6,105 matches
-
dăduse răspunsul ei, mai mult adolescentin, în mod intenționat, ca să mă provoace și mai tare sau ca să fie sigură de sentimentele mele, de iubirea mea. Să nu uităm că, după atâtea înfrângeri (dacă o fi adevărat ce spune) , ea va sufla și în iaurt. În acest caz n-ar fi fost sinceră. Dar dacă a fost cu adevărat sinceră și are oroare de dragoste la comandă? Nu puteam explica totuși comportamentul ei adolescentin. Ea uitase, de fapt, vârsta la care ne
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la capătul erg-ului ce se deschise în fața lor, nesfârșit, o întindere fără zări formată din miliarde de pietre negre crăpate de soare și un nisip foarte gros, aproape pietriș, pe care vântul nu izbutea să-l ridice decât atunci când sufla nebun, în timpul marilor furtuni. Gacel știa că nu avea să găsească în drumul său nici un tufiș, nici o grara, nici măcar albia seacă a unui vechi râu, atât de numeroase când străbăteai hamada, și că doar surpătura produsă de vreo salină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
taie beregata celor ce dormeau. Dar n-a făcut-o, mărginindu-se să-și miște un pic trupul și să așeze mai bine una din pietre, ca să-l apere de soare. Căldura creștea, dar stratul de nisip îl izola și sufla o ușoară briză ce făcea aerul respirabil, fără zăduful insuportabil din interiorul salinei. Erg-ul făcea parte din lumea lui și petrecuse nenumărate zile îngropat așa, așteptând o turmă de gazele. Le lăsa să se apropie încet, rumegând lujerii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și-și aprinse o țigară, în timp ce coloana de soldați și captivi începu să coboare colina stâncoasă spre șes, unde așteptau mașinile. — Legea voastră, făcută de tuaregi pentru tuaregi și în folosul lor, nu mai are valabilitate în fața legilor naționale. îi suflă fumul în față. — Soțul tău n-a vrut să înțeleagă cu binele și acum va trebui să-i explicăm cu răul. Nu poate face ce a făcut el argumentând că tradiția îi permite și că deșertul e destul de mare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
amurgurile cu un cer roșu, când umbrele se prelungeau peste deșert ca și cum ar fi vrut să atingă marginea zării; și nopțile parfumate și dense, la lumina focului, repetând neobosit legende deja știute. Le era frică de harmatan, care vuia când sufla, și de secetă; iubeau întinderea fără vânt, întunecimea norilor care se deschideau pentru ca pământul să se acopere cu un covor verde de acheb. Capra care murea, tânăra cămilă care în sfârșit rămânea grea, plânsul celui mic, râsul celui mare, geamătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
într-un scurt somn care să-i permită să-și redobândească forțele sau să se întoarcă în minte la ai săi. în sfârșit, în zorii tulburi ai celei de-a treia zile, când un vânt insistent și lipicios, ce-ți sufla în față nori de praf cenușiu și înăbușitor, te împiedica să distingi conturul obiectelor mai departe de cincizeci de metri, străbătură un grup de căsuțe de chirpici, o matcă secătuită și o piețiucă urât mirositoare și se opriră chiar în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mână invizibilă. După ce privi spectacolul un timp, Gacel ajunse la concluzia că mâna aceea aparținea unui bărbat grăsuliu și predispus la apoplexie, care se agita încontinuu, ridicându-și și coborându-și brațele, de parcă puseseră stăpânire pe el tâmpenia și nebunia, suflând într-un fluier lung cu atâta insistență și furie, încât trecătorii se opreau ca și cum sunetul acela ar fi coborât chiar din gura Celui de Sus. Era important bărbatul acela, nu încăpea îndoială, în ciuda feței sale roșii și a petelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Madani, omul care îi răpise nevasta și copiii. Luă o hotărâre, își adună lucrurile, traversă strada cu pas sigur și se apropie de grăsanul apoplectic, care-l privi evident mirat, dar fără să înceteze să-și agite brațele și să sufle în fluier. Se opri în fața lui: — Ministrul Madani locuiește acolo? întrebă cu voce gravă și profundă, care-l impresionă pe polițist la fel sau poate chiar mai mult decât înfățișarea lui ciudată, veșmintele și chipul acoperit de văl până la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apogeul în secolul al V-lea î.e.n. Popor de păstori nomazi, cunoscut și cu numele de foulbés, care locuiește în savanele din Africa Occidentală, din Senegal până în Camerun, azi în mare parte sedentar. Vânt din est, cald și uscat, ce suflă dinspre Sahara asupra Africii Occidentale. PAGE FILENAME \p D:\Carti operare\Tuareg\Tuareg 1 a.docCarti editura\Tuareg\Surse\Listat\Tuareg.do PAGE 161 PAGE \# "'Página:
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trebuie să înțeleagă asta, că avuția poporului e respectată de toată lumea. Numai că eu am făcut-o pe prostu', chiar mi-am dat silința să par mai prost decât eram, și i-am spus omului că musai trebuie să-i suflu lui Ucu un secret pe care îl aștepta de mult, dar asta, știți cum e, numai între patru ochi, așa că ar face bine să ia soldații un pic pe loc repaus, la bucătărie, de pildă, până când eu îi voi șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am dat seama că rezolvasem dintr-un foc mai multe ecuații, cum începusem să pricep, la școală, că se numesc lucrurile complicate ale vieții. Fiecare în parte a ținut să-mi spună două secrete. Soldatul m-a rugat să nu suflu o vorbă despre nimic, doamna Valy mi-a mulțumit pentru ocazia de a afla adevărul despre Ucu și tot fiecare în parte a ținut să-mi strecoare în buzunar ceva bănet, răsplata doamnei Valy fiind, evident, mult mai consistentă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dar o putu auzi totuși cu destulă claritate. Probabil că Își lipise buzele de gaura cheii. — Nu, să nu spui asta, Anton! Ascultă. Lasă-mă să ies de aici. Trebuie să-ți zic ceva, să te previn! Nu-i răspunse. Suflă În flacără, făcând oțelul să devină iarăși alb incandescent. — Te-am mințit, Anton. Lasă-mă să ies. Herr Kolber se Întoarce. El lăsă tubul din gură și se Întoarse brusc: — Cum adică? Ce vrei să spui? — Am crezut că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se așteptau să câștige ceva din asta, „roșii“ ăia. Soarele, ce se ridica deasupra acoperișului de pe ghereta vămii, Îi atinse fața cu o umbră de căldură. O locomotivă staționată pe linia ce ducea spre capitală, semănând cu un câine rătăcit, sufla jeturi de abur. Nici un tren nu va avea acces spre Belgrad decât după ce va fi trecut Orient Expressul. Timp de o jumătate de oră va fi larmă și mișcare, vor sosi ofițerii de la vamă și vor fi postate santinele În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ridică și se descompuse sub limba mică a unei flăcări, iar el văzu turnul pătrat al poștei transformându-se În cenușă neagră. Apoi verdele parcului, Kalimagdan, deveni cafeniu. Străzile cartierului săracilor au fost ultimele care s-au aprins și el suflă În flacără ca s-o ațâțe. Când harta arse aproape complet, aruncă cenușa sub banchetă, Își puse o pastilă amăruie pe limbă și Încercă să adoarmă. Dar somnul nu se lipea de el. Era un om fără umor, altminteri ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
printre nasturi și gheme de lână, adăugă: — S-ar putea să nu dorească să vină Înapoi la mine. — Ei, ce spuneți de asta? zise domnul Stein În timp ce coborau scările. — Sărmana femeie, spuse Myatt. — Da, da, sărmana femeie, repetă domnul Stein, suflându-și nasul Într-un mod sincer compătimitor. Simțea că-i e foame, dar Myatt mai avea multe de făcut Înainte să ia masa, iar domnul Stein se ținu de el. Cu fiecare taximetru pe care-l Împărțeau, simțea el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-mă să vorbesc eu, și răspunde-mi Tu! 23. Cîte fărădelegi și păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege și păcatele mele. 24. Pentru ce Îți ascunzi Fața și mă iei drept vrăjmaș? 25. Vrei să lovești o frunză suflată de vînt? Vrei să urmărești un pai uscat? 26. Pentru ce să mă lovești cu suferințe amare, și să mă pedepsești pentru greșeli din tinerețe? 27. Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pîndești toate mișcările să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
insulei. Trecu de istmul îngust, de numai o sută și ceva de metri și ajunse pe plajă sudică, unde fu surprins, așa cum se-ntâmplă de cele mai multe ori, de calmul incredibil al apelor mării în acel loc, aparat de alizeele care suflau peste Bora Bora în cea mai mare parte a anului. Mai ales în orele serii, Punta Matira se transformă în acea oază de liniște unde, conform tradiției, zeului Taaroa îi plăcea să se retragă să reflecteze atunci când avea probleme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i dădea de înțeles că agresorul ar mai fi în viață. Cand se liniști de tot, băiatul caută o mică ramură uscată, o curată cu dinții de coaja, o rupse în două și începu să frece energic cele două bucăți, suflând până când o flacăra șovăielnica se născu din întuneric, ca un miracol surprinzător și inexplicabil. Apropie flacăra de niște ierburi uscate, iar această crescu, luminând un spațiu larg împrejur. Smulse încă un pumn de ierburi, le dădu foc și aștepta până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să nu degradeze această materie primă prețioasă, si, după ce le ciopli pe una din laturi, așeza pe suprafața plana jar de aito, care se consumă încet și arde lemnul puțin câte puțin. Douăzeci de copii supravegheau focul zi și noapte, suflând în jar atunci când era pe punctul să se stingă sau acoperind cu o piatră flăcările care se ridicau prea sus, astfel încât combustia să se îndrepte în jos și să fie constantă, iar scândura să capete o grosime de zece-doisprezece centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cei care-și petreceau ore lungi studiind corpul prizonierului. Este un obicei vechi, foarte răspândit printre popoarele din nord-vest. —Din nord-vest? se miră Hiro Tavaeárii. Cum se explică faptul că au venit din nordvest într-o perioadă a anului când sufla neîncetat Mara’amú din sud-est? Deoarece se pare că sunt foarte isteți, răspunse Miti Matái, al cărui creier funcționa cu o viteză surprinzătoare cu privire la tot ce avea legătură cu tehnicile de navigație. Probabil că s-au lăsat purtați de marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
după aceea, mare. Și-apoi din nou mare, care se termină acolo unde începea iarăși marea. Mii de mile de mare, deasupra căreia o fragilă ambarcațiune, cusuta dintr-o mie de bucăți de lemn, alunecă împinsă de vântul persistent care sufla dinspre sud-est, ce avea să sufle în același fel și atunci când se vor hotărî să pornească înapoi. Știau că acest vânt, acest alizeu constant, temutul Mara’amú, atât de folositor câteodată, îi va îndepărta de căminele lor până când din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nou mare, care se termină acolo unde începea iarăși marea. Mii de mile de mare, deasupra căreia o fragilă ambarcațiune, cusuta dintr-o mie de bucăți de lemn, alunecă împinsă de vântul persistent care sufla dinspre sud-est, ce avea să sufle în același fel și atunci când se vor hotărî să pornească înapoi. Știau că acest vânt, acest alizeu constant, temutul Mara’amú, atât de folositor câteodată, îi va îndepărta de căminele lor până când din ele nu va mai rămâne decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
recunoscându-și neștiința. N-am nici cea mai mică idee, recunoscu. Miti Matái dădu de câteva ori din cap, ca și cum acesta ar fi fost răspunsul de care se temea, după care continuă cu întrebările: Ce vânt bate? Nici unul. Ce vânt sufla de dimineață? —Mara’amú, dinspre sud-est. Asta inseamna ca de dimineață valurile veneau dinspre sud-est și ne loveau dinspre pupă, corect? — Corect, acceptă băiatul, derutat. Exigentul dascăl îl privi mustrător, surprins parcă de neștiința lui, și continuă reticent: Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apă, provizii și mângâierile celor mai focoase tinere, astfel că, două zile mai târziu, Miti Matái ordona să se ridice pânzele, odată cu căderea serii. Dacă rechinul încă se mai află prin preajmă, odată cu lăsarea întunericului, mai ales dacă începe să sufle și vântul, vom reuși să ne îndepărtăm de locurile acestea. Suspina profund. Iar dacă nu va fi așa, fie că Tané să ne apere, cum a făcut-o și până acum, zise Miti Matái. Orice alt echipaj s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un coșmar absurd, si de fapt nu s-a-ntâmplat nimic... Făcu o nouă pauză, dar era clar că de data aceasta n-o făcea pentru ceilalți, ci era chiar el cuprins de amintiri triste. Câteodată, noaptea spre dimineață, cănd sufla vântul cu putere și bagă umezeală în oase, îmi torn apă pe mine, ca să simt iarăși ceea ce simțeam atunci, dar e ca si cum aș încerca să compar sclipirea unei stele cu lumina soarelui. Toți cei care îl ascultau păstrară tăcerea, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]