8,428 matches
-
V. tînăr tresar. Pasărea cu ochi reptilian a apărut acum în cameră lîngă noi doi dar tînărul Doctor n-o vede. Stă liniștită și mă privește fix cu capul întors într-o parte. Dacă nu aș fi fost atît de tulburat de cele pe care mi le-a dezvăluit prietenul meu, m-aș ridica de jos s-o lovesc cu furie așa cum, nu știu de ce, simt nevoia. O întrebare mă arde însă și mă grăbesc s-o pun: „-Așa cum vorbești
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iubiți, păstrînd, totuși, legătura cu podul ăsta suspinător al vieții. Se crede că decedatul e susținut, acolo unde e și că cei dragi vor ține legătura cu el prin amintirea lor, prin încrîncenarea nădăjduitoare e rugăciunii.” Cuvintele tînărului Doctor mă tulbură, aici în spital. Mai cu seamă că, examinîndu-mi trupul cu atenție, Doctorul de o vîrstă cu mine suspină și mă roagă: „-Nu pleca, măi chinuitule!” -îmi spune. „-Cine vrei să se roage pentru tine, Elena?” Are dreptate. Așa cum nici aici
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
schimbă. În deșert văd pasărea șarpe planînd peste o vegetație luxuriantă, plină de freamăt. Miliarde de morți, șiruri nesfîrșite de cadavre ce mă înspăimîntă. Prăbușiri stelare. Membre ivite din neant care se agață cu disperare de hainele mele. Totul se tulbură dintr-o formă în alta. Nu înțeleg nimic. Cu atît mai puțin pe Doctor. Ce fericire trebuie să-l cuprindă că poate mîntui pe alții și încă ce adîncă disperare. Că oricît sar ruga, pentru sine însuși nu se mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
inutilitatea dispare. Unica stare muzicală ce-ți face sufletul să rezoneze cu lumea, să-i simți Nordul și, pătruns de forță, să i te aliniezi.” V. tînăr caut să-mi limpezesc gîndurile. Țipătul nepămîntean și continuu nu trebuie să mă tulbure. Deșertul are scînteieri cînd, pentru fracțiuni de secundă se îmbracă în vegetație și devine junglă. Apoi totul dispare lăsînd în jur nisipul strălucitor „-Scopul e distorsiunea”-îi răspund Doctorului care mă privește mirat. „-Care e valoarea perenă? Totul se macină
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
gîndire, prin aburii inutilității sale schimbate în alcool, mai pîlpîie încă un zeu pe care-l poate prinde în mînă și strînge tare. Cu mare mirare îl ascultă tînărul Doctor. Nu sar putea spune că cele auzite nu l-au tulburat și pe el. V. tînăr continuă: „-Ce dovadă mai vrei?”-întreabă el. „-Viața pare năpădită de demoni. În bestialitatea multiplicării și creșterii sale își siluiește singură valorile. Și nu vei găsi sfințenie decît în cei treziți asupra omniprezenței morții. Și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să-mi iau nici măcar, în palmă, banul pentru lungul drum. Marele drum a început de mult. Cu mult înainte ca eu să-mi fi dat seama. Ce poate fi mai trist? Eu din trecut am devenit un “celălalt”. V. tînăr, tulburat de o lume descoperită prin cărți. Lumea aztecă. O civilizație strălucitoare în care gîndirea se pare că juca primul rol. Nici măcar regele nu scăpa examenului ce-l alegea dintre alți membri ai dinastiei iar funcționarii, ca și preoții, trebuiau la
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mării. Pereții transparenți au dispărut. Vîrstnicul se apropie de imaginea lui V. tînăr. Întinde mîna către el și cele două siluete se întrepătrund ca atingerea trupului cu reflexia sa, la scufundarea în apă. Și totul devine fluid căci această alăturare, tulbură. V. tînăr, mă dor teribilismele mele încît mă întreb cum de-a avut răbdare lumea să mă suporte atît? Revăd o conversație cu tînărul Doctor și realizez cu stupoare că știam de mult adevărul. Ca acum, văd cum prietenul, în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de unde să vină, dacă nu din tine? Faptul că exiști și poți nădăjdui e singura dovadă a iubirii lui Dumnezeu. Și, dacă e adevărată, e destulă. Cu ea poți cuceri lumea. Chiar și tu...” Vocea sa e calmă și mă tulbură. Aș dori să plîng dar lacrimile mi le-am epuizat în revelația nemerniciei mele. Acum văd clar că Judecătorul n-a greșit. Văd cum am căutat, în loc de adevăr, dreptatea. „-Am rămas singur pentru că am vrut să ordonez lumea”-îi spun
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
satur ținând în mâini mâlul oaselor albe. Începe un infinit al tăcerii în primăvara unde statuile au ochii tăi au tremur haotic ce dansează în asfințituri precum sufletul luminii în care-ți presimt apropierea înghețului în ochii tăi ce-mi tulbură umbra străină în ochii tăi ce mă robește în lacrimi. Din mine începe un infinit de pustiuri dragostea mea, precum dragostea uitată în pocaluri albe de liniște. Dragostea mea ștearsă de prezența tandră a unui sidef auriu de sentimente arzânde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Din mine un poem se naște, și-mi pipăie prin brațele trecătorilor acea putere a îngerilor, ce nu m-a părăsit niciodată, în calea tuturor dezamăgirilor și ele destul de furtunoase. Ei ce au cules toate amestecurile vegetale în care am tulburat setea unui fum albăstrit de trecut. Ei, ce prin florile îmbătrânite, salvează gândul încremenit, în care voi continua să luminez prin această rană a stelei morbinde. ESENȚA DIVINITĂȚILOR ASTRALE Domnului avocat Gabi Buculeasa În glasul nopții, sufletul dorului împachetat în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
se risipește, Tu înger blond îmi deschizi iarăși viața Cu o rază de iubire ce-n nori se adâncește Și-n brațe de tăcere, O voce îmi îngheață CEAȚA. Și-n valuri de tristețe aud doar o CHEMARE Ce-mi tulbură destinul cel mândru și firesc Pe o orbită a nopții îmi tremură visarea Și-aș vrea să zbor, cu aripi de pescăruș REGESC; Prin Zgura de iubire și nevăzute lumi, Și-n clipele adunate din cioburi milenare Sor troienii în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dacă mai stau mult În poziție de imortalitate Îmi vor rămîne nevasta și copilul fără fonduri. Așa cum au rămas familiile celor pe care i-am Îngrijit În scurta și i-aș zice strălucitoarea mea carieră de doctor. Medicina m-a tulburat ca practician pentru că, pe de o parte, nu puteai face mare lucru Într-un dispensar de țară ultimul răcnet dotat cu trei clistire cu pară și-un tensiometru cu prea puțin mercur, iar pe de alta, deoarece credeam sincer că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
celebrul filmuleț de amator ce-i arăta pe apărătorii legii ciomăgind fără milă un negru vinovat de ceva, ca toți negrii, după asta se ivește psihiatrul Închisorii care vorbește În stil pizzicato de pe-o casetă video și-i clar tulburat mintal, singurul moment de umor, cred că nu-i aparține lui Stone, iar McClusky, magistral interpretat de Tommy Lee, are un clește cu care ține la respect deținuții mai turbulenți, de nas, un cleștișor de stomatolog amator, firesc În mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În slujba unui scop nobil, iar dacă-i vorba de-o secretară nici nu poate fi considerat sacrificiu și, pe de altă parte, nu reiese nicăieri În film că așa s-au petrecut lucrurile În realitate, prezumtivul asasin părînd sincer tulburat la vederea cadavrului , Îi creează lui Fink șocul ce-l scoate din amorțeală și-l determină să scrie și să scrie nu orice, ci un scenariu ce va fi respins. Scriitorul va fi salvat de infern de dracul Însuși. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atingă un nivel de imbecilitate inviolabil, dar să spui că are umor fin pare la fel de tulburător ca Statuia Libertății cu batic. Pe Planeta maimuțelor, scena unde o descoperă Charlon Heston Îngropată-n nisip. Cu toate că-i foarte greu să mai fii tulburat de ceva din momentul apariției pe televizoare a generalului NATO Michael Jackson. Așa-l cheamă. I’m bad. SHAKESPEARE ÎN AMERICA (tragedie erotică) Let The Devil Wear Black sună neliniștitor. Dar chiar nu m-am gîndit c-o să văd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
inaugurare la Dream-a-Dreamland. Inez Își duse mîna la cap. — Uită-te la părul meu... — Cred că-ți pot găsi o pălărie drăguță. Inez suspină și Îl strînse În brațe pe Scooter. *** În zori Ed se Întîlni cu geniștii. Visele Îi tulburaseră mintea: Inez, alte muieri... Ray Pinker adusese lanterne, lopeți, detectoare de metal. Le ceruse la cei de la Comunicații să transmită un apel public: martorii Împușcăturilor de la Griffith Park erau rugați să vină să identifice trăgătorii. Locațiile din rapoarte erau hașurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe Cathcart - sau, poate, să cumpere o parte din afacere. ????? Cum? ????? A PLASAT CUMVA UN MICROFON ÎN CELULA LUI COHEN? — Davey, vorbește-mi de buburuză! Goldman Începu să fredoneze „In the Mood“. Doctorul deschise ușa. — Gata, domnule polițist, l-ai tulburat destul. *** Exley Îi dădu OK-ul prin telefon: să tragă o fugă pînă la McNeil și să caute dovezi că În fosta celulă a lui Mickey Cohen a existat un dispozitiv de ascultare. Aeroportul comitatului, Ventura, era la doar cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
altundeva În momentul răpirii lui Wennerholm. Nu știam dacă Ray l-a denunțat pe Paul cu bună-credință sau nu și nu puteam să-i zdrobesc inima lui Preston, spunîndu-i că a omorît un băiat nevinovat. Nu puteam nici să-i tulbur prietenia cu Ray. Pur și simplu ar fi suferit prea mult. Știi cît de tare m-a afectat cazul Atherton. Mi-am dorit Întotdeauna să știu cine i-a omorît pe copiii ăia. — Și nu ai aflat niciodată. De Spain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
umăr, iar fântâna mângâiată cu degete dantelate de ceață, adoarme în paragină, uitată la timpul trecut. Au dispărut însetații după frumos sau tânjesc ascunși în neîmpliniri, căutând printre genele înrourate, înmiresmatele pajiști de odinioară... Nu se mai încumetă nimeni să tulbure liniștea apei, după ultima sărutare pătimașă, a soarelui grăbit spre apus.
Paragina by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83314_a_84639]
-
Ca o mâță. Amână spunerea vorbelor pe care știe că bătrâna doamnă le așteaptă, dar mai știe și că amânarea îi face plăcere și doar într-un târziu, când ibricul e pe cale să dea în foc, știind că o s-o tulbure, începe, ca întotdeauna, cu un hm repetat, fără să-și scoată călușul, apoi îi zice că, în timp ce unii stau și muncesc, alții se plimbă, ce le pasă, nimic nu mai e după merit în lumea asta! Ca de obicei, întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zurbagii lumii, sau sunt rău-platnici sau te mai și fură. Cu siguranță că în seara aceea, prima, a venit și o femeie la el, am auzit un glas, a stat mai mult, dar era atâta liniște, încât nu m-au tulburat deloc, nu știu mai nimic, nu era să trag cu urechea. Treaba lor, oricum puteau face ce doreau. Mai târziu a condus-o pe femeie acasă, nu mai știu când s-a înapoiat, adormisem ori el a intrat fără vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zărește cu coada ochiului stâng dispărând, este acum în spatele ei - și gândește: mă justific, de ce să mă justific? nu trebuie să fac asta în fața nimănui, în fața lui în nici un caz, dacă am greșit, toate încep să se clatine, să se tulbure, să se învârtească, mereu mai repede și atunci aude iar tărăboiul îngrozitor și știe că se află într-un salon de reanimare și știe că doar mintea ei ultraexcitată de anestezice deformează sau falsifică lucrurile din jur, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
niște păsări bete izbite într-un perete de stâncă, cerul jos și întunecat, închis, ermetic și străin, apăsând cu indiferență lucrurile, apăsând-o. Nu, durerile nu erau mari, în ciuda acestei apăsări uneori fără răgaz, dar totul era în jurul ei ușor tulbure. Existau clipe de perfect discernământ, în care zărea și dârele șiroinde, și stropii grei, auzea distinct ciocănitul neîncetat al ploii în pervazul de tablă, dar mai tot timpul plutea în jur o pâclă ușoară, cerul i se părea prea întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vrea să spună cu asta? Ce știe el cât de greu e să te obișnuiești cu un lucru pe care natura ta nu-l acceptă? E bine să te poți adapa ușor oricăror condiții, dar câți reușesc fără să se tulbure foarte mult pe ei înșiși? Unde sunt utopiile fiecăruia, fantasmele tinereților, puse la păstrare între foi de memorie, ca niște ierburi sau flori strânse pentru școlăreștile ore de botanică pe care le descoperi în ceasurile de neodihnă ale pensiei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fracțiuni de clipă, amestecând-le imaginile. Numai să nu se gândească la ea. Știa că l-ar fi dat peste cap și ar fi urmat zile de tristețe. N-avea timp de asta. Celelalte nu mai aveau puterea să-l tulbure. Cu Ioana Sandi era altceva, o prezență care i se insinuase sub piele, dar de care putea face abstracție în momentele de mare concentrare, ca și cum ea ar fi fost pentru mai încolo. Singurele ființe la care se putea gândi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]