6,881 matches
-
ar fi avut treabă sau n-ar mai fi avut chef de nimic. După-amiaza scurtă trecea încet și cerul cenușiu încremenit într-o nemișcare rareori tulburată de vreo fulguire palidă se încăpățâna să nu se întunece. Privea pe fereastră orașul tăcut și mort. Luminile aprinse în câteva case erau lipsite de viață. Ceasul electric se agita sub clopotul de sticlă, dar altceva nu se mai auzea. Privea în gol, spre spațiul înghețat, cu pumnii strânși vârâți în buzunare și cu dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Încă nu avea sentimentul zădărniciei. Era doar o neîmblânzire în el, de parcă întreaga viață n-ar fi făcut altceva decât să se împotrivească lumii și i-ar fi fost nefirească și de neînțeles o altă atitudine. Drept și dârz și tăcut, cuprins de o tristețe înfiptă adânc în găvanele ochilor. Împins dintr-odată de noutatea agresivă într-un teritoriu neștiut și în care nu știa să se apere. Dar incapabil să cedeze lupta și să se retragă înfrânt și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceva și nu se auzea nimic. „Înțelegi? Și d-asta nu vreau, ți-o spun foarte clar, nu vreau să mai vii niciodată la mine, niciodată! O, Doamne, ce spun? Da, niciodată!“ În diminețile următoare o aștepta la colțul străzii, tăcut, cu o privire de câine bătut. „Ce vrei?“, îl întreba cu bruschețe. „Doar să te văd.“ „Bine, vezi-mă.“ Mergeau până la autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Curând iarna Elena Marin Alexe Am adunat în mine ploile reci prelinse din plictisul toamnei. Măcelul grădinilor a încetat să mai doară. Sufletul stingher îmi cade pe gânduri și așteaptă, clemență în alb de zapadă. Mustul se prelinge tăcut și tandru, în arome distincte, subliniind discret suspinul viei dezgolite vulgar, sau poate trecerea vinului sacru spre veșnicie, ca într-un legământ vechi. Curând, pe umerii reci ai vântului, vor fâlfâi văluri înghețate, iar norii bosumflați, își vor încălzi mâinile
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
lui, spre dezastru - ceea ce îmi dădu ghes să reîncep văicăreala cu și mai multă vigoare. Când tata s-a întors, cu două umbrele și o glugă de plastic bine împăturită, mama s-a uitat la el cuprinsă de o panică tăcută, dar era limpede că el analizase situația și ingenioasa lui propunere a fost: „Poate e vreun film bun la cinematograf“. Cel mai apropiat și mai mare era Odeon, unde rula filmul Tăișul gol cu Gary Cooper și Deborah Kerr. Părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
terminase. L-am lovit cu pumnii și chiar am încercat să-i zgârii obrazul cu unghiile. Pentru prima și unica dată în viața lui, tata a înjurat și m-a plesnit tare peste față. După aceea, toți am fost foarte tăcuți. În mașină, în drum spre casă, mă prefăceam că dorm, dar în realitate țineam ochii bine închiși și vedeam luminile de pe șosea trecând peste fața mamei. Lumină, întuneric. Lumină, întuneric. — Acum n-o să știm niciodată ce s-a mai întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
arăta însă tot mai rău. Scuzați-mă, spuse el în timp ce respirația începea să i se accelereze și să i se îngreuneze, nu cred că mai pot rezista, și bărbatul de lângă el a început să emită sunete încurajatoare, dar simțeam indignarea tăcută a celorlalți pasageri la gândul că s-ar putea confrunta în curând cu problema unei persoane care va leșina sau va face o criză sau mai știu eu ce. În același timp, mai simțeam ceva, ceva total diferit: un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
filmul lui Ray, Pather Panchali, la primele zece minute din Ugetsu Monogatari al lui Mizoguchi, la genericul filmului lui Tarkovski, Solaris, și la forșpanul care preceda filmul lui Wenders, Prietenul american. După aceea, am renunțat și am rămas în fața ecranului tăcut, luptându-mă cu o sticlă de vin de la supermarket. Asta a durat până la două noaptea. Pe vremuri, îmi turnam un ultim pahar cu vin și mă duceam la culcare, dar acum îmi dădeam seama că nu era de-ajuns. Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a doua specialitatea a lui. Vă urez noapte bună. Și adăugă pentru Phoebe: A fost o lecție educativă, draga mea. Mi-ar fi părut rău s-o ratez. După ce-au plecat cei doi, Roddy și Phoebe rămaseră un timp tăcuți. A fost drăguț din partea ta, spuse ea în cele din urmă. Mulțumesc. El se uită la ea; poate căuta ironia din vorbele ei. — Poftim? — Mi-ai luat apărarea. Nu trebuia. Păi, cum să-ți spun... A întrecut orice limită. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Au fost ultimele cuvinte pe care i le-a spus. A închis ușa în urma lui și a lăsat-o singură, amuțită, copleșită de dimensiunile uriașei încăperi. Dar în următoarele ore, Phoebe a reușit să-și înăbușe furia și a stat tăcută, privind în gol. Nu i-a adresat o vorbă șoferului care a dus-o tocmai până la gara York, debitând tot drumul un șuvoi neîntrerupt de trăncăneală pe care mintea ei asaltată de gânduri o percepea ca pe un zgomot fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
timp acum decât pentru unul sau doi romancieri din țara asta. Și mă tem că nu pari a fi unul din ei. Se lăsă tăcerea care urmează unui șoc. Cel puțin, Joan era vizibil șocată, iar Phoebe era cu certitudine tăcută. Iar eu auzisem mult prea multe perorații de genul ăsta pe vremea studenției ca să mă simt jignit. — Deci cine sunt scriitorii ăștia? am întrebat. — Uite, de exemplu... Graham rosti un nume care m-a făcut să zâmbesc: era un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mine și a zâmbit. — Ai de gând să rămâi acolo, a spus ea, sau intri? Cât de mult s-ar fi schimbat viața mea dacă aș fi pășit în cameră în loc să mă pierd din nou în întuneric, la fel de repede și tăcut cum se retrage un vis dintr-o minte trează? Sâmbătă dimineața am părăsit casa înainte de a se trezi ceilalți și m-am întors la Londra. N-am mai văzut-o mulți ani după aceea pe Joan. Părinții ei s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mișca până nu se va mișca Fiona. De data asta, nu avea rost să părăsesc cinematograful. Partea a doua „O organizație a morților“ Capitolul 1 Unde există voință Scurta după-amiază de ianuarie se transforma în amurg prematur. O ploaie măruntă, tăcută, cădea monoton. O ceață umedă, lipicioasă se ridica din râu și se furișa pe deasupra orașului. Prin acest giulgiu cenușiu uruitul familiar al traficului Londrei pătrundea persistent, dar cu un efect înăbușit, straniu. Michael se desprinse de fereastră și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îl lăsăm așa? întrebă Thomas când ceilalți începură să plece. — O să-l... spăl un pic, dacă vreți. Am ce-mi trebuie în geantă. — Rămân să te ajut, se oferi Dorothy. Am ceva experiență cu cadavrele. Ceilalți coborâră într-un alai tăcut și se adunară în sufragerie, unde Tabitha era din nou absorbită de tricotat, și domnul Sloane ședea lângă ea cu o privirea îngrozită pe față. — Ei bine, spuse Hilary când nimeni altcineva nu dădea semne de a începe o conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vase, cadă de baie sau lift, evident, dar nu e cazul să pretinzi asemenea lux când o pornești pentru prima dată de unul singur În viațăă. Evrica! Shanti și Kendra s-au dovedit a fi două indience foarte drăguțe și tăcute, erau proaspăt absolvente ale Universității Duke, lucrau zilnic un număr drăcesc de ore la o bancă de investiții, două fete pe care În prima zi, și nici În următoarea, nu le-am putut deosebi una de cealaltă. Îmi găsisem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spre satisfacția mea, drept spre măsuța unde Îi aranjasem ziarele. — Da, Miranda. Poftim, a zis Emily cu mare deferență, a năvălit În urma ei și i-a Înmânat carnetul În care notam toate mesajele pentru Miranda, pe măsură ce veneau. Am rămas acolo tăcută și am urmărit-o din priviri pe Miranda, care pășea agale prin biroul ei, dacă mă uitam la fotografiile Înrămate care atârnau pe pereți Îi vedeam silueta reflectată În geamurile lor. Emily s-a apucat de ceva treabă la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
colege de-ale ei din grupul a capella din care făcea parte. Intrase pur și simplu În apartamentul lui din afara campusului și dăduse peste el, Întins cât era de lung În living cu o soprană și o contraltistă, niște tipe tăcute ca niște șoricei, care n-au mai reușit În veci să o privească pe Lily În ochi. Am Încercat să o conving că nu fusese decât o farsă ca Între colegi de facultate, dar nu m-a crezut. A plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la ora asta? Helen Încercă să și-o imagineze. Își apăsă degetele În orbite și-și trimise gîndurile peste străzile din Marylebone, pînă cînd simți prezența Juliei, extraordinar de vie și reală. O văzu stînd În biroul ei de-acasă, tăcută, singură, poate plictisită sau agitată, poate gîndindu-se și ea la Helen. I se făcu atît de dor de Julia Încît Își simți dorul ca pe o durere intensă sau o boală. Deschise ochii și văzu telefonul. Dar nu era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fixația asta cretină. Te deranjează cumva aventurile? E ceva legat - știu și eu - de catolicism? Depistezi alți practicanți, atunci cînd tu Însuți o practici? Îi Întîlni privirea lui Helen și, din nou, se uită În altă parte. Rămaseră nemișcate și tăcute o vreme. — Pune-ți curul la treabă, zise Helen. Se răsuci și se Întoarse jos, În salon. Rostise aceste cuvinte liniștită și pășise cu calm, dar violența propriilor sentimente o Înfiorase. Nu se putea așeza, nu se putea liniști. Bău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
certau În camera Învecinată. Auzi pe cineva trecînd pe lîngă o ușă și fluierînd o melodie de dans. Jos, În casa scării, se bătea un gong, chemînd lumea la masă. Ea și Reggie se sărutau În continuare, În mijlocul a toate, tăcuți și mai mult sau mai puțin nemișcați, dar, după cum i se părea ei, acoperiți de un val agitat și zgomotos: palpitul respirației, al sîngelui, umezeala și Încordarea țesăturii rochiei și a pielii. Începu să-și frece coapsele de ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cînd Helen Își coborî privirea. Puse la loc pachetul de țigări, apoi traversă Încăperea spre salteaua carbonizată. Brusc, camera i se păru mică: era conștientă de prezența ei și a Juliei acolo, la ultimul etaj al acestei case reci și tăcute, de căldura, viața și consistența lor În comparație cu distrugerile din jur. Simți din nou că i se face pielea de găină pe brațe. Simți cum inima Îi bate În gît, În piept, În vîrfurile degetelor... — Ar trebui, zise ea, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu furie, privind-o În continuare pe Viv. Dorea să atragă atenția celorlalți asupra ei. Uitați-vă, ar fi vrut el să strige, ce soră frumoasă am! Își concentră toate forțele să nu se miște, să stea acolo, nefericit și tăcut. Se uită la domnul Daniels, dorind ca acesta să spună că timpul vizitei s-a terminat, și, În cele din urmă, spre marea lui ușurare, el compară ceasul lui cu ceasul din Încăpere, descuie un dulap și scoase un clopoțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă tîmpesc. Cel puțin dă-mi o rază de speranță. Asta-i mai mult decît ți se dă pentru dezertare. Ea rîse din nou, apoi Își ținu respirația și-și clătină capul, incapabilă să vorbească. Rămaseră un minut sau două tăcuți. El Îi umbla prin păr cu bărbia și obrazul, și din cînd În cînd Își lipea gura de fruntea ei. Camera Începuse să se Încălzească. Durerea de stomac și spate cedă, pînă cînd o simți ca pe una obișnuită, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În casa din Bryanston Square, spuse ea. Sau chiar Înainte de asta, cînd mi-ai luat ceaiul acela. Am stat În soare, tu ai Închis ochii și ți-am privit fața... Cred că atunci s-a Întîmplat, Julia. Se priviră intens, tăcute, apoi se apropiară și se sărutară. Helen Încă nu se obișnuise cu diferența dintre săruturile Juliei și ale lui Kay - cu ciudățenia relativă a gurii Juliei, cu moliciunea ei și atingerea bruscă și seacă a rujului, cu apăsările repetate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tine, Giggs! O să te fac bucăți, bucățele! Dar Giggs nu mai scotea o vorbă; după o clipă, tipul care striga amuți și el. Să țipi În timpul unei explozii era oribil; Duncan avea impresia că toți erau În priciurile lor, Încordați, tăcuți, numărînd secundele, așteptînd bubuiturile. Fraser era Încă În picioare, tresărind pe lîngă ușă. — Du-te-n pat pînă se oprește, Îi zise Duncan. — Ce-ar fi să nu se oprească? Sau să zicem că or să cadă În continuare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]