8,304 matches
-
vrem pâine!" Li s-au alăturat mii de trecători. Au devastat centrul regional de partid și Primăria, aruncând dosare, scaune, mașini de scris pe ferestre, apoi au dat foc în piața mare la pancartele, portretele, drapelurile pe care le-au smuls de pe fațade. Poliția nu a intervenit timp de trei ore. Apoi manifestația a fost împrăștiată de trupe și Securitate"31. Știri apar chiar și la jumătate de an după eveniment: "continuă să apară lozinci pe pereți. Cu o vopsea metalică
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și un bun prieten. Maturitatea sa creatoare se stabilește în exil ca o necesitate sugestivă: poezia reflectă singurătatea, dezrădăcinarea, căutarea rostului în fluxul istoriei. Busuioceanu este poet român, nu spaniol, chiar și atunci când nu scrie în română. Metafora lui e smulsă din expresia identității, din specificul național. În amintirea lui, Monica Lovinescu citează poezia Țara din gând (act neobișnuit în memorii), deoarece o consideră semn "al fervorii unui atare angajament în același timp lucid și pasional"133, măsură a degradării condiției
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
dictaturii ceaușiste. "Li s-au alăturat mii de trecători. Au devastat centrul regional de partid și primăria, aruncând dosare, scaune, mașini de scris pe ferestre, apoi au dat foc în piața mare la pancartele, portretele, drapelurile pe care le-au smuls de pe fațade. Poliția nu a intervenit timp de trei ore. Apoi manifestația a fost împrăștiată de trupe și Securitate"208. Discursul public este continuat în Jurnal cu informații care întregesc imaginea revoltei. Volumul Est Etice este un răspuns la înlocuirea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
îndreptau rapid și sigur spre vâltoarea ce țâșnea din adâncuri, în timp ce scâncetul nevinovat devenea din ce în ce mai anemic, mai slab, neputincios și deznădăjduit. Copilul, trebuia salvat cât mai repede! Bidaru voia să facă ceva, să-l ajute, dar nu reușea să-și smulgă picioarele din smârcul cleios. Când, în sfârșit, a reușit să se desprindă și era gata să apuce cutia cu pricina și să salveze copilul, auzi un zgomot puternic chiar în apropiere. Cu mâinile întinse și cu mușchii încordați, ca și cum ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
formativă organică”. Așa ne putem explica faptul că în vremea marilor persecuții creștinii au răspuns, la examinarea conștiinței lor, cu prețul propriei vieți deoarece credința creștină nu era o formulă teoretică, ci un principiu de viață, care nu putea fi smuls din sufletul lor decât odată cu viața. Cercetând rezultatele școlilor catehetice patristice ne întrebăm în mod firesc: care a fost secretul acestor înfăptuiri aproape miraculoase? Răspunsul e simplu: aceste dispoziții sufletești erau formate de însăși personalitatea religioasă a acelor pedagogi celebri
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
în fața morții. Versificația postmodernistă sfidează normele comune ale limbii prin absența majus culelor (la începutul enunțurilor și al substantivelor proprii), prin absența semnelor de punctuație, prin versurile libere, prin ingambamentul constând în „decupajul“ aleatoriu al versurilor (pândește sateliții și le smulge / aparatura electronică bă / plozilor nu uitați bateriile solare). Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat Întreaga poezie susține, cred eu, opinia formulată de criticul Nicolae Manolescu, care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cheamă și așteaptă ca noi de bunăvoie și din propriul nostru imbold să ne apropiem; apoi, după ce ne-am apropiat, ne dă și Dumnezeu tot ajutorul Lui. Și pentru că diavolul, după ce ne-am apropiat de credință, vine îndată, voind să smulgă această bună rădăcină și grăbindu-se să semene neghină și să pângărească semințele cele bune și curate (Mt. 13, 24-25), de aceea avem atunci nevoie de ajutorul Duhului, pentru ca Duhul, ca un plugar vrednic, să apere cu multă grijă și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
înțelepților despre idoli. Căci a cui moarte a alungat demonii? Sau de moartea cui s-au înspăimântat dracii, ca de a lui Hristos?24 De aceea unde se rostește numele Mântuitorului, de acolo se alungă orice demon. Și cine a smuls așa de desăvârșit patimile sufletești din oameni, încât desfrânații s-au făcut feciorelnici, ucigașii n-au mai ținut sulițele în mână, iar cei stăpâniți de frică s-au îmbărbătat? Și peste tot, cine a înduplecat pe barbari și pe cei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
flămânzi, neîncălțați, cu o singură haină. Dar pentru ce spun eu: a săvârșit? A putut să convingă atâtea seminții de oameni să cugete nu numai la cele din lumea aceasta, ci și la cele viitoare, să rupă legile strămoșești, să smulgă din rădăcină datinile cele vechi, înrădăcinate de atâta amar de vreme, și să sădească în locul lor altele, să-i abată de la niște reguli ușoare și să-i îndrepte spre niște dreptare grele, cele ale Lui; și să facă acestea, cu toate că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
obârșie i se păstrează. 95 Notă prof. N. Chițescu: Efeseni 4, 4-6. Este citatul biblic cel mai expresiv și mai complet pe care-l pune Sf. Ciprian la temelia concepției sale despre unitatea Bisericii. (n. s. 15, p. 437) 102 Smulge o rază din corpul soarelui: nu vei putea, căci lumina lui este unitară. Rupe o ramură dintr-un arbore, ruptă nu-și va putea menține viața. Desparte un râu de izvorul lui: despărțit va seca. Tot așa și Biserica Domnului
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în acest sens, afirmația filologului francez contemporan Henri Jacquier: "Puține limbi, dintre acelea ca re fuseseră odată strălucitoare, au fost constrânse de condițiile istorice să ducă o viață nocturnă atât de prelungită ca limba română. Dar aceasta a știut să smulgă istoriei și un câștig: munca aceea de elaborare fiind dusă exclusiv de popor, limba a ieșit la capăt cu o expresivitate populară fără pereche". Această capacitate de creație a poporului a generat și terminologia sa proprie, care, în ceea ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
juridică, ei pronunțau hotărârile folosindu-se numai de puținele cunoștințe dobândite prin practică". Ne putem cu ușurință imagina, într-un asemenea cadru, pe bolnavul psihic inculpat atât de frecvent în cauze penale. El urma, deseori, calea în care adevărul era smuls prin caznele cele mai barbare și tăierea mâinilor devenise pedeapsa obișnuită în locul pedepsei capitale, care se aplica din ce în ce mai rar, unica șansă, aceea de a se recunoaște boala mintală a unui inculpat era, în astfel de condiții, o chestiune ipotetică, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
devină, în 1917, succesor la direcția Spitalului Socola. Reflectând la situația sănătății prietenului lor, au venit la Galbeni să-l vadă Petre Fântânaru, prefectul județului Iași, Solomon Halită și profesorul Gheorghe Marinescu de la București. Marele nostru neurolog vroia să-l smulgă atmosferei ieșene, sfâșiată de rivalități și de intrigi și să-l convingă să vină la București. El însă nu a acceptat, pradă gravei și cumplitei lui tristeți. Le răspundea deprimat: Voi aveți pentru ce!". Cu toate acestea, primul război mondial
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
o fărâmă de milă. Sprijin cald și un cuvânt înțelegător, fie numai sentimental, ar fi fost primit cu recunoștință. Li s-au servit numai gloanțe, au fost sfârtecați cu topoarele, destui dintre ei și-au dat sufletul. / Li s-au smuls hainele și li s-au furat ce aveau cu dânșii, ca apoi să fie supuși tratamentului hain și vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească față de musafiri și jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a dus o adevărată luptă pentru a-i scoate pe țăranii moldoveni de sub influența nefastă a lui Țiganko, fapt mărturisit și în cuvântarea din Cameră de la 5 martie 1921: "Și nu uitați, că numai în ultimul moment am reușit să smulg din blocul țărănesc al lui Țiganco pe țăranii moldoveni, asigurând astfel majoritatea pentru actul de Unire în Sfatul Țării." (p. 132). 189 Constantin Stere, op. cit., p. 98. 190 Ibidem, p. 111. 191 Ibidem. 192 Ibidem, p. 113. 193 Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
țel pe care se luptă să-l atingă atunci când e animat de Sentimentul Poetic crearea Frumuseții absolute" (Principiul poetic, ed. citată). Istoricește se vede că în orice poet puternic veghează un Prometeu reîncarnat, un temerar cu aspirația de a-i smulge cuvântului disponibilitățile latente ori ascunse pentru ca astfel forța lui nucleară să înlesnească pătrunderea în lumi originare; mai mult încă, să introducă în mister, în lumi născânde, embrionare, în ceea ce Ion Barbu numea increatul cosmic. Dacă admitem că poezia e un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cuvintele "tot după legea ogorului"; analogiile sunt clare: "Am agonisit la fel: voi un petic de lut eu un pumn de cuvinte" Poem negru cu Ion (II). Nu tăietura geometrică a versului încântă, ci moștenirea unor suflete tari: "Cum să smulg satul din leșinata poză a idilicului? (...) / Ducă-se dracului gălbejita teorie a textelor; / scriu precum m-ai învățat să vorbesc". Linia axială a personalității lui George Vulturescu comportă dăruire, înverșunări și asprimi; țăranii săi (Ion, Achim și ceilalți) sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
seamă" extinsă incluzând peste patruzeci de poeme. Funcția unui astfel de Ochi infirm, ambiguă, se manifestă pe direcții alternante o dată orientând spre iluminări intime, alteori spre condiția umană în totul: "Ochiul Orb e atunci când / privirea se rupe de creier, se smulge din / carne, se dezlipește din arcade; golit de orice gând greoi de lut, / singur, plin de el însuși, / atotcuprinzător, / sorbind materia lumii ca un burete sau / trecând printre lucruri ca o rază invizibilă". Planctoanele Ochiului Orb (poemul din care am
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
etc. Oamenii satului lucrau cu dăruire pământul și-l iubeau, așa cum își iubeau copiii, animalele, locul pe care au văzut lumina zilei și unde au crescut. Trudind pe ogoare puțin rodnice, cu unelte rudimentare, dar cu sudoare din belșug, țăranii smulgeau anevoie roadele pământului, pe care le strângeau și le drămuiau cu zgârcenie, pentru a asigura cele necesare multelor guri ce le aveau de hrănit. Fiecare bob, fiecare spic sau știulete avea încorporat în el transpirație și de aceea era adunat
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
presupoziția lui Adamah este Nimicul. 1.4. CUNOAȘTERE ÎNTRU VIAȚĂ ȘI FRUMUSEȚE Adevărata cunoaștere vine din simpla trăire a vieții, ca un copil, capabil să ne reînvețe inocența de a fi, după ce am orbecăit o vreme, plini de neliniști și smulși din pacea unității, prin obscuritatea nopții spirituale, în căutarea sensului. Obiectivul profund al întregului demers îl constituie intuirea unității pierdute cîndva, in illo tempore, dar care poate fi recunoscută, sau măcar intuită, dincolo de multiplicitatea infinită a formelor exterioare : suntem construiți
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dăruit din înțelepciunea lui Dromihete. Nimic nu avea să se schimbe nici atunci când, în Mediterana, romanii au preluat de la greci torța arzând a puterii, schimbând centrul universului civilizațional din care făcea parte și Dacia. Erau vremuri în care Jupiter îi smulsese lui Zeus din mâini sceptrul puterii. Bogăția meleagurilor noastre nu putea fi trecută cu vederea la Roma... Era vorba, mai ales, de aurul Apusenilor de care romanii aveau nevoie pentru a-și finanța campanile militare. Astfel, în luptă, sub protecția
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
trecută cu vederea la Roma... Era vorba, mai ales, de aurul Apusenilor de care romanii aveau nevoie pentru a-și finanța campanile militare. Astfel, în luptă, sub protecția lui Marte, acvila romană a răpus lupul dacic. Deși înglobate imperiului, ținuturile smulse de la Decebal au continuat să se afle înăuntrul lumii civilizate, dar la marginea ei. Traian a transformat Dacia într-o provincie obișnuită aflată la unul din hotarele îndepărtate ale imperiului, dar conectată, totuși, la Roma prin vestita rețea de drumuri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ca să le apere, dezvelindu-și pieptul în fața plumbilor sloboziți de puștile reacțiunii. Se prăbușeau, învăluiți într-un fum gros tăiat de flame, pocnete și mirosuri grele. Însângerați, se ridicau de fiecare dată cu mai multă înverșunare, strângând în pumni pietre smulse din caldarâm. Nimic nu-i putea speria și înfrânge, nici măcar moartea. În cele din urmă, au renunțat la efervescența vieții din Paris. Bandajându-și rănile de pe trup și suflet, au preferat să se întoarcă acasă. Au sădit în glia țării
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lăsat răni adânci și deschise. Opunându-ne rușilor, i-am ținut departe de lumea slavă din Balcani unde erau așteptați ca eliberatori, înlăturând apăsarea seculară a jugului turc. Altminteri, creându-și o bază solidă în peninsulă, țarii i-ar fi smuls pe sultani din brațele cadânelor din harem și i-ar fi aruncat din Palatul Topkapî direct în Marmara. Planurile întocmite iarna, la Ermitaj, sau vara, la Tsarskoe Selo, ar fi putut transforma în realitate visul Rusiei de a ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mai mare amploare. c. Fuziuni genetice mai vechi Să trecem iarăși prin ciur migrațiile, pentru a cerne detaliile, iar fructul lor să-l decojim și să îl curățăm până la cotor unde se găsește sâmburele adevărului despre fuziunile genetice. Să-l smulgem și să-l crăpăm între degete, scoțând la iveală, din miezul lui, prima poveste pe care o ascunde. A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti, un tată (Hg A, genotipul primordial, apărut
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]