6,281 matches
-
sau cu atelierul unui pictor, când cu o natură moartă. Cu totul surprinzătoare era imaginea unui deal roșu ca un mușchi de vită așezat pe zăpadă, pictat de Ziffer. Cu un deal ca ăsta va Începe primul meu film, anunță solemn Grațian. De unde iei tu atâta roșu? Întrebă Violeta. Era Înspăimântată Înainte de a auzi răspunsul, căci Grațian avea soluții pentru orice problemă, așa Încât, pentru el, practic, nu existau probleme. Și tocmai acest lucru o Înspăimânta. De la abator, veni răspunsul prompt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care Începea să curgă În fâșii subțiri cum adesea se vede pe fețele nădușite de transpirație ale actorilor din teatrele sărace de provincie. Odată cu chipurile, din nou banalizate, chiar hainele se destindeau cu un oftat de ușurare, deveneau mai puțin solemne, mai ușor astfel de purtat. Își serveau stăpânii cu naturalețe; În toate mișcările, de la cele protocolare, la cele amicale. Aerul de chermeză care Începea să plutească deasupra revelionului era tot mai amenințător. Dacă, până la „periniță”, nu se Întâmplă nimic, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oricine poate vorbi. Sunt cele mai banale teme, zise Ziffer turnând În paharele prietenilor vin din sticla pictată de el. Un vin de a cărui culoare părea destul de mulțumit. Boldog új évet! La mulți ani! 5. După ce Își termină discursul solemn, cu rezonanțe funerare, În bună tradiție a epitafelor de pe crucile de lemn colorate din Cimitirul vesel de la Săpânța, Brândușă ceru un scaun pentru a putea admira În voie și În toată splendoarea lor cele patru picturi. I se făcu Îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iubesc ungurii Ungaria Mare. Întoarsă acasă după o scurtă spitalizare, Ilonka și-a Întrebat bărbatul: Când o să mai leșin o dată, édes faszom? 29. Imediat după intrarea În noul an, Începură să sune telefoanele. Nici al lor nu șoma. Răspundea Coriolan: solemn, vesel; cordial, familiar, condescendent, reținut, locvace, după caz. La ultimul apel a rămas fără replică. Un nume necunoscut Îl căuta pe Flavius-Tiberius. După schimbul obișnuit de replici, bătrânul cedă receptorul, Însoțindu-și gestul cu un scurt comentariu: are o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru mâinile ei de aur și pentru poveștile ei. Zilpa a văzut în venirea Innei un semn bun de la zei. Prezența vindecătoarei a remontat-o imediat. Nu după mult timp, mătușa mea a început chiar să cânte. Nu era ceva solemn, doar un cântecel pentru copii despre o musculiță care supăra un iepure și iepurele a mâncat-o, dar apoi a fost la rândul lui mâncat de un câine, care a fost apoi și el mâncat de un șacal pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de vest al fluviului. Bărbatul ei murise de mult, iar Meryt, deși își vedea fiii destul de rar, se lăuda deseori cu priceperea și sănătatea lor. - Băieții mei au cei mai frumoși dinți pe care i-ai văzut vreodată, spunea ea solemn, pentru că gura ei era o ruină și mesteca magheran toată ziua, ca să-și potolească durerile. Ani de zile, Meryt îmi povestise toate detaliile vieții ei, în speranța că o să-i spun și eu câte ceva despre mine. Până la urmă, a renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu am cuvinte să descriu ce am văzut. Iubitul meu s-a transformat într-o lumină la fel de strălucitoare ca soarele și lumina lui m-a încălzit la nesfârșit. Kiya a strălucit ca luna și a cântat cu vocea verde și solemnă a Reginei Nopții. În întunericul care-mi cuprindea lumina vieții, am început să întrezăresc chipurile mamelor mele, fiecare arzând cu focul ei. Lea, Rahela, Zilpa și Bilha. Re-nefer și Meryt. Chiar și sărmana Ruti și aroganta Rebeca au dat buzna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
chiar m-a speriat. Apoi mi-a trecut prin minte că Bătrânul, după ce Francisc îi semnalase probabil venirea mea, se ascunsese undeva în spatele oglinzilor, studiindu-mă ca pe o muscă pătrunsă în sanctuarul său înainte de a-și face o intrare solemnă, impunătoare. Ezitam. Să mă așed pe unul din cele două fotolii și să aștept? Dar nu se cădea. Trebuia să aștept respectuos în picioare. Aproape paralizat de ideea că eram studiat de un ochi invizibil, mă străduiam să-mi impun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prostisem, da, ăsta era cuvântul, ca să mai treacă timpul. Domnul Andrei își încrețise pielea de șopârlă a obrazului într-o grimasă pe care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrânite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de pământ. Până și Victor ieșise din absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zi care rămăsese memorabilă, Fletcher Îl vizitase pe scriitor la Lamb House, iar prânzul se transformase Într-un ritual În care preotul și acolitul se cântăriseră reciproc. Slujitorii abia dacă Își puteau stăpâni râsul văzându-i pe cei doi mestecând solemn de șaizeci de ori fiecare dumicat de friptură. În consecință, ritmul conversației era unul lent, iar masa se prelungi neobișnuit de mult. Mulți dintre cei aflați În cercul scriitorului, nu numai slujitorul său, erau de părere că Își stricase digestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ton mișcător, elegiac, nu făcură decât să ofere noi provocări părților nemulțumite ale asistenței. O expresie mai ales, „ultimul din neamul Domville“, fusese rostită de câteva ori pe parcursul piesei și frecvent În ultimul act, iar când Alexander o enunță iar solemn, cu un accent nou, greu, În deschiderea prelungitului monolog final - „Sunt ultimul, Doamne, din neamul Domville“, o voce de la galerie spuse tare: — Și ce bine că ești! Elizabeth Robins Își acoperi urechile, ca să nu audă hohotele stârnite de vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
când trecuseră pe sub o fereastră deschisă din Porchester Square, de unde se auzea un glas de tenor, acompaniat de un pian, și unde Kiki se oprise și, ridicând un deget, spusese: „Ah, Serenada lui Schubert!“ Catafalcul fu purtat Într-o procesiune solemnă până la cimitirul nou, aflat la capătul celălalt al lui Church Row, dat fiind că cel inițial se umpluse cu generații Întregi de morți, care se Întindeau pe secole Întregi. Ainger citi ultimele rugăciuni ale slujbei funerare deasupra mormântului deschis: — Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
palme. Îi spun lui domnu’ Harry că ne-am hotărât toți să mergem. Dar nu Înainte de a se termina cu Înmormântarea. Mai Întâi lucrurile importante. Bine că mi-am adus aminte, spune el, luându-și o expresie mai serioasă, aproape solemnă. În dimineața asta trebuie să-l bărbieresc pe domnu’ James. — Nu știu cum poți, Burgess, zice Joan Anderson, cutremurându-se ușor. Să bărbierești un cadavru. — Nu mă deranjează, spune Burgess. Nu vreau să las să o facă altcineva. El m-a Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
către, towards the sky. Și this time, it touches the sun. Its cinders can be touched as they spred in the wind, they touched the sublime. But you can't tell if the Phoenix was happy. The nature keeps a solemn moment of silence. The next morning, its ashes return to the place of death and begin following the sun. The star might take pity on the bird, helping it as it helped it touch him the previous midday, reborn. After
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
asta. Totuși, se gândea Vultur-în-Zbor, acum ea îl are pe Sispy. Femeia unui neguțător: adică, pentru ea, finalul domesticirii. Șamanul își drese vocea din nou. Vultur-în-Zbor se chinuia să-i asculte vorbele spuse pe ocolite. Sănătatea, cum bine știi, rosti solemn morsa, e un lucru ciudat. Al naibii de ciudat. Treaba e să te asiguri că ești tot timpul cu un pas înainte. Mai rapid decât microbul cel șiret, dacă mă-nțelegiă Prinde viermele înainte de a scoate capul, nu? Indienii axona erau obsedați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alegere care n-a fost bună. Dar nu e așa. M-am înșelat. Purtarea mea față de tine a fost incalificabilă din punct de vedere moral. Nu pot să spun decât că o știu și că îmi pare rău. Virgil asculta solemn discursul, dar privirea lui nu era una serioasă. — Prostii! a strigat el vesel atunci când Vultur-în-Zbor a terminat. Toți trebuie să facem greșeli. Bine-ați venit printre cei ca și voi. Vrei să-i las să intre? a întrebat bănuitoare Iocasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pauză, bizarul meu personaj, ștergându-și iar gura și luându-și o poziție majestuoasă, plină de importanță: mooliiiciuuuneeee. Rostise cuvântul cu un fel de prelungire a sunetelor, lugubră până la un anumit ton, dar catifelată. Se Înălțase pe vârfuri devenind foarte solemn În atitudine, cu brațele Întinse dinainte, ca și cum ar fi creat În imaginar o cale nevăzută. Ei, cum Îl găsiți? E... divin, nu-i așa? Și, concentrându-se, Îl pronunță Încă o dată, de data aceasta și mai pătruns, cu ochii Închiși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pantof lăcuit, o gleznă albă, de fildeș. Un nas mic, ușor arcuit spre În sus. Pulpe lucioase, plinuțe, intuite vag În obscuritatea unei rochițe atârnând, În limita decenței, deasupra genunchilor. Rotunzi, mici, ca două pleoape Închise. Mă inundă o tristețe solemnă și un val de melancolie mă izbește În țeastă. Probabil că am nările lărgite, aburinde, asemeni animalului feroce pândindu-și ca hipnotizat savuroasa pradă pe care o adulmecă. Amețesc rău. Vreau să mă agăț de ceva concret, dar realul Își
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de mult timp cu ei cât mi-aș dori. Emily face șase ani În iunie și se crede Frumoasa din pădurea adormită. Ben are un an și-un pic și nu stă nici o clipă locului, e... E băiat. Jack aprobă solemn: —E uimitor că Încă se mai fabrică de-alde noi. Strict vorbind, noi, bărbații, ar fi trebuit să dispărem odată cu stegozaurii. Dar câțiva dintre noi au vrut să rămână prin zonă ca să vadă cum va arăta lumea condusă de voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai bună prin simpla sa prezență În ea. Am făcut dragoste pentru prima dată șase zile mai târziu, În camera sa de la colegiu, sub acoperiș. Soarele pătrundea prin luminator ca o coloană de praf de aur În timp ce el Îmi desfăcea solemn insigna cu „Cicliștii Împotriva bombei atomice“ și-mi spunea: „Sunt sigur că rușii vor dormi mai liniștiți, Kate, acum că știu că ai trecut testul de competență În ale ciclismului“. Mai râsesem vreodată de mine Însămi până atunci? Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lume cu aripa-mi l-alung Să pustiască totul în lat, în larg, în lung? Cânți Românimea care pe calea morții trece Cum se arunc-o steauă în fundul mării rece? Piei om în a ta umbră! Te risipește-n vînt! (Solemn): - Nainte de-a te plânge al clopotelor cânt, Nainte de-a-ți așterne în galbenul mormânt, Pe drumul care duce din leagăn la sicriu Moartea să te cuprindă în brațele-i de viu! În suflet să-ți domnească un seraf surd
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care depășea viteza maximă de treizeci și doi de kilometri pe oră. Trecuseră și pe la clubul sportiv cu o zi Înainte. Plăcut surprinși de facilități, Își depuseseră amîndoi cererea de aderare. — Verificarea numerelor, Dumnezeule mare..., spuse Crawford, apoi Îi salută solemn de pe bancheta din spate, ca un general În limuzina cu șofer care intră pe porțile bazei militare. Charles, nu le-am putea oferi lor computerul nostru? Să pună pe picioare o bază de date nou-nouță cu toate vehiculele din Residencia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
proști încît să nu-și fi dat seama că tu rămâneai la părerile tale? Erau siguri de asta Dar pe ei nu, neapărat, ideile tale îi interesau, ci să joace o comedie, să organizeze o "formalitate", cum zici, în care, solemn și public, să-ți repudiezi părerile pentru ca, astfel, nimeni să nu fie ispitit să se ia după tine. De asta aveau nevoie. Nu să te educe, ci să te umilească. ― Am rămas cu ce gândeam. ― Galilei, orice inchiziție urmărește să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu e, de fapt, atotputernică, unele adevăruri putând fi spuse, măcar, în șoaptă. Și, dintr-o dată, peste recunoștința noastră s-a prăbușit abjurarea ta, ca un val de frig, care a înghețat toate speranțele. Inchiziția își demonstra, cu o obrăznicie solemnă, puterea. Din această descurajare s-au născut reproșurile care ți se fac, Galilei. ― Vrei să spui că viața mea nu-mi mai aparținea? ― Vreau să spun că așteptările noastre te-au înălțat deasupra destinului tău. Am săvârșit un exces, fără
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de mătase și joben), căpitanul Jesse, admiratorul frenetic al lui Brummell, știe ce vrea să sublinieze: unicitatea veșmintelor marelui dandy. S-au scris pagini Întregi despre protocolul (aproape ecleziastic) al Îmbrăcatului, despre toaletă și arta corpului mascat. Un ritual lent, solemn, ritmat, fără nici o omisiune. Orice improvizație e rezultatul unei Îndelungi exersări, iar efectul - o eleganță ușor efeminată, de nereeditat, „o alianță a metodei și a hazardului, a regulilor și a inspirației spontane”1. „A Încerca un pantalon, a-ți comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]