6,080 matches
-
-lea, au semnat un acord pentru unificarea Transilvaniei cu Ungaria Habsburgică . Acordul a fost un rezultat al eforturilor lui Martinuzzi. Pe de altă parte, Isabella nu a fost de acord ca fiul ei să piardă tronul și a cerut ajutorul sultanului. Ca urmare, au izbucnit conflicte între forțele loiale lui Isabella și cele ale lui Martinuzzi. Trupele prohabsburgice ale lui Martinuzzi au asediat reședința regală de la Gyulafehérvár în 1550 și 1551. Isabella avea să semneze acordul doar în 1551. După asasinarea
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
După asasinarea lui György Fráter (Martinuzzi) în 1551, Giovanni Battista Castaldo a ocupat Transilvania și regiunea râului Tisa, alipindu-le la Ungaria Habsburgică. Ioan al II-lea Zápolya a abdocat și a plecat cu mama lui în exil în Polonia. Sultanul a sesizat modificarea situației politice din regiune și, în 1552, a ocupat Veszprém, Drégely, Szolnok, Lippa, Temesvár, Karánsebes și Lugos. Doar castelul Eger apărat de István Dobó a rezistat atacului otoman. În 1553, Ferdinand a retras armata lui Castaldo din
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
modificarea situației politice din regiune și, în 1552, a ocupat Veszprém, Drégely, Szolnok, Lippa, Temesvár, Karánsebes și Lugos. Doar castelul Eger apărat de István Dobó a rezistat atacului otoman. În 1553, Ferdinand a retras armata lui Castaldo din Transilvania, dar sultanul și-a continuat campania și, în 1554, a ocupat Salgó și Fülek. În 1556, nobilii transilvăneni l-au rechemat în țară pe Ioan Sigismund Zápolya și, în cadrul Dietei de la Szaszsebes, l-au ales principe al Transilvaniei. În 1568, principele Ioan
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
la Istanbul pentru a susține această cauză în fața autorităților otomane pentru a le obține consimțământul la o concesiune teritorială în nordul Palestinei. A obținut la început un acord al guvernului otoman, dar deși Pliphant era cunoscut ca simpatizant al Turciei, sultanul Abdul Hamit al doilea a respins planul de teama unei intrigi britanice. Despre faptele și trăirile în Levant Oliphant a scris cartea „The Land of Gilead with excursions în the Lebanon”. În iarna 1880, deprimat și suferind fizic, a chemat
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
altă lucrare bazată pe sufism, "Sifă'u l-Să'il "a fost concepută la Fez, în Maroc, în jurul anului 1373. De asemenea, a scris și o lucrare despre logică, Ka"llaqa li-l-Sultăn, "pe când se afla la curtea suveranului Mohammed V, sultan al Granadei. Lucrarea sa fundamentală, "Kităbu l-ʻkibăr" ("Kităbu l-ʻkibar wa Diwănu al-Mubtada' wa l-Ħabar fī tarikhi l-ʻarab wa l-Barbar wa man ʻĂsarahum min Đawī Ash-Sha'n l-Akbăr" "Cartea considerațiilor asupra istoriei arabilor, perșilor și berberilor") a fost inițial concepută
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
nogai din Bugeac, „Hotarul lui Halil Pașa”. Astfel, în anul 1715, este menționată o dispută între mitropolitul Ioanichie al Proilaviei și episcopul Iorest al Hușilor, referitoare la delimitarea hotarelor eparhiilor lor. Problema o constituia târgul Dubăsari și alte două sate (Sultan Câșlași și Musaip Câșlași), de la hotarul Moldovei cu Bugeacul. Mitropolitul Ioanichie, venind la Iași, prezintă situația spre rezolvare domnitorului Nicolae Mavrocordat care supune problema judecății Divanului Domnesc, prezidat de patriarhul Samuil de Alexandria, prezent la acea vreme în Moldova. Divanul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
următor, ei cuceresc câteva sate din ținuturile Soroca și Iași, iar în 1715, o porțiune din ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. În jurul anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia sa. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe lângă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia sa. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe lângă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, ""precum a fost din timpurile vechi"". Domnitorul reușește să obțină acest firman și ""mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo" (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
hotărât să profite de capacitățile militare deosebite ale lui Roger pentru a cuceri Sicilia. La acea vreme, insula era condusă de musulmanii arabi, iar populația era majoritar formată din greci bizantini. Conducătorii arabi din Emiratul de Sicilia deveniseră independenți față de sultanul din Tunis. În mai 1061, cei doi frații din familia Hauteville au traversat strâmtoarea Messina pe la Reggio și au capturat Messina. După ce au ocupat Palermo în ianuarie 1072, Robert Guiscard, din postura de suzeran, l-a învestit pe Roger cu
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
Henric fără moștenitori. Această prevedere se va dovedi, contrar așteptărilor sale, fatală regatului normand. Neavând posibilitatea de a reînvia visul unui imperiu african (atât de drag bunicului său, Roger al II-lea), Guillaume și-a direcționat atacul asupra Egiptului, de unde sultanul ayyubid Saladin amenința Regatul Ierusalimului. În iulie 1174, 30.000 de soldați au debarcat în fața Alexandriei, însă sosirea lui Saladin i-a silit pe sicilieni să se reîmbarce în dezordine. O mai bună perspectivă se deschidea pentru Regatul Siciliei ca
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
său Margarit din Brindisi, un geniu naval comparabil cu George de Antiohia (principalul amiral în slujba Siciliei din vremea lui Roger al II-lea), în fruntea a 60 de vase a menținut Mediterana orientală deschisă pentru cruciați, forțându-l pe sultanul Saladin să se retragă din dreptul Tripoli în primăvara lui 1188. În noiembrie 1189, Guillaume a murit la Palermo, fără a avea copii. Cu toate acestea, cronicarul Orderic Vitalis consemnează un fiu al său (care probabil nu a trăit mult
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
favoriților săi, printre ei aflându-se Stibor de Stiboricz și Miklós Garai . În această perioadă, Imperiul Otoman aflat în expansiune a ajuns să se învecineze regiunile sudice ale Regatului Ungariei. Ștefan Lazarevici al Serbiei a fost forțat să accepte suzeranitatea sultanului în 1390. Sigismund, care efectuase o serie de raiduri împotriva otomanilor și a aliaților acestora între 1390 și 1395, a decis să organizeze o coaliție internațională împotriva acestora din urmă. A fost organizată o mare armată formată în principal din
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
a Bibliei în maghiară a fost finalizată încă din 1439, dar a fost multă vreme după aceasta interzisă spre publicare. Invazia lui Timur Lenk din Anatolia (1402-1403) a încetinit pentru câteva decenii ofensiva Imperiului Otoman în Europa dar, în 1437, sultanul Murad al II-lea și-a pregătit armatele pentru atacarea Ungariei. Sigismund a murit în același an, iar următorii doi regi ai Ungariei, Albert al II-lea (1437-1439) și Vladislav I (1439-4144), au murit în campanile antiotomane. După moartea lui
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Europa, dar a fost înfrânt în lupta de 3 zile de la Kosovo Polje. Poate cea mai mare victorie militară a lui Iancu de Hunedoara a fost Asediul Belgradului din 1456. El a reușit să apere orașul împotriva trupelor conduse de sultanul Mehmed al II-lea. În timpul asediului, Papa Calixt al III-lea a ordonat toate clopotele bisericilor să bată în fiecare zi la prânz ca o chemare pentru credincioși să se roage pentru victoria creștinilor la Belgrad. În unele țări, precum
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Sistemul de apărare al țării s-a prăbușit la rândul lui, trupele de frontieră ne mai fiind plătite, iar fortărețele degradându-se în lipsa întrețineri curente. Orice încercare de impunere de taxe pentru armată a fost respinsă fără apel. În 1521, sultanul Suleiman Magnificul a sesizat în mod corect slăbiciunea prin care trecea Regatul Ungariei și a hotărât să își atace vecinul. Ludovic al II-lea și soția acestuia, Maria von Habsburg, au încercat ca printr-o lovitură de palat să pună
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
avut nicio șansă în față trupelor otomane pe câmpul de luptă de la Mohács. Ungurii aveau soldați bine echipați și antrenați, așteptau întăriri din Cehia și Transilvania, dar au fost comandate de indivizi incapabili să facă față unui lider de calibrul sultanului otoman. Victoria otomanilor a fost zdrobitoare, ungurii pierzând aproximativ 20.000 pe câmpul de luptă, printre morți aflându-se și regele, care a murit înecat într-o mlaștină. După moartea lui Ludovic, facțiunile rivale ale nobililor maghiari au ales simultan
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
1526-1540) și Ferdinand I de Habsburg (1526-1564). Fiecare și-a proclamat suveranitatea asupra întregii țări, dar niciunul nu a avut suficiente resurse pentru a-și elimina rivalul. Zápolya, care îndeplinise funcția de guvernator militar al Transilvaniei, a fost recunoscut de către sultan în schimbul statutului de vasal. În plus, nobilimea măruntă îl sprijinea pe localnicul Zápolya și nu pe străinul Ferdinand. Ferdinand în schimb se bucura de sprijinul magnaților din vestul Regatului Ungariei. Ei au sperat că noul rege ar fi putut să
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Drusizilor, care îl venerau ca zeu. Între 992-1030, Mahmud din Ghazna a condus turcii selgiucizi la ocuparea Pundjabului. În 1036-1037, Imperiul Fatimid a intrat printr-un declin economic, a pierdut Siria în favoarea Selgiucizilor, dar în 1171, și-a revenit sub Sultanul Saladin. De pe urma schismei religioase și politice din 1094, s-a desprins secta Asasinilor. În 1055, Kerman, ultumul din dinastia buizilor din Bagdad, este îndepărtat de Selgiucizi. Califii devin pioni ai Selgiucizilor și al Horezm-șahilor. Au reușit să restabilească suveranitatea sub
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
deoarece între anii 1017-1020 apăruse o sectă a druiziilor ce îl venerau ca zeu , astfel creiând tulburări în rândul comunității șite . Între anii 1036-1037 , Califatul Fatimid , ce trecea printr-un grav declin economic , pierde Siria în favoarea Selgiucizilor . În anul 1171 , Sultanul Saladin reușește să cucerească Califatul Fatimid și să pună capăt dinastiei lor , datorită schismei religioase și politice apărută în cadrul acestuia în anul 1094 . Califatul Córdoba (în arabă, خلافة قرطبة Khilăfat Qurțuba) a fost un stat din peninsula Iberică (Al-Andalus) și
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
1055 , Toghrul Beg și selgiucizii cucerec Bagdadul , iar Califul Abbasid , îl proclamă Vice-Sultan , lăsândule selgiuciziilor Califatul Abbasid , turcii selgiucizi devenind "Conducătorii Lumii Islamice" și redenumind califatul în Imperiul Selgiucid . Astfel , turcii conduceau imperiul , iar califii aveau daor o imporatnță religioasă . Sultanul Arp-Alsan , fiul lui Toghrul Beg , preia puterea cu adevărat în 1063 împreună cu Vizirul Nizam al-Malik , un mare filozof islamic . Selgiucizii îi înving pe Fatimizii șiții din Egipt , luândule Siria . Selgiucizii considerau că Imperiul Bizantin era un pericol pentru Lumea Islamică
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
și el sub presiunea războaielor civile . Saladin (Salah ad-Din Ayyubi) , un general fatimid din Egipt , de origine kurdă (turco-iraniană) , reușește ca în anul 1171 să cucerească Cairo și să-i înlăture pa Fatimizii șiți . Înființează Dinastia Ayyubizilor și se proclamă "Sultan al Egiptului" , înființând și Sultanatul Ayyubid . Deasemenea Saladin , înlocuiește șiismul cu sunnismul și transformă Moscheea șiită Al-Azhar din Cairo , care era centru al misionarismului șiit , într-o școală de teologie islamică sunnită . După organizarea administrativă a Sultanatului Ayyubid , Saladin începe
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
dă lovitura decisivă asupra cruciaților , cucerind Ierusalimul și ocupând Palestina , declarând Ierusalimul , "Oraș pentru toate Religiile" . Deasemenea , prin cucerirea Ierusalimului din mâinile cruciaților catolici , câștigă respectul și încrederea conducătorilor musulmani din Orientul Mijlociu , unind Lumea Islamică sub sabia sa și autoproclamânduse "Sultan al Siriei și Egiptului" și "Conducător al Lumii Islamice" . Saladin mai conducea de asemenea și Hejaz (Vestul Arabiei) , incluzân și orașele sfinte , Mecca și Medina . În anul 1189 , Papa Grigore al VIII-lea predică pentru Cruciada a treia din Țara
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Imperiul Mongol. Bohemund și Hetoum au luptat alături de mongoli în campania acestora de cucerire a Siriei musulmane, cucerind împreună cu aceștia Alepul, iar apoi și Damascul. Când mongolii au fost înfrânți în bătălia de la Ain Jalut din 1260 de către mameluci, Baibars, sultanul mameluc din Egipt, a început să amenințe Antiohia, pe motivul sprijinirii mongolilor. Baibars a cucerit până la urmă Antiohia în 1268, astfel încât întreaga Sirie de nord a fost imediat pierdută; 21 de ani mai târziu, Acra a fost și ea pierdută
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
crescut. Iar în secolul al XI-lea turcii selgiucizi au capturat zona și a fondat Sultanatul Selgiucid în Anatolia Centrală. Guvernare Pisidiei a fost schimabata de mai multe ori între Imperiului Român de Răsărit și turci până în 1176, cănd Marele Sultan Kılıçarslan l-a înfrânt pe Manuel Commenos în Myriokephalon, punanad capăt stăpânirii române.
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
aici o biserică. De la "izvoarele Sepphoris" au pornit la drum în anul 1187 cruciații conduși de Guy de Lusignan pentru a-l înfrunta pe Salah ad-Din în Bătălia de la Hattin. În 1263 localitatea a fost cucerită de mamelucii conduși de sultanul Beibars. Sub stăpânirea arabă-musulmană denumirea locului s-a arabizat în Safuriye. În anul 1516 în urma luptei de la Mardj Dabak, teritoriul Palestinei, inclusiv Safuriye și întreaga Galilee, a intrat sub dominația Imperiului Otoman. În secolul al XVIII -lea stăpânitorul Galileei, Dahr
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]