șfartug" (șorț de bucătărie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sovietice. Nu știu cât am stat acolo. Zile cred! La un moment dat s-a anunțat că se dă libera trecere peste pod doar pentru o jumătate de oră. Apoi podul va fi aruncat în aer. Strigăte disperate, derută! Tata a fost singurul care și-a păstrat calmul și luciditatea. A înhămat iapa, ne-a suit în docar și a dat bice. La intrarea pe pod, aglomerație mare, fiecare lupta pentru el pentru a se salva. Nimeni nu știa ce va urma, dacă
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
fost agățată o țolică pe post de ușă. Construcția bordeiului a durat mai mult timp și ne-a solicitat un volum de muncă mai mare, mai multă pricepere și o anumită experiență, pe care noi nu o aveam. Mircea era singurul dintre noi care era mai răsărit și care pricepea cât de cât ce anume trebuie făcut. În rest, noi, ceilalți, eram lipsiți de cele mai elementare cunoștințe privind activitatea pe care Mircea se străduia să o ducă la bun sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dvs. de către public? Vă cunoașteți publicul? Cei mai buni cititori ai mei sunt cei care, impulsionați de lectură, vor să mă cunoască și îmi solicită cărțile. Ei mă fac să simt că nu scriu în zadar și că adevărul e singurul care folosește, oricât de crud ar fi, cum spunea Eminescu. În postmodernitate, adevărul e banalizat prin relativizare și chiar eliminat dintre conceptele gândirii recente. Or, eu scriu pentru cei care n-au abandonat adevărul. De aceea, am cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
finalmente, să fiu întotdeauna bine în pielea mea, în rolul meu și în destinul meu, să devin finalmente doar o bătrână demnă printre ceilalți semeni, și asta nu întâmplător: momentul de culme, al stadiului gerontic, mi se pare că este singurul în care societatea masculilor, așa cum este ea funcțională în Balcani, este capabilă să vadă, să valideze, și cortexul femeilor. În acest context, statutul de femeie senior pare a fi cel mai convenabil și onorabil, într-o lume construită pe puternice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mereu, ca atitudine și deschidere, în tot ce am făcut ulterior. Apoi, recunosc deschis că m-au influențat tinerii din Cenaclul Literar 19, Alexandru Mușina, cu insolența lui pozitivă, cu detașarea celui ce-și cunoștea drumul și știa că este singurul autentic, dar și elevii Andrei Bodiu și Caius Dobrescu cărora le-am admirat și le-am prețuit, părintește, capacitățile de sinteză teoretică, deschiderea remarcabilă spre literatura universală. A.B.Ce prietenii literare v-au legat în viață? Dintre toți, cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
același Concurs anul următor, iar anul acesta, Premiul I pentru Poezie neoclasică, secțiunea Adulți, din partea SAPF ! Eu am luat Premiul IV anul trecut, mențiune doar la concursul de haiku din Japonia, iar anul acesta am luat un premiu pentru haiku, singurul acordat de SAPF... Maestrul este mândru de ucenica lui ! Iar soția mea, Daniela, ne-a creat și ne creează condițiile ideale pentru a ne afirma, pentru a obține fiecare cele mai bune rezultate, lucru pentru care-i mulțumim și eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
au lipsit câteva zile din penitenciar, Andreica observând demoralizarea cu care s-au întors, prin contrast cu elanul și voioșia cu care plecaseră, ceea ce sugera că ei se așteptau la o eliberare. După acest episod și-au intensificat încercările, dar singurii care au cedat insistențelor au fost doi moldoveni, Ioan Lupeș și Petrică Măzăreanu, spre surprinderea colegilor. La începutul lui iulie 1950, Spirea Dumitrescu a fost înlocuit cu un alt director, Negulescu, după ce Burada dispăruse și el din Târgșor. În curând
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Totuși, Virgil Maxim observa că, în primăvara lui 1952, Mărtinuș și Livinschi apăreau mai rar în închisoare și păreau timorați. Din martie, când Mărtinuș și Livinschi au fost duși și ei pentru cercetări la Ministerul de Interne, Juberian a rămas singurul care se manifesta împotriva rezistenților. Uneori îi mai pedepsea pe cei care se împotriveau ideilor sale, cu ajutorul administrației, trimițându-i în izolare, dar este sigur că din decembrie 1951 nu s-au mai aplicat torturi în scopul obținerii informațiilor. Alexandru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în cazul primei acuzații, condamnarea lui a fost diferită: 6 ani de muncă silnică și confiscarea averii. Practic, toți cei patru oficiali au fost condamnați doar pentru favorizarea crimelor de acte de teroare, negându-li-se, astfel, rolul de sforari. Singurul care nu a primit circumstanțe atenuante a fost doctorul Viorel Bărbosu (întâmplător sau nu, singurul care nu avea legături cu Securitatea). Învinuit inițial pentru crima de favorizare a crimelor de acte de teroare și acte de pregătire la acte de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
confiscarea averii. Practic, toți cei patru oficiali au fost condamnați doar pentru favorizarea crimelor de acte de teroare, negându-li-se, astfel, rolul de sforari. Singurul care nu a primit circumstanțe atenuante a fost doctorul Viorel Bărbosu (întâmplător sau nu, singurul care nu avea legături cu Securitatea). Învinuit inițial pentru crima de favorizare a crimelor de acte de teroare și acte de pregătire la acte de uneltire contra securității interne a RPR, i s-a schimbat încadrarea, fiind, în cele din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ori Ion Munteanu, veniți din alte camere. L-au găsit aici pe 'Gioga' Parizianul, care era tot vânăt, învelit în cearșafuri ude, și care l-a îndepărtat ferm pe Mihai Iosub, venit să îl întrebe ce se întâmplase cu el. Singurii care au vorbit cu nou-sosiții au fost liderii camerei, îndeosebi Virgil Bordeianu, care a încercat să îl tragă de limbă pe tizul său. Deși și-au dat seama că se întâmplă ceva în celulă, nu și-au imaginat ce va
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Pitești: în timp ce o persoană îi spunea povestea ticluită de autorități despre Pitești, alta îl întreba a doua zi detalii despre poveste. Când această metodă nu funcționa, era bătut la tălpi. Nu este greu de presupus că Voinea nu a fost singurul dintre cei anchetați asupra cărora s-au făcut presiuni de acest tip. Mai mult decât atât, anchetatorul i-ar fi mărturisit că istoria se va scrie după cum vor dori comuniștii, fiindcă dosarele vor fi ținute până la moartea victimelor, care nu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Dan Huideș și Nirmal Bakti, la înălțimea îngerilor! Afară, coroana solară își presăra ploaia fină de steluțe aurii și luminoase asupra sahasrarelor noastre deschise la maximum. Nu știu dacă aș dori a mai scrie ceva... Cu siguranță, nu voi fi singurul care își va exprima trăirile avute la această ediție românească a sărbătorii Sahasrarei și nici cel mai fin observator. Câte spirite, atâtea experiențe! Eu am văzut și trăit iubirea și doar despre iubire am vrut să fie vorba în... fraza
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
v-am enunțat echipa: Dana, Diana, Mariana, Vali și... subsemnatul! Brăila, 28 decembrie 2003 Note de jurnal: să fim atenți la minuni! Adeseori avem impresia că societatea, că viața ne rămâne datoare. Ni se pare că noi suntem cei buni, singurii merituoși și începem să privim cu reproș către Cer și chiar îndrăznim să ne certăm cu El: - Doamne, mai vezi-mă și pe mine! Cât suntem de naivi! Cât de firavă este credința noastră! Când ar fi suficient să ne
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
condițiile normale! Aveam o tapasia nouă ce trebuia depășită și pe care am depășit-o, la fel ca și pe cea cu dușul cu căldărușa de la Belapur, la fel ca și odihna pe ziare de la Moscova! Și nu am fost singurul care să accepte cu seninătate tapasia: toți și-au găsit locul și au adormit cu gândul la bucuria zilelor următoare, la SHRI MATAJI, la Crăciun!... Practic, șocul s-a ameliorat repede și a dispărut complet, odată cu instaurarea somnului. Și de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Pe la ora opt seara ni s-a aprobat cazarea, iar la hotel am fost duși abia pe la doisprezece noaptea. Părerea mea deatunci, ca și de-acum, este că rușii își bat joc, într-un mod premeditat, de turiști. Nu eram singurii în situația aceasta. Așteptând noi îmbarcarea în autobuze pentru hotel, la un moment dat, ne-am (de fapt, m-am) precipitat și am intrat pe o altă poartă; era să ajung în Turcia! Mi s-a făcut controlul bagajelor și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Deci fapt este că s-a pierdut, că acest grup inte‑ lectual și de reflecție socială foarte puternic - cum era - a dispărut... V.A. : Liviu Antonesei a fost, un timp, președinte al Consiliului Județean Iași. A.M.P. : Da, a fost singurul care a intrat în politică ; ei erau toți mai mari ca mine, generația de care eram abso‑ lut convinși că va juca un rol după ’90. De fapt, nu s-a întâmplat deloc așa. Iar ieșirea aia studențească spontană a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
subliniat că Iliescu era magnetizat de ce se întâmplă la Moscova. Nu găsea care era noul centru de putere de acolo. Gorbaciov ? KGB-ul ? Armata ? De-asta, confuz, a și încercat să încheie un tratat de prietenie cu Moscova. Am fost singurii care am făcut așa ceva. A.M.P. : Lui îi era frică. Asta poate e din patriotism. Îi era frică de o intervenție. Asta arăta că el nu mai perce‑ pea bine ce se întâmpla în jurul lui. V.A. : Încă de când era
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de altă parte. A.M.P. : Exact. Cu șefii Partidului, dacă ar mai fi avut vreo legitimitate. Dar, la noi, regimul s-a dizolvat instan‑ taneu. Mai erau cei din Comitetul Executiv Central, care, până la urmă, au și fost condamnați. Sunt singurii care au fost condamnați în ’90. Această dizolvare instantanee a Parti dului Comunist a fost o lovitură cu totul și cu totul extraordinară. Mereu spun : au fost ei buni, Iliescu și locotenenții lui, dar oare armata ar fi lăsat pe
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de Apărare a țării și am avut ocazia să văd cu ochii mei care era puterea pre‑ ședintelui ales. Încă nu reușise să scape de MĂgureanu, de Talpeș. Erau toți oamenii vechiului regim. Constantinescu era bolnav, avea febră, dar era singurul de-acolo care vorbea și se vedea că încearcă să facă ceva... Le spunea : „Dați-mi un sfat ! Ce să facem ?“. Ăștia se uitau pe pereți, evitau să răspundă. Era mai rău ca o ședință de pe vre‑ muri de la Partid
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
altă listă cu intelectuali mai puțin radicali, separat de prima. Și, ca să zic așa, ai noștri - atunci începusem să colaborez la revista 22 - erau convinși că vor câștiga. Iar eu, călĂtorind de la Timișoara - orașul era bastionul cel mai occidental și singurul în care exista o a doua Piață a Universității, singurul în care exista o altă opinie decât a feseniștilor - nu întâlnisem în tren un om care să spună că va vota cu opoziția. Stătusem 16 ore în trenul Ăla lung
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Și, ca să zic așa, ai noștri - atunci începusem să colaborez la revista 22 - erau convinși că vor câștiga. Iar eu, călĂtorind de la Timișoara - orașul era bastionul cel mai occidental și singurul în care exista o a doua Piață a Universității, singurul în care exista o altă opinie decât a feseniștilor - nu întâlnisem în tren un om care să spună că va vota cu opoziția. Stătusem 16 ore în trenul Ăla lung și sinistru și vorbisem cu toată lumea. Și le zic celor
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
convocase acel grup de la Snagov... V.A. : Cred că e singurul moment în care a existat o ase‑ menea întâlnire între putere și opoziție. A.M.P. : Un asemenea consens... V.A. : A mai fost un altul ? Cred că a fost singurul. A.M.P. : Nu, iar consensul trebuie spus că era inevitabil. Lumea trebuie să înțeleagă că nici acesta nu e un merit atât de mare al lui Iliescu ; desigur, este un merit, dar să nu exagerăm, pentru că la noi, totdeauna, opinia
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu semneze. La PSD nici n-a mai fost nevoie să dăm alte telefoane, că s-a întâlnit unul de la ei cu unul de la noi și i-a zis : „Gata ! Am înțeles. Veniți !“. Ce erau să spună ? CĂ ei sunt singurii care nu semnează ? Nu puteau să spună, pentru că ieșeau prost. Și așa s-a ajuns la această poveste, care a durat luni de zile, în care am angajat o armată de oameni. Ca să strângem coaliția asta împreună, a trebuit să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]