9,918 matches
-
mod constant Adunarea, cerând Înlocuirea conducătorilor care confiscă Revoluția poporului simplu. Ca reacție și dintr-o perspectivă contrarevoluționară, Edmund Burke privilegiază o interpretare organicistă și unitară. În opinia lui, Între cetățeni există un contract, dar acesta ține de o realitate temporală care depășește individul: el Îi angajează pe cei vii, dar și generațiile trecute. El este dat oamenilor la naștere, la fel ca Înfățișarea fizică, evoluând apoi așa cum și corpul se transformă de-a lungul vieții. Nimeni nu poate Întrerupe sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lui Eugenides: el are curajul să înlocuiască gravitatea senzaționalistă de tip istoric cu una de tip personal - genocid versus hermafroditism - și adoptă un stil narativ mult mai ingenios, cu inserții de persoana I și treceri mai surprinzătoare de la un plan temporal la altul, spre deosebire de tehnica aproape clasică, de alternație, a lui Elif Shafak. Cartea merită citită, din toate punctele de vedere. Aș face aici și o mențiune specială pentru munca foarte bună a traducătoarei, Ada Tănasă, și a redactorului, Ciprian Șiulea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
de syntaxe structurale publicată în 1959, lingvistul afirmă că verbul exprimă un proces, iar "ființele și lucrurile care, într-o anumită calitate și într-un anumit mod - fie chiar și ca simpli figuranți pasivi -, participă la proces" sînt actanți, circumstanțele temporale, locative, modale etc. în care procesul se desfășoară reprezentînd circumstanții. Spre deosebire de circumstanți, exprimați întotdeauna prin adverbe și prin sintagme cu valoare adverbială, actanții sînt întotdeauna redați prin substantive sau prin sintagme nominale. Există trei tipuri de actanți, natura acestora fiind
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
opoziția de număr (ø - -uri) la o realitate a discursului (faptul că se văd mai multe focuri). În cazul verbului, actualizatorii pot avea diferite funcții, astfel încît, de exemplu, procesul conceptual "a merge" este actualizat pe axa timpului prin morfeme temporale, precum sufixele sau verbele auxiliare: -ea-, la imperfect (mergea), vrea-voi, la viitor (va merge). Se poate constata că actualizatorii pot fi avuți în vedere doar în interiorul concepțiilor lingvistice dezvoltate în Europa (care pornesc de la realitățile oferite de limbile indo-europene
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
terminată (am scris un articol), în vreme ce imperfectul exprimă o acțiune în curs de desfășurare, deci neterminată (ieri citeam scrisoarea de la tine). Gustav Guillaume a demonstrat, în 1929, că actualizarea unei construcții verbale în discurs presupune două tipuri de alegeri: alegeri temporale, vizînd plasarea timpului explicat în una dintre cele trei epoci cronologice, și alegeri aspectuale, vizînd articularea fluenței timpului implicat în proces cu cel al timpului universal. Modurile nepersonale nu articulează verbul decît după categoria aspectului dînd timpului implicat de proces
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
simplu fapt realizat (participiul trecut: cîntat). Aspectul ilustrat de participiul trecut permite opunerea tuturor formelor verbale simple la formele compuse și supracompuse, primele reprezentînd timpul implicat de proces în tensiune (el cîntă), iar celelalte în extensiune (el a cîntat). Valoarea temporală de anterioritate a formelor compuse decurge din aspectul lor extensiv, dar nu se confundă cu el. La indicativ, aspectul indică complexitatea timpului verbal, care oferă, în română (și în alte limbi romanice) două serii de forme simple pentru trecut. Astfel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
permanent de cel de corespondență, cu referire la descrierea unui set de reguli care funcționează în discurs și antrenează formele verbului: în esență, sînt considerate sinonime cele două cuvinte urmate de determinarea timpurilor - concordanța/corespondența timpurilor cu sensul de "sistem temporal bazat pe interpretarea relativă a timpurilor din propoziția subordonată prin raportare la timpul verbal din regentă (uneori prin raportare la momentul enunțării)", fenomen numit și consecutio temporum. Fenomenul în discuție (manifest și în alte limbi) constă în faptul că verbul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de influență, ca a cere și a ordona, presupun o completivă directă care reprezintă un eveniment viitor, nu unul realizat, în momentul în care se formulează cererea sau ordinul, iar limba are capacitatea de a îmbina valorile modale cu cele temporale (conjunctivul dezvoltînd un sens de viitor), pe cînd verbele de aserțiune ca a zice sau a afirma nu impun limite atît de stricte în realizarea temporalității completivei. În lingvistica europeană, termenul concordanță are, pe lîngă accepția anterior prezentată, cel puțin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În clasa organizatorilor textuali se face distincție între următoarele tipuri: a) organizatorii spațiali (la stînga/dreapta, în față/spate, (pe)deasupra/dedesupt, mai departe, de o parte/de cealaltă parte etc. ordonează părțile reprezentării discursive pe coordonatele spațiului; b) organizatorii temporali (atunci, mai întîi, pe urmă, apoi, după, ieri, mîine, trei zile mai tîrziu etc.) ordonează părțile reprezentării discursive pe coordonatele timpului. Combinarea organizatorilor spațiali și temporali într-un text facilitează reconstruirea coerentă a mesajului de către cititor; c) organizatorii enumerativi, care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
parte/de cealaltă parte etc. ordonează părțile reprezentării discursive pe coordonatele spațiului; b) organizatorii temporali (atunci, mai întîi, pe urmă, apoi, după, ieri, mîine, trei zile mai tîrziu etc.) ordonează părțile reprezentării discursive pe coordonatele timpului. Combinarea organizatorilor spațiali și temporali într-un text facilitează reconstruirea coerentă a mesajului de către cititor; c) organizatorii enumerativi, care selectează și ordonează materia textuală combinînd uneori valoarea de ordine cu valoarea temporală. Aceștia se subclasifică în simpli aditivi (și, sau, de asemeni, ca și, cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tîrziu etc.) ordonează părțile reprezentării discursive pe coordonatele timpului. Combinarea organizatorilor spațiali și temporali într-un text facilitează reconstruirea coerentă a mesajului de către cititor; c) organizatorii enumerativi, care selectează și ordonează materia textuală combinînd uneori valoarea de ordine cu valoarea temporală. Aceștia se subclasifică în simpli aditivi (și, sau, de asemeni, ca și, cu aceștia, la fel, în aceeași măsură, mai mult...) și mărci de integrare liniară care deschid o serie (mai întîi, în primul rînd, pe de o parte...), îi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
criteriu de clasificare îl constituie dimensiunile constitutive ale situației de enunțare: participanți, spațiu, timp. Dacă la început, pe baza etimologiei, clasa cuprindea doar deicticele spațiale (aici, acolo), cele care păstrează ideea de indicare demonstrativă, ulterior, aceasta a înglobat și expresiile temporale care se interpretează prin raportare la vorbitor și la momentul enunțării (acum, atunci) și expresiile care identifică participanții la actul comunicării : eu, tu, noi, voi. Redus în unele lucrări la dimensiunea spațio-temporală, deixisul este împărțit în majoritatea abordărilor, în trei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la vorbitor și la momentul enunțării (acum, atunci) și expresiile care identifică participanții la actul comunicării : eu, tu, noi, voi. Redus în unele lucrări la dimensiunea spațio-temporală, deixisul este împărțit în majoritatea abordărilor, în trei mari clase: personal, spațial și temporal. La aceste trei tipuri fundamentale, lingvistica textuală, pragmatica și a n a l i z a d i s c u r s u l u i au adăugat tipuri suplimentare: deixisul textual (deicticele de spațiu și timp al căror
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de a recunoaște două variante ale limbii sau de a considera că există două limbi diferite. Această perspectivă se regăsește ilustrată în studiile axate pe investigarea "imaginarului lingvistic" al locutorilor. Cît privește producțiile verbale concrete, situațiile diglosice sînt supuse instabilității temporale din pricina numeroaselor interferențe care se produc constant între varianta colocvială și varianta cultă a unei limbi folosite în comunicarea curentă. La M. Bahtin, conceptul de "diglosie" poate fi asociat celui de "plurilingvism" social, fiind strîns legat de factorii sociali și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Deși sînt considerate unități transfrastice, discursurile respectă reguli de organizare lingvistică a unei structuri determinate, norme ce vizează lungimea enunțului, planul textului etc. b) Discursul este orientat spre o finalitate, fiind conceput în funcție de locutor și înscriindu-se într-un cadru temporal. Este adevărat însă că discursul, constrîns să vizeze o finalitate, poate fi deturnat, prin digresiuni, reformulări, reveniri, astfel încît să determine locutorul să recepteze eficient mesajul intenționat. În cazul dialogului, în interacțiunea orală, uneori, este dificilă controlarea completă a structurii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se produce într-un anume context și dezvoltă, de regulă, o semnificație tributară contextului; prin mesajul vehiculat, discursul poate schimba datele contextului sau poate genera noi contexte. f) Discursul este asumat de către instanța enunțiativă, în raport cu această instanță situîndu-se reperele personale, temporale, spațiale, modale. g) Discursul este normat; el respectă atît regulile generale, ce caracterizează orice fenomen social, cît și norme specifice, numite legi ale discursului. h) Discursul este integrat într-un interdiscurs; el nu dobîndește un sens decît în interiorul universului altor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
declarație, ce alcătuiește o inciză și poate fi suprimat, relația sintactică fiind de independență. Stilul indirect este prezentat de obicei prin raportare la stilul direct, constituind o transpunere a celui direct, cu respectarea regulilor de transformare a sistemului pronominal și temporal (cu diferite grade de constrîngeri în funcție de limbă) și cu abandonarea redării textuale fidele; spre deosebire de vorbirea directă, verbul de declarație este obligatoriu, iar relația sintactică este una de subordonare, enunțul redat fiind introdus printr-o conjuncție subordonatoare și supus unor modificări
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
etc.). Vorbirea directă legată (redarea fidelă a replicii prin intermediul unei conjuncții subordonatoare, fără aplicarea transformărilor specifice stilului indirect) este asociată cu sintaxa populară, iar vorbirea indirectă liberă (mențiunea replicii prin intermediul unei fraze independente sintactic, dar cu transpunerea sistemului personal și temporal) cu stilul beletristic. Perspectiva teoretică asupra discursului raportat a cunoscut mutații importante o dată cu evoluția lingvisticii enunțării și cu atenția acordată rolului elementelor contextuale în realizarea discursului, în special polului vorbitorului și relației sale cu interlocutorul. Nivelul morfosintactic privilegiat de tradiția
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pune problema adevărului în cazul ei. Mai mult decît alte enunțuri, cele ale povestirii pun deci problema adevărului lor, căci obiectele despre care relatează sînt inobservabile. Narațiunea, care folosește prezentul indicativ, selectează și ierarhizează însă faptele, în funcție de apariția lor, înșiruite temporal și logic. Acest aspect este totuși depășit de faptul că cel care povestește poate fi suspectat că spune "istorii", subînțelegîndu-se că, în vreme ce istoricul recurge la probe documentare, naratorii obișnuiți recurg la un tip de metadiscurs. Specificitatea relatării fictive, oricare ar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvistică sau simbolică. Recunoaștrea unui gen discursiv presupune extragerea unui set de scheme compus din elemente comune recursive: organizarea globală a discursului, proprietăți locale structurale, conținut tipic, expresii specifice folosite. Caracteristicile definitorii pentru un gen discursiv vizează: statutul locutorilor, circumstanțele temporale și spațiale ale comunicării, suportul și modul de difuzare a mesajului, arealul tematic abordat, modul de organizare și de structurare a discursului, lungimea discursului. În a n a l i z a d i s c u r s u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obișnuit între gestualitatea referențială și cea afectivă, pe de o parte, și între gestualitatea de regularizare și de copilotaj interacțional, pe de altă parte. Gestualitatea referențială grupează gesturile cu statut de emblemă sau cvasilingvistice (echivalente cuvintelor sau expresiilor), gesturile deictice (temporale și spațiale) și gesturile iconice sau ilustrative (imitînd aspectul vizual al referentului). În gestualitatea afectivă se cuprind două categorii: afectele de bază, care trimit la dispoziția generală, și afectele legate nemijlocit de enunț. Gestualitatea de regularizare și de copilotaj servește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
IO INDICATOR. Pe terenul științei limbii, termenul indicator are mai multe accepțiuni, între care cea atribuită de Emile Benveniste unor deictice, precum pronumele personale de persoana întîi și a doua, pronumele și adjectivele demonstrative, unele adverbe pronominale și mărcile verbale temporale, care realizează raportarea la situația de comunicare. Acest lingvist a numit grupa acestor deictice indicatori de subiectivitate, căci se raportează la subiect (locutor), considerat ca reper în cadrul situației. În gramatica generativă, indicatorul sintagmatic este o reprezentare, printr-un arbore sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lanțului textual în unități adecvate, care vor rămîne stabile pe parcursul analizei și 3) compararea rezultatelor. Împărțirea corpusului în unități ce vor servi ca bază de comparație se face după parametri diverși, în funcție de scopul cercetării, variabilele cele mai frecvente fiind coordonata temporală și cea auctorială. Instrumentele de lucru sînt de obicei informatizate, existînd softuri și aplicații informatice specializate care permit o analiză statistică detaliată a textelor (calculul frecvențelor și al cofrecvențelor, al distanțelor și al probabilităților, analiza factorială a corespondențelor) și posibilități
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; KRITZMAN 2006. AC MEMORIE DISCURSIVĂ. Realizarea discursului antrenează memoria ca importantă sursă constitutivă, în planurile complementare textualității și istoriei. Coeziunea textuală este, de altfel, în mod fundamental legată de memorie prin recursul la anaforă, conectori, indicatori temporali, presupoziții etc. și, de aceea, prin denumirea memorie discursivă se face referire la implicarea progresivă a cunoașterii asumate de interlocutori în cursul unui schimb. De altfel, potrivit unor teorii actuale, contextul nu este ceva exterior, ci o realitate cognitivă, deoarece
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
METONIMIE. Identificată inițial pe terenul retoricii și analizată apoi sub numeroase aspecte ca figură de stil (sau ca figură semantică), metonimia este rezultatul unei substituiri prin care se înlocuiește numele unui obiect cu numele altuia pe baza unei relații spațiale, temporale sau cauzale, ce există între cele două obiecte. Din perspectiva retoricii, sinecdoca reprezintă un caz special al metonimiei, dar aceasta se deosebește de metaforă, fiindcă ea are la bază analogia sau asemănarea dintre obiecte. Potrivit lui R. Jakobson, la fel ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]