8,805 matches
-
000 de kanji și era privit ca un erou național și adorat ca un zeu), rolul de interpret l-a jucat alt savant, directorul adjunct al Institutului, un elvețian care se afla de 20 de ani în Japonia, purtând numele straniu de Urs Ap. Așadar, undeva pe acest drum presărat cu mii și mii de kanji a început isprava fiului meu. A ști cu adevărat japoneza însemna să poți "desena" spontan, așa cum facem noi cu cele 24 de litere ale alfabetului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
jucării, în Darmstădter Hof, în galeria luxoasă care străjuia Hauptstrafie în partea dinspre Bismarckplatz, se afla un superb magazin de jucării care se desfășura pe trei etaje, intitulat caraghios Knoblauch ("Usturoi"). Vitrina era populată de o faună de pluș, reni stranii în mărime naturală, cu burțile bej și cu coarnele și copitele din catifea neagră, maimuțe cu coada verde și cu ochi mari de sticlă, ursuleți Panda... Presărate printre aceste personaje de sorginte waltdisney-ană menite să suscite un soi de adamism
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vacanță, cu obloanele trase, scăldate în frumusețe și în tăcerea propriei lor istorii. Din când în când, un scuar plin de restaurante, fiecare cu specificul lui, unul rusesc (Blinisserie), altul cu barbecue coreean, altul italienesc, altul japonez... Pline toate, contrastând straniu cu străzile depopulate, încît te întrebi aproape cine și când a așezat sutele de petrecăreți liniștiți ― aproape interiorizați, respirând un aer de fericire calmă, de loisir transcendental ― în jurul meselor lor. Par că au fost programați acolo pentru a ilustra, printr-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
uneori să bată în existența noastră ― mirosul tinereții mele nerușinate. Îmi place atunci să mă simt crud, puternic, egoist și să mă scald din nou în iluzia nemuririi mele. sâmbătă, 22 septembrie Felul în care se desfășoară zilele noastre este straniu și greu de descris. La suprafață totul pare să fie o banală muncă intelectuală: revizuirea unei traduceri. În fond, însă, este vorba de o experiență singulară pe care, pe lume, au mai făcut-o doar câțiva oameni: cei care, ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
păduri și pe vârfuri de munți. Modelul pentru o asemenea Veranstaltung era Donnersberg, locul unde se află ruina gotică a unei construcții care era închinată lui Wottan, zeul tunetului și al furtunii. Este un soare putred de toamnă, locul e straniu prin amestecul acesta de puritate și măreție naturală cu impuritatea utilizării lui istorice. Și, ca și cum în felul acesta ai putea exorciza Umbra Răului, simți nevoia să te înstăpînești asupra locului altfel, ― prin joc ―, cu gândul secret că, prin inocență și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai am astăzi viitorul de atunci. În rest, desigur că noi, în ipostaza 1983, am murit. Dar nu simt nimic special dinaintea acestui mormânt deschis. Nu știu nici eu de unde îmi vine forma asta de răceală. Poate din visul acela straniu pe care îl povestești undeva în Jurnal: îți apăream îmbrăcat elegant, cu o mină afabilă, dar mort. Mă întreb uneori dacă nu cumva ai visat însăși firea mea, pecetea ei. Dacă nu cumva sânt ceremonios și mort, cordial și cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Bernea a văzut și a fotografiat "acolo" și ceea ce, "independent" de asta, a pictat? Căci altminteri cum se face că lumea imaginilor sale alunecă atât de firesc în lumea unor tipare seculare, lăsîndu-se integrată și absorbită de ele? Și ce straniu că nimeni nu a simțit că aici e șocul cărții, enigma și nebunia ei. Tocmai din cauză că locuia în România ca într-un ținut ce făcea parte dintr-un vast imperiu țărănesc originar, așa după cum făceau parte din el Grecia, sudul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
evenimentelor petrecute la Timișoara în urmă cu 12 ani. Ajung în fața Operei la 1440. În dreptul treptelor de la intrare, doi indivizi sprijină o pancardă, în timp ce un al treilea îi filmează. Pe pancardă scrie: "Cei doi criminali și-au dat mîna." Ce straniu, îmi spun urcând treptele, există în societatea românească și o variantă de aglutinare prin ura comună față de Rege și Iliescu. Dar există oare, simetric, și o întîlnire prin simpatie comună? Cine spune că facticitatea istoriei este "realistă" și rațională minte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lumea bună" a Bucureștiului, cu toată pigmentația de rigoare: C.T. Popescu în cămășuță albă cu mânecă scurtă, sfidând ca de obicei micul "ștaif" al sărbătorii. Gabriela A., veșnic în întîrziere, trăgând după ea o sacoșă din care îi cad lucruri stranii în momentele cele mai nepotrivite. Miniștri, ambasadori, televiziuni etc. Laudatio e făcută de eseistul elvețian Iso Camartin, un tip deștept cu mutră de șoricel, care își construiește discursul plimbîndu-l pe Andrei, post-mortem, prin paradis, infern și purgatoriu. Andrei, care și-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prescurtez, cuvintele nu traduc în mod ideal gândul, dar nu are importanță, important este să nu pierd ce vreau să spun știind că apoi voi reveni. Acest fel de a scrie, sub un anumit frison, este cât se poate de straniu, pentru că spre deosebire de celălalt, măsurat și tacticos, în care pui pe hârtie ceea ce știai întocmai că vrei să pui, cestălalt te face să afli lucruri pe care până atunci nu le-ai avut aparent niciodată în minte. Sursa lor este imposibil
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este declarat de trădătoriu de patrie, așa nu poate avea parte de iertare pre acest pământ. Și acestea toate Kossuth le scrie despre unul din cei mai moderați oameni, care se înțelege că nu s-a putut însufleți niciodată de strania onoare de a fi numărat între turci sau maghiari, încît ceea ce a făcut contra acestora era în realitate un serviciu adus umanității și un merit față cu popoarele transilvane. Mai interesantă însă este această scrisoare din alt punct de vedere
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ceea ce în coloanele acestei foi am constatat de mai multe ori. D-ra Dănescu nu e numai un talent, căci talentele se găsesc ușor, ci d-[s]a a știut totodată să rămâie pîn-acum neatinsă de toate obiceiurile rele, de manierile stranie, de rutina vițioasă a celor mai mulți "artiști". Vorbind simplu și natural, mișcîndu-se liber pe scenă, d-ra s-a ferit pîn-acuma în mod egal de jocul glacial al unora și de exagerările celorlalți. Fie aceasta o fericită predispoziție naturală de-a păstra
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu totul străină a tineretului el a prevăzut falimentul economic și intelectual al generației de față; a prevăzut că oamenii cari se gerau ca uriași nu erau decât niște comedianți, îmbrăcați franțuzește. S-ar putea zice chiar că acest om straniu avea în unele momente un soi de-a doua vedere. Cu toate acestea constatăm cu durere că multe din relele ce le prevedea ș-au avut cauza în chiar direcția pe care-o dedese el culturii române. Un alt om
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fața mare și lungăreață, cu fruntea lată ochii mari plecați în jos. Smad și îngălbenit la față, părul capului lung și negru acoperea umerii și cădea pe spate. Căutătura era tristă și adâncă ca și când ar fi fost cuprins de o stranie gândire... Coroana lui avea deasupra, în mijloc, crucea toată de aur, împodobită cu cinci pietre nestimate. Sub crucea coroanei urmau Duhul sfânt, apoi Dumnezeu tatăl, cu dreapta binecuvântând, cu stânga țiind globul pământului, pe cercul de margine al coroanei un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să sune de sine, întîi încet, apoi tot mai tare și mai tare. Călugării treziți din somn se uitară în ograda mănăstirei. În fioroasa tăcere, în sunetul clopotului ce creștea treptat, biserica se lumina de sine înăuntru de o lumină stranie și nemaivăzută. Călugării coborâră într-un șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... în aceea clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric des. Candelele pe mormântul lui Vodă se stinseră de sine, deși avuse untdelemn îndestul. A doua zi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și milioane de oameni îi trebuiește neapărat ceva din instinctul nostalgiei îndreptate spre țara păsărească. Necuviința neologismelor netrebuincioase și... netrebnice n-o mai accentuăm, fiindcă mirosă astăzi până ș-a bucătărie și pentru această origine nu ne-ar părea nici stranie măcar. Cel mai însemnat defect al d-lui în cestiune este acela că joacă pe scena română și că este contagios pentru oameni nedezvoltați în sensul d-sale, un pericol mare după cum vom vedea mai târziu. Formal vorbind d-nialui are
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
oraș pe bardul pribeag și pe patriotul martir, binevoiește a prepune persoana asupra cărei e adresată revista și a insulta astfel persoana privată a unei dame 180r din Iași și totodată a scrie în "Curierul Balassan" o inserțiune de-un straniu spirit. Cel puțin s-ar părea că acest domn se trezește în Turcia sau în Bulgaria, nu în România, și-n orice caz ne mirăm cum uită că este în România și că după paragraf cod. penal amenințările sunt interzise
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
brazilienilor în intrangeros (Bouarque, 2002), "intrastrăini", străini în țara lor. Prin acest cuvânt, Buarque îi înțelege pe exclușii incapabili să înțeleagă legile societății abundente în preajma căreia trăiesc, ca acești apatrizi intrați întâmplător într-un shopping center din Săo Paulo, mai stranii decât oricare străin plin de dolari al cărui card Visa Gold e cel mai bun pașaport. Braziliea se clasează pe locul 73 din 177 de țări după Indicele de dezvoltare umană, un indice compozit bazat pe longevitate sau speranța de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
exercițiile care insistau pe spontaneitate și creativitate...". Cauza violenței în școală pentru un ministru în funcție al învățământului? Pedagogia, în fine, ceea ce această rețea de influență numește cu dispreț, printr-un neologism detestabil, "pedagogism". Pedagogismul acesta este instrumentul unei secte stranii de stângiști oribili, formatori la IUFM* sau în alt centru al dușmanilor cunoașterii: profesorii de științele educației care ar vrea să înlocuiască frumoasa meserie de dascăl cu o mixtură educativă fără vlagă. Un exemplu al acestei analize ni-l oferă
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
încep cu răspunsul la cea de-a doua întrebare, pentru a lăsa loc și timp de nunațare răspunsului la cea dintâi (pentru care, de fapt, voi scrie sub formă de postfață un mic eseu referitor la acest autor atât de straniu). Limba lui Schwab se ia la trântă cu limba germană, îi scoate limba și în același timp, se supune umilă și fără nici un fel de obiecții unor personaje care trăiesc la marginea limbii vorbite, sub sau dincolo de limba scrisă. Această
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
persoane deosebite care sunt înscrise dinainte să se strice. Ca și compozitor sau interpret genial te înfigi în grătarul plin cu gogoși al vinerei mari. Restul profeților încep să cânte melodia lor abia din lunea Paștelui și dovedesc o erotică stranie în sus și în jos tot anul în care în legătura șoldurilor planturoase și-o trag de dedesupt. Și lichidul este mereu aur curat: Ura, petrol... MECENA: Trebuie să vă sperii înapoi în această viață naturală. Viața decurge normal ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să le schimbe. Prin urmare, el consideră episodul de la München ca un episod al schimbării pașnice, adică o acțiune preventivă ce urmărea realizarea modificărilor apreciate ca necesare în urma mutațiilor survenite în puterile relative ale statelor. Este într-adevăr un realism straniu, care, luat de valul sarcasmului unilateral la adresa mulțumirii de sine a puterilor status quo-ului, incluzînd și țara de origine a lui Carr, nu se mai întreabă asupra legitimității politicii puterilor revizioniste și este astfel silit să pledeze pînă la urmă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
faptul că se căuta originea demonologiei la popoarele la care moartea sau doliul dețineau un loc important În ceremoniile și dramele sacre. Apoi, ea este susținută cu tărie de cele două anecdote care atrag atenția În egală măsură asupra fenomenelor stranii pe care le declanșează moartea acestor daimoni: una este cea bine cunoscută a morții Marelui Pan, În cealaltă e vorba despre un eveniment petrecut În Britania. În ambele cazuri observăm o deosebită grijă pentru autenticitate. Sursa pentru cea dintâi și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mesaj: „Când veți ajunge În dreptul promontoriului Palodes anunță că Marele Pan a murit!”. La auzul veștii, răspândite Întocmai, se vor isca din noapte gemete și hohote puternice de plâns. Filip nu pierde ocazia să amintească interesul pe care Îl stârnise strania poveste Împăratului Tiberiu, care Întreprinse și unele cercetări cu privire la acest Pan, fiu al lui Hermes și al nimfei Penelopa. Anecdota a iscat nenumărate interpretări, comentarii Începând cu secolul al VI-lea sau chiar mai curând, prima dintre ele fiind cea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
autorul Astronomiei 6 care i se atribuie) se exprimau În versuri. Până și Pindar mărturisește că nu știe ce să mai zică despre părăsirea pe vremea lui, pe rând, a modurilor lirice și se miră. Nu-i nimic aparte, nimic straniu În faptul de a căuta să afli care au fost cauzele unor asemenea schimbări. Dar a condamna artele și științele pentru că ele au fost supuse unei preschimbări sau unei evoluții, iată o nedreptate”. 19. Theon luă atunci cuvântul 1. - Nu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]