11,293 matches
-
pare să se supună unei idei preconcepute asupra lipsei de însemnătate a faptelor. La prima vedere s-ar putea crede că Tarrou s-a străduit să privească lucrurile și oamenii prin capătul celălalt al binoclului. În haosul general, el se străduia de fapt să devină istoricul a ceea ce nu are istorie. Putem deplânge, fără îndoială, această idee preconcepută, și bănui, o dată cu ea, uscăciunea sufleteasca. Dar nu e mai puțin adevărat că aceste carnete pot furniza, unei cronici a acestei perioade, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ARTA DE A ȘTERGE DIN MERS PEREȚII ȘI DE A SE STRECURA PE UȘI, UN MIROS DE PIVNIȚĂ ȘI DE FUM, TOATE ÎNTRUPĂRILE INSIGNIFIANȚEI, VOM RECUNOAȘTE CĂ NU PUTEAI SĂ ȚI-L ÎNCHIPUI ÎN ALTĂ PARTE DECÂT ÎNAINTEA UNUI BIROU, STRĂDUINDU-SE SĂ REVIZUIASCĂ TARIFELE BĂILOR DIN ORAȘ SAU SĂ ADUNE PENTRU UN TÂNĂR REFERENT ELEMENTELE UNUI RAPORT PRIVITOR LA NOUA TAXĂ ASUPRA RIDICĂRII GUNOAIELOR DE PRIN CASE. CHIAR PENTRU UN SPIRIT NEPREVENIT EL PĂREA SĂ FI FOST ADUS PE LUME
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PRĂVĂLIILE, STRĂZILE SE ÎNVIOREAZĂ: ÎN ACELAȘI TIMP, LUMINA SE INTENSIFICĂ, IAR CĂLDURA DĂ PUȚIN CÂTE PUȚIN O CULOARE PLUMBURIE CERULUI DE IULIE. ESTE ORA CÂND CEI CE NU FAC NIMIC SE ÎNCUMETĂ SĂ IASĂ PE BULEVARDE. CEI MAI MULȚI PAR CĂ SE STRĂDUIESC SĂ ÎNDEPĂRTEZE CIUMA PRIN ETALAREA LUXULUI LOR. ÎN FIECARE ZI, PE LA ORELE UNSPREZECE, PE ARTERELE PRINCIPALE, EXISTĂ UN ÎNTREG ALAI DE BĂRBAȚI ȘI FEMEI TINERE LA CARE POȚI SIMȚI ACEASTĂ PASIUNE DE A TRĂI CARE CREȘTE ÎN SÂNUL MARILOR NENOROCIRI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oameni murind și de aceea vorbește în numele unui adevăr. Dar cel din urmă preot de țară, care are grija enoriașilor lui și care a auzit respirația unui om trăgând să moară, gândește la fel ca mine. El s-ar fi străduit să înlăture suferința, înainte de a dori să demonstreze cât este ea de binevenită. Rieux se ridică, obrazul lui era acum în umbră. Să lăsăm asta, dacă nu vreți să răspundeți, spune el. Tarrou zâmbea fără să se miște din fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
despărțea în mod arbitrar, era pentru el ca un ghimpe în talpă, în unele seri, într-adevăr, părea mai obosit chiar decât Rieux. Da, era obosit de această căutare care îl absorbea în întregime, dar, cu toate acestea, nu se străduia mai puțin ca înainte să continue să facă adunările și statisticile de care aveau nevoie formațiile sanitare. Cu răbdare, în fiecare seară, punea fișele la punct, le însoțea de graficele respective și se silea să prezinte tabele cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai bine risipit prisosul. Se vedeau înmulțindu-se toate formele vesele ale unei trândăvii care nu era de fapt decât șomaj. Tarrou și Cottard urmăreau câteodată, timp de minute întregi, una din acele perechi de îndrăgostiți care mai înainte se străduiau să ascundă ceea ce îi lega și care, în prezent, lipiți unul de altul, mergeau cu încăpățânare prin oraș fără să vadă mulțimea care îi înconjura, cu neluarea-aminte neclintită pe care o dau marile pasiuni. Cottard se înduioșa. "Ai naibii", zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spectacol continua să se bucure de favoarea publicului nostru și aducea mereu încasări bune. Instalați pe locurile cele mai scumpe, Cottard și Tarrou dominau un parter plin până la refuz de cei mai eleganți dintre concetățenii noștri. Cei care soseau se străduiau vizibil să nu-și rateze efectul apariției lor în sală. La lumina orbitoare din fața cortinei, în timp ce orchestra își acorda discret instrumentele, siluetele se detașau cu precizie, treceau dintr-un rând în altul, se înclinau cu grație. În murmurul de voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
te duci de la Lyon la Varșovia, kilometrajul exact între orice capitale voiai. Ești dumneata capabil să spui cum se merge de la Briancon la Chamonix ? Chiar și un șef de gară s-ar încurca. Tatăl meu nu se încurca. El se străduia aproape seară de seară să-și îmbogățească cunoștințele în această materie și se fălea cu ele. Asta mă amuza mult și îi punem adesea întrebări, încântat să verific răspunsurile lui în Chaix și să recunosc că nu se înșelase. Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fețe a ciumei care îl deconcerta. O dată mai mult, ea se silea să dejoace planurile de luptă folosite împotriva ei, apărea în locurile unde nu era așteptată, ca să dispară din acelea unde părea bine instalată. O dată mai mult ea se străduia să uimească. Tarrou lupta, nemișcat. Nici o singură dată, în cursul nopții, el nu opuse agitația asalturilor febrei, luptând doar prin robustețe și prin tăcere. Și de asemenea nici o singură dată nu vorbi, mărturisind astfel, în felul său, că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cea mai mare parte dintre concetățenii săi și să înregistreze ceea ce simțeau aceștia. El era deci bine plasat pentru a reda ceea ce văzuse și auzise. Dar a vrut să facă acest lucru cu reținerea necesară, în general, el s-a străduit să nu redea mai multe lucruri decât a putut să vadă, să nu atribuie tovarășilor lui de ciumă gânduri pe care, la urma urmei, nu erau siliți să le conceapă, și să folosească numai aceste texte pe care întâmplarea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
decât mărturia a ceea ce trebuise el să împlinească și a ceea ce, fără îndoială, trebuiau să mai împlinească încă, împotriva terorii și a armei ei neobosite, în ciuda suferințelor personale, toți oamenii, care, neputând fi sfinți și refuzând să admită flagelurile, se străduiesc totuși să fie medici. Ascultând, într-adevăr, strigătele de bucurie nestăpânită care urcau dinspre oraș, Rieux își amintea că bucuria este mereu amenințată. Căci el știa un lucru pe care această mulțime cuprinsă de bucurie îl ignora și care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
gospodărești, dar când aveam o carte în mână uitam să mai și mănânc, fapt care l-a determinat să-mi hotărască viitorul - prin lumina școlii - ca singura modalitate sigură de a mă realiza. A robit pe pământ străin, s-a străduit și în cele din urmă a izbutit în condiții foarte grele din acele timpuri să mă scoată la lumină. Ajuns la liman, am câștigat lozul cel mare al vieții, găsindu-mi sufletul pereche (deci o altă minune), care mi-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din ultima mea afirmație, logica cea mai clară mă face să cred și să fiu convins că acea ușurință pe care am deprins-o în a mă exprima în vorbire și în scris vine tocmai de la inegalabilul meu tată, care străduindu-se să facă din mine un om cu carte, fără să știe și-a înveșnicit numele bun pe care l-a purtat și l-a lăsat urmașilor săi direcți și indirecți. Eu, ca demn purtător al numelui tatălui meu, mă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
volumul primit, incitant prin însuși titlul său. Autorul, cu trei ani mai mic decât mine, îmi era cunoscut din scrierile lui anterioare, grație consăteanului meu I.N. Oprea, care și de astă dată, în numele unei nobile și trainice prietenii, s-a străduit să-l aducă la îndemâna cititorilor, deoarece autorul n-a mai supraviețuit să-și vadă tipărit volumul. Deci, din capul locului e vorba de memoriile unui coleg de generație care a trăit din plin evenimentele generate de cel de Al Doilea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
făcut. Încerc o vizită la domiciliu la ora când știam că înaltul conducător al Regiunii Bârlad venea acasă pentru masa de prânz. L-am văzut când a sosit cu mașina Regiunii. Mișcare de furnicar-răscolit, atâția inși se agită și se străduie să servească masa „stăpânului”. Încerc să sesizez prezența mea față de portar care m-a avertizat că în nici un caz Tovarășul nu poate fi deranjat. Cred și eu căi îngreuiam digestia unei mese consistente. Mi se spune tranșant: - Veniți altădată, după ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cantitative din perioada precedentă are menirea de a finaliza procesele favorabile ce sporesc bogăția de peste vară, concretizată în fel și fel de fructe și alte produse vegetale și de altă natură, toate parcă anume pregătite pentru omul ce s a străduit prin gândire și muncă să-și sporească belșugul existențial spre tot mai marea mulțumire și satisfacție a celui ce devine beneficiarul de fapt și de drept a ceea ce a realizat. Munca depusă cu stăruință și unii factori naturali pot spori
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pentru unii iar pentru alții mai puțin bogată. Finalul logic ce se impune atestă neîndoielnic faptul că o muncă mai intensă, mai stăruitoare a unor oameni este izvorul nesecat al unor roade cât mai cuprinzătoare ale celor ce s-au străduit mai mult, ajungând la un cules mai bogat și mai cuprinzător spre sfârșitul vieții. Cu cât investești mai mult și pe un timp mai îndelungat, cu atât ajungi la un cules final mai bogat, mai cuprinzător ca măsura dreaptă a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
renunță la lucrurile astea. N-are cum să iasă ceva bun dacă-ți vâri nasul. Tatăl tău și-a făcut datoria. Poate nu așa cum și-a dorit el. Dar și-a făcut-o. Oamenii Israelului au fost treziți. Uri se străduia din răsputeri, observă Maggie, să nu dea ochii peste cap în semn de dispreț față de ceea ce auzea. Din când în când se foia în scaun, ca un școlar insolent, pentru ca apoi să se controleze și să stea drept. Acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
împotriva lui Yariv în fiecare săptămână timp de un an. Era prieten bun cu tatăl meu. Păi, cred că ar trebui să-i facem o vizită domnului Kishon. Chiar acum. Capitolul 23 Ierusalim, miercuri, 3.14 p.m. Amir Tal se străduia din răsputeri să-și ascundă mirarea, chiar entuziasmul. Avusese în repetate rânduri de-a face cu serviciile de informații; de când primise acest post la biroul prim-ministrului, îi fusese greu să le evite. Rapoarte, evaluări, analize, toate treceau prin biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
val. Își dădu seama în curând care era sursa acestuia, un grup de femei înghesuite în jurul alteia mai bătrâne, înveșmântată într-un negru amorf, înzorzonat. Chipul ei părea umflat de lacrimi. Se formă un culoar pentru Maggie când aceasta se strădui să-și facă loc printre cei îndoliați. Unele femei își frecau neîncetat fețele cu palmele, ca și cum ar fi încercat să înlăture un praf care nu putea fi îndepărtat. Altele stăteau ghemuite și loveau podeaua. Era scena unei dureri cumplite. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
chelner și comandă niște mâncare. Așteptară și atunci, dintr-un simplu impuls, fără să fi avut de la început intenția asta, începu să-i spună lui Uri ce se întâmplase în acea dimineață. Încercă să-i vorbească scurt și la obiect, străduindu-se să nu arate nici o urmă de autocompătimire. Nu intră în amănuntele anatomice, dar văzu pe chipul lui Uri cum groaza se transformă în furie. —Nemernicii... începu el, ridicându-se în picioare. —Uri! Stai jos. Îl apucă de braț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și prin legătura de la ochi, o schimbare a luminii? Se opriră. Se auzeau alte voci, ceva mai departe. Maggie se gândi la lumea de dincolo de tunele și se întrebă dacă avea să o mai vadă vreodată. Se auzeau șoapte; se strădui să ghicească limba, dar erau prea departe. Apoi fu din nou înghiontită, picioarele împleticindu-i-se pe suprafața denivelată. Acum era sigură că ceva se schimbase. Se auzea zgomotul străzii: oameni, mașini, pași. Culoarea întunericului de sub eșarfă nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Așa avea să se termine? Umilința fu înlocuită de un torent de furie. Încercă să lovească, cu o putere pe care nu o mai simțise până atunci. Își dădu seama că bărbatul care o ținea de încheieturi trebuia să se străduiască din greu ca s-o poată ține. În același timp, picioarele i se mișcară în ceea ce s-ar fi vrut a fi o lovitură. Produse ceva mișcare în dreapta, dar fu din nou prinsă de altă pereche de mâini. Se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
își aminti de glonț și se întrebă, la modul serios, dacă nu cumva experimenta starea de conștiință a morților. Simțurile îi reveneau încet, ca într-o succesiune. După ochi, urmară brațele, care îi dădură de știre că erau imobilizate. Se strădui să-și amintească: fusese împușcat și acolo? Era posibil să fie paralizat? Încercă să nu intre în panică. În schimb, își simți inima încetinindu-și ritmul până la bătăile acelea slabe, care anunță de regulă momentul morții. Era ca și cum trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu degetele în materialul dur de deasupra torpedoului, îndemnând șoferul să meargă mai repede. Când Maggie îl întrebă ce s-a întâmplat, răspunse cu un singur cuvânt: — Sabat. Opriră într-o parcare, una care era îngrijorător de pustie. Uri se strădui să iasă cât mai repede din mașină, șontâcăind până la casa de bilete care era formată din niște geamuri, toate închise. Până când Maggie și Mustafa îl ajunseră din urmă, Uri gesticula deja disperat către un paznic de la ușă. După cum se temuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]