6,018 matches
-
turnuri, ziduri, statui, mansarde, și nici interioarele propriu-zise, uneori adevărate sanctuare, în care elementul dominant e oglinda. Poemele stau sub semnul unei elaborări controlate, fiind alcătuite exclusiv din câte trei catrene, cu o circularitate în care un vers devine liantul strofelor, asigurând regenerarea continuă a structurilor imagistice mai ales în jurul unor sintagme preluate din clasici: „Când peste codri-apare blânda lună, / Din ce în ce mai rar, în depărtare, / Un vuiet care încă mai răsună, / Furiș ascult în noaptea sunătoare. // Izvoare vii din vase stau să
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
Macedonski și anticipă idilele lui Duiliu Zamfirescu. La polul opus, poezia de idei dezvoltă mimetic, în stilul byronianului Manfred, cugetări sumbre și sarcastice. D. se dovedește un versificator ingenios, stăpân pe o gamă ritmică și strofică variată: el introduce alegra strofă 7-3-7//7-3-7, folosită de Ronsard, Hugo, Th. Gautier, iar în rimă, pentru a realiza o sonoritate deosebită, plasează nume proprii exotice. Dar calitățile formale și instinctul poetic i-au fost copleșite de verbozitate și de greaua încărcătură neologică, franțuzită ori
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
în materie de textologie constă în discutarea critică a celor două variante ale Luceafărului, cea din 1882, din „Almanahul «România Jună»”, și cea din 1883, din ediția Maiorescu, variante care diferă între ele prin dimensiunile vorbirii Demiurgului, abreviată cu patru strofe în a doua variantă. Comparația manuscriselor și a textului tipărit îl conduce pe cercetător spre concluzia că eliminarea a fost făcută de Eminescu însuși, și nu de Maiorescu, argumentul cel mai convingător fiind acela că eliminările au fost însoțite și
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
pe care o poartă, în toate etapele devenirii sale de câteva zeci de ani, poezia lui C. La care se adaugă o înzestrare naturală pentru organizarea muzicală a poemului și pentru disciplinarea magmei sentimentale în forme poetice tradiționale - sonet, rondel, strofe cu ritm regulat și rimă încrucișată sau îmbrățișată. Între forța care presează din interior și tiparul formei impuse cu voință se naște o tensiune ce se poate regăsi în toate poemele, într-o vreme în care poezia s-a eliberat
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
și despre răscoalele de la 1907. Ca o prelungire a c. țărănesc de revoltă socială a apărut c. având ca subiecte proletarizarea, înstrăinarea emigranților și îndemnul la revoltă. Relativ la structura compozițională a c. se constată, ca în toată poezia populară, absența strofei. Segmentarea se poate face în funcție de motive și elemente motivice aglutinate, contaminate pe baza emoției asociative. Unele c. au refrene și încep prin versuri evocatoare („frunză verde”), reluate parțial și subliniind ideea. Lungimea medie a c. este între 4 și 14
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
lăsau mai jos / fumul uzinelor inunda cartiere / pe străzi au răsunat automate / și-au zăcut lângă prispă muieri și copii; / oftică, tifos, pelagră, / foamete, groază, tăcere.” Scenele apocaliptice ale războiului (din ciclul Jurnal de front) își au corespondentul formal în „strofe înjunghiate, bătute în pari, / scrâșnite ca piatra ce-mprejmuie schitul; / strofe scrise lângă hoți și tâlhari / care înjură de sfinți și dau cu cuțitul”. Accentele argheziene de împotrivire și revoltă se transformă, într-o conștiință anticonformistă și dezabuzată, în viziuni cinice
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
răsunat automate / și-au zăcut lângă prispă muieri și copii; / oftică, tifos, pelagră, / foamete, groază, tăcere.” Scenele apocaliptice ale războiului (din ciclul Jurnal de front) își au corespondentul formal în „strofe înjunghiate, bătute în pari, / scrâșnite ca piatra ce-mprejmuie schitul; / strofe scrise lângă hoți și tâlhari / care înjură de sfinți și dau cu cuțitul”. Accentele argheziene de împotrivire și revoltă se transformă, într-o conștiință anticonformistă și dezabuzată, în viziuni cinice, terifiante, dominate de imagini ale descompunerii și putrezirii ce amintesc
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
drastic al conciziei, hiperluciditatea, euforia subtilei melodicități a unor sonuri conduc la un asemenea rezultat și în poeziile în vers alb (Poezii în vers alb, 1983). Un ton neașteptat de aspru, răbufnind în sarcasme și blesteme, zvâcnește în Balade și strofe răzlețe (1943). Cu toată jalea pe care o lasă în urmă, războiul, „stihie” devastatoare, insuflă bucovineanului podidit de patriotice simțiri impulsuri de energie combativă. O antologie din versurile lui C., Scrieri lirice, s-a editat în 1970. Respirând o seninătate
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
pentru anul inimii, Cernăuți, 1934; Aur vechi, Cernăuți, 1936; Zaruri, Cernăuți, 1936; Cântece de leagăn, Mediaș, 1936; Casă pe nisip, Cernăuți, 1937; Pietre la cari mă-nchinai, Cernăuți, 1937; Dulcile cuvinte, Cernăuți, 1940; Versuri de după amiază, Cernăuți, 1940; Balade și strofe răzlețe, Cernăuți, 1943; Scrieri lirice, îngr. și pref. Emil Manu, prezentare Al. Dima, București, 1970; Necunoscuta, îngr. Ecaterina Chelariu, cuvânt înainte Mircea Horia Simionescu, București, 1972; Scrieri lirice, cuvânt înainte Eugen Barbu, București, 1973; Teatru, îngr. și pref. Adrian Anghelescu
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
de omenie, Chișinău, 1981; Izvoare, Chișinău, 1983; Îndrăzneala, Chișinău, 1983; Sârjoaca, Chișinău, 1984; În preajma iubirii, Chișinău, 1988; Rădăcini de acasă, Chișinău, 1988; Troiene, Chișinău, 1989; Cu legea pre lege călcând, Chișinău, 1991; Păsările călătoare, Chișinău, 1991. Traduceri: R. Zagovici, Îndărătnicia strofelor, Chișinău, 1975; M. Lukonin, Drum, Chișinău, 1976; P. Antokolski, A patra dimensiune, Chișinău, 1977; Oljas Suleimenov, Amiezi topite, Chișinău, 1977 (în colaborare cu I. Gheorghiță); Andrei Voznesenski, Versuri, Chișinău, 1979; M. Valek, Apropieri, Chișinău, 1980; Saadi, Poeme. Gazeluri, Chișinău, 1982
CIBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286222_a_287551]
-
Între euforia unor clipe și spasmul de anxietate pe care îl provoacă vremelnicia, pătimitorul își caută un reazem în iubirea care, ostoindu-i zbuciumul, îi dă câteodată iluzia înveșnicirii. În afară de sonete, pasteluri, elegii, „doine” de rapel politic, C. scrie și strofe de glăsuire patriotică, schițând, cu elemente de atmosferă sumbră, priveliști „din război” (Din vremi întunecate, 1922). Discursivismul ia locul aici oftaturilor și încruntărilor din lirica de elan amoros și ifos cogitativ. SCRIERI: Din taina vieții, I-IV, 1915-1935; Din vremi
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
atractive. Frustrarea intelectuală este cu atât mai puternică cu cât suntem nevoiți să optăm pentru ceva ce este necesar, abandonând altceva mai plăcut; de pildă: „Mi-ar plăcea să privesc un film interesant, dar trebuie să învăț pe dinafară cinci strofe din Coșbuc”. Aici, magnitudinea disonanței cognitive este foarte mare! 2. „Magnitudinea disonanței postdecise descrește în funcție de numărul de elemente cognitive ce corespund identic cu caracteristicile alternativelor alese; ea crește însă în funcție de caracteristicile alternativelor ce nu au putut fi alese” (ibidem) De
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
maximă chiar dacă solicitarea încuviințării este respinsă” (ibidem) De exemplu: „Mi s-a promis că voi putea să văd un film interesant, dar, ulterior, promisiunea a fost încălcată; ba chiar mi s-a promis că voi fi pedepsit să memorez zece strofe din Coșbuc”. 4. „Dacă este solicitată încuviințarea forțată, magnitudinea disonanței descrește în raport cu magnitudinea recompensei și crește în raport cu magnitudinea pedepsei” (ibidem) 5. „Dacă încuviințarea forțată nu poate fi obținută, magnitudinea disonanței crește în funcție de magnitudinea recompensei și a pedepsei” De exemplu: „Nu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
altul și domnul Spiru Țuțu și domnul Dumitru Vacariu. Legat de aceștia din urmă, cred că ar merita amintit, mai ales că nu este consemnat în conținutul interviurilor, faptul că la una dintre întâlniri domnul Țuțu mi-a recitat câteva strofe dintr-o anumită poezie, despre care a spus că i-ar fi aparținut unui tip înalt și blond, pe nume Vasile Vacaru. Surprins de apropierea numelor am consemnat poezia și, telefonându-i domnului Dumitru Vacariu, i-am recitat prima strofă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
strofe dintr-o anumită poezie, despre care a spus că i-ar fi aparținut unui tip înalt și blond, pe nume Vasile Vacaru. Surprins de apropierea numelor am consemnat poezia și, telefonându-i domnului Dumitru Vacariu, i-am recitat prima strofă: n-a fost nevoie de mai mult, pentru că domnul Vacariu mi-a recitat restul strofelor, deși finalul era doar cu puțin altfel! Și menționez că nu s-au cunoscut prin coloniile de muncă, ci abia la o întâlnire dintre elevi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
tip înalt și blond, pe nume Vasile Vacaru. Surprins de apropierea numelor am consemnat poezia și, telefonându-i domnului Dumitru Vacariu, i-am recitat prima strofă: n-a fost nevoie de mai mult, pentru că domnul Vacariu mi-a recitat restul strofelor, deși finalul era doar cu puțin altfel! Și menționez că nu s-au cunoscut prin coloniile de muncă, ci abia la o întâlnire dintre elevi și studenți și foști deținuți politici pe care am organizat-o la Facultatea de Științe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe cel care a scris-o după expertiză grafologică. Pentru faptul că n-au putut să-l găsească pe cel vinovat, că nu a recunoscut niciunul, i-au condamnat pe amândoi cu câte opt ani pentru o poezie de 4-5 strofe. 8 ani au primit amândoi, deși numai unul era "vinovat", dar n-au vrut să recunoască. Atât de mare era asemănarea că atunci când, eram la Periprava, unuia dintre frați i-a căzut un canin, la ora 8 dimineață, la ora
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în vechea-ți cetate Să sorbi până-n suflet a urii dreptate Strivind sub călcâie mârșavii călăi". Poezia aceasta i-am întins-o, în timpul cursului din amfiteatrul II.6 de la Universitatea Cuza, lui Aurelian Popescu, care stătea chiar în fața mea. Toate strofele le-am scris cam în 20-30 de minute și i-am întins poezia lui Popescu. După ce-a citit-o, n-a așteptat să se termine cursul lui Ciopraga, a ieșit din sala de curs pe ușa din spate și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de episoade, capitole, toate în diverse versificații. Când mergeam, de pildă, cu brigada la muncă, eu lucram făcând un vers pe care îl repetam de două trei ori, apoi încă un vers pe care de asemenea îl repetam, apoi o strofă pe care o repetam și o înmagazinam astfel în memorie. Așa am ținut minte poemul acesta, am să vă arăt odată cartea în care l-am publicat. Și tot în cartea asta am publicat un alt poem: Ochii lupoaicei. Și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu bucurie și continuară petrecerea în luncă până noaptea târziu». Cât de dragă i-a fost această luncă - astăzi pustiită și uitată ne-a spus-o doară poetul în pastelul său „Lunca din Mircești" pe care îl încheie cu aceste strofe: Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al țării mele, Mândră ’n soare, dulce ’n umbră, tainică la foc de stele Ca grădinile Armidei ai un farmec răpitor Și Șiretul te încinge cu-al său braț desmierdător. Umbra ta răcoritoare, adormindă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
altădată orfane, adunate într-o familie/colecție în care se consumă o dragoste cu năbădăi, o imposibilă iubire. Am scris corect "amor", "dragoste", "iubire". Liniile unduioase, nonșalante, mai mult chemătoare decât provocatoare, și adaosurile, completările necesare de forme sunt, toate, strofele unui poem-fluviu sau poem-haiku închinat trupului. Explicabil ce artist adevărat ar ignora farmecele insolente/insidioase ale trupului feminin? Îndată ce le vezi, înfățișările remodelate de Dragoș Pătrașcu deschid, acum în auzul interior, "colecția" cu muzică de jazz. Am deschis cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în neștire" "aer" "ca un vaier" "urmă" "urnă" "craniu" "straniu". E nevoia de a căuta uneori în poezie dacă nu idila, poate rima. La pagina 178. ("vinovată nu poate fi ploaia"). Va suferi poeta văzând că aleg doar primele două strofe? vinovată nu poate fi ploaia copilărie aurită și crudă! ea curge mereu prin vesele burlane când îmi țin respirația și stau cu ochii deschiși în întuneric. vinovat nu poate fi vântul el îmi pipăie obrajii la fel de expert ca în fabuloasele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
mai cunoscută a rămas pe disc sub titlul „Dorința“. O știam pe dinafară și-o „cântam“ la cămin până ne reclamau seraliștii de la etajul inferior. Poate de-asta n-am arhivat-o. Timpul n-a șters nimic. Doar a polizat strofele. „Dacă preferi să fii un nor din nori Ridică-ți pleoapele spre zări Vor picura din tine stropi de jar Gândul te va purta hoinar...“ Ce herme-năuc ar putea refuza acestui catren simplu aluzia curativă a cântecului protestatar? Lidia Creangă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
bătăliile” virtuale.) Versuri fierbinți nu se mai rostesc... De ce nu se aude măcar un cântec național de altădată?... “Când Patria ne cheamă sub drapel / Datori sunt toți copiii ei s-alerge / Să-l apere, să moară pentru el”... Cu o strofă nu s-ar face gaură în cer. (În cer, nu - fredonez pentru mine - dar în ozon, da, căci astăzi brav răsună moderncosmopolitul (s)hit: “Ți-am dat bip și sunt voinic”...) La întoarcerea trupelor de pe Frontul din Răsărit a fost
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
și a capacității de adaptare. Flavius este un copil cu un excelent potențial lingvistic, aces ta datorându-se și educației primite în familie. În prima zi de școa lă a recitat, cu o dicție perfectă și extrem de expresiv, primele zece strofe ale poeziei „Luceafărul” de Mihai Eminescu. Are o expri mare rafinată și un profund simț analitic. Gândește logic, utilizând noțiuni, judecăți, raționamente și relații între ele. Manifestă o vie curiozitate intelectuală și un ascu țit spirit critic. Memorează ușor și
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]