6,447 matches
-
lungă perioadă de timp, numărul ne-maghiarilor care trăiau în Regatul Ungariei a fost mult mai mare decât cel al etnicilor unguri. Conform datelor recensămintelor din 1787, populația regatului maghiar număra 8.500.000 de locuitori din care 43% era ungur 57% alte etnii. În 1809, populația număra 3.000.000 unguri și 7.000.000 alte etnii. Întrucât o politică intensă de maghiarizare a fost implementată de-abia după 1867, relațiile etnice s-au schimbat în favoarea maghiarilor: conform datelor din
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
Ungariei a fost mult mai mare decât cel al etnicilor unguri. Conform datelor recensămintelor din 1787, populația regatului maghiar număra 8.500.000 de locuitori din care 43% era ungur 57% alte etnii. În 1809, populația număra 3.000.000 unguri și 7.000.000 alte etnii. Întrucât o politică intensă de maghiarizare a fost implementată de-abia după 1867, relațiile etnice s-au schimbat în favoarea maghiarilor: conform datelor din 1900, numărul vorbitorilor de limbă maghiară din regat era de 8
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
preponderent de slavi și sârbi, cu o densitate scăzută a populației. În următoarele două secole regiunea a fost colonizată de numeroși germani, precum și membri ai altor grupuri etnice (slovaci, rusini, etc) și în aceeași perioadă s-au așezat aici și unguri. Guvernarea habsburgică a favorizat în special așezarea germanilor, ca parte a politicii de germanizare. În secolul XVIII, Contele Antal Grassalkovich (care avea strămoși croați) a definit un plan de colonizare care intenționa să așeze coloniștii sârbi, rusini și unguri de-
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
și unguri. Guvernarea habsburgică a favorizat în special așezarea germanilor, ca parte a politicii de germanizare. În secolul XVIII, Contele Antal Grassalkovich (care avea strămoși croați) a definit un plan de colonizare care intenționa să așeze coloniștii sârbi, rusini și unguri de-a lungul râurilor Dunărea și Tisa. Planul a fos respins de autoritățile austriece, dar a fost implementat parțial de către Grassalkovich care a așezat ungurii în zone din Bačka, inclusiv Kula (1749), Topola (1740), Miletić (1752), etc. Grassalkovich a dispus
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
croați) a definit un plan de colonizare care intenționa să așeze coloniștii sârbi, rusini și unguri de-a lungul râurilor Dunărea și Tisa. Planul a fos respins de autoritățile austriece, dar a fost implementat parțial de către Grassalkovich care a așezat ungurii în zone din Bačka, inclusiv Kula (1749), Topola (1740), Miletić (1752), etc. Grassalkovich a dispus așezarea și a unor coloniști slovaci și germani pe celelalte domenii ale sale din actuala Ungarie. Istoricii sârbi consideră că Grassalkovich a așezat slovaci și
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
din Bačka, inclusiv Kula (1749), Topola (1740), Miletić (1752), etc. Grassalkovich a dispus așezarea și a unor coloniști slovaci și germani pe celelalte domenii ale sale din actuala Ungarie. Istoricii sârbi consideră că Grassalkovich a așezat slovaci și rusini, împreună cu unguri cu scopul de a crește numărul acestora din urmă. Separați fizic de teritoriul lor etnic principal din Slovacia și Rutenia Carpatică, primele două grupuri etnice ar fi fost asimilate ușor de unguri. Majoritatea slovacilor romano-catolici din Voievodina au și fost
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
că Grassalkovich a așezat slovaci și rusini, împreună cu unguri cu scopul de a crește numărul acestora din urmă. Separați fizic de teritoriul lor etnic principal din Slovacia și Rutenia Carpatică, primele două grupuri etnice ar fi fost asimilate ușor de unguri. Majoritatea slovacilor romano-catolici din Voievodina au și fost asimilați ulterior, dar cei de religie protestantă și-au păstrat identitatea etnică slovacă. Așezarea ungurilor în regiune a continuat până la finalul primului război mondial. Statisticile perioadei 1880-1900 arată că la nivelul Regatului
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
etnic principal din Slovacia și Rutenia Carpatică, primele două grupuri etnice ar fi fost asimilate ușor de unguri. Majoritatea slovacilor romano-catolici din Voievodina au și fost asimilați ulterior, dar cei de religie protestantă și-au păstrat identitatea etnică slovacă. Așezarea ungurilor în regiune a continuat până la finalul primului război mondial. Statisticile perioadei 1880-1900 arată că la nivelul Regatului Ungariei creșterea populației a fost de +10,3% în această perioadă. O comparație între creșterea sârbilor și a maghiarilor din orașele regiunii Voievodina
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
perioadei 1880-1900 arată că la nivelul Regatului Ungariei creșterea populației a fost de +10,3% în această perioadă. O comparație între creșterea sârbilor și a maghiarilor din orașele regiunii Voievodina arată însă că sârbii au crescut cu -19,5%, în timp ce ungurii au crescut cu +105,2%. Ultima cifră însă conține atât colonizarea cât și maghiarizarea etnicilor ne-unguri din zonă. Sistemul electoral de după 1867 din Regatul Ungariei era defavorabil minorităților. Conform legii electorale din 1874, care a rămas valabilă până în 1918
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
perioadă. O comparație între creșterea sârbilor și a maghiarilor din orașele regiunii Voievodina arată însă că sârbii au crescut cu -19,5%, în timp ce ungurii au crescut cu +105,2%. Ultima cifră însă conține atât colonizarea cât și maghiarizarea etnicilor ne-unguri din zonă. Sistemul electoral de după 1867 din Regatul Ungariei era defavorabil minorităților. Conform legii electorale din 1874, care a rămas valabilă până în 1918, doar păturile mai înstărite, adică 5,9% din întreaga populație avea drept de vot. Acest procentaj excludea
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
care era în mare majoritate românească. Cu alte cuvinte, printre români era o medie de un deputat la fiecare 60.000 de locuitori, în timp ce printre maghiari era o medie de un deputat la fiecare 5.000 de locuitori.. În 1913 ungurii care erau 54,5% din populație, (în modul de cuantificare ungar) aveau 60,2% majoritate electorală. Etnicii germani participau cu 10,4% din populație și 13,0% din electorat. Participarea altor grupuri etnice era astfel: slovacii (10,7% din populație
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
al politicilor de maghiarizare mulți etnici ne-maghiari au emigrat din țară. În perioada 1899-1913, circa 1,4 milioane de persoane au părăsit Regatul Ungariei. Dintre aceștia, cca. 1 milion au fost ne-maghiari, iar 400.000 erau etnici maghiari. Ungurii, care erau cel mai larg grup etnic în regat (48,1% la recensământul din 1910), au participat la emigrație cu doar 28%, iar grupurile etnice ne-maghiare care constau în 51,9% din populație au participat la emigrare cu 72
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
etnic în regat (48,1% la recensământul din 1910), au participat la emigrație cu doar 28%, iar grupurile etnice ne-maghiare care constau în 51,9% din populație au participat la emigrare cu 72%. În fiecare an app. 26.000 unguri și 66.000 ne-unguri au emigrat din Regatul Ungariei. Principalele centre de emigrare erau județele din nordul Slovaciei, ca Abaúj-Torna, Šariš, Spiš, Uzh și Zemplín, precum și județele sudice Bács-Bodrog, Torontál, Timiș și Krassó-Szörény, locuite în general de sârbi, români
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
nu obținea aceste pașapoarte etnicilor unguri. Populația de evrei din Regatul Ungariei a fost singura minoritate care a îmbrățișat activ maghiarizarea, văzând în ea o oportunitate de integrare fără a fi nevoiți să renunțe la religie. Stephen Roth scria ""Evreii unguri erau opuși Sionismului deoarece ei sperau să atingă cumva egalitatea cu ceilalți cetățeni unguri, nu doar legal dar și faptic, și să se integreze ca unguri israeliți. Cuvântul 'Israelit' (în maghiară: "Izraelita") specifica doar o afiliere religioasă și nu avea
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
de integrare fără a fi nevoiți să renunțe la religie. Stephen Roth scria ""Evreii unguri erau opuși Sionismului deoarece ei sperau să atingă cumva egalitatea cu ceilalți cetățeni unguri, nu doar legal dar și faptic, și să se integreze ca unguri israeliți. Cuvântul 'Israelit' (în maghiară: "Izraelita") specifica doar o afiliere religioasă și nu avea alte conotații etnice sau naționale atașate de obicei termenului 'Evreu'. Evreii unguri au avut succese remarcabile în afaceri, cultură și, rareori, chiar în politică. Dar chiar
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
conotații etnice sau naționale atașate de obicei termenului 'Evreu'. Evreii unguri au avut succese remarcabile în afaceri, cultură și, rareori, chiar în politică. Dar chiar și cei mai de succes dintre ei nu au fost niciodată acceptați în întregime de către unguri ca unul de-al lor — după cum au demonstrat într-un mod tragic evenimentele care au urmat invaziei naziste a țării, din al doilea război mondial." Ca rezultat al maghiarizării forțate din Regatul Ungariei, slovacii au devenit o națiune efectiv decimată
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
Transilvaniei este cunoscută pentru jurnalul pe care l-a scris în ghetoul din Oradea înainte de deportarea și moartea sa la Auschwitz. În această perioadă au fost consemnate și numeroase acțiuni de discriminare etnică din partea autorităților horthyste și a unor etnici unguri, împotriva etnicilor români, acțiuni care au culminat cu o serie de masacre foarte violente, cum ar fi cele de la Moisei, Trăznea, Ip, Sărmașu, Mureșenii de Câmpie, Câmpia Turzii, Luduș, Prundu Bârgăului, Huedin, Cucerdea, Lăscud, Hărcana (Turda). Consemnările perioadei atribuie app. 1
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
la Cluj, că Gărzile Iuliu Maniu, responsabile de masacrarea a cel puțin 35 de maghiari, țin populația maghiară sub teroare. O parte din populația română a regiunii au emigrat sau au fost expulzați, la fel s-a întâmplat cu unii unguri din Transilvania de Sud. A fost un exod în masă; peste 100.000 de oameni de ambele părți ale granițelor politice și etnice au fost relocați. Transilvania de Nord a revenit sub guvernarea României în 1947, când Tratatul de la Paris
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
fost depopulat ajungând un sat. În 1758 este menționat ca primar, Avram românul. În 1765 sunt aduși de către austrieci, coloniști sărăciți și datornici din Alsacia, Lorena etc. În 1848 se menționează luptele duse de către românii și sârbii din zona împotriva ungurilor și a germanilor în timpul revoluției (date preluate din Gheorghe Cotoșman).
Cenad, Timiș () [Corola-website/Science/304586_a_305915]
-
Transilvania citându-l pe istoricul Ghevond, care afirmă că în secolul al VIII-lea armenii din oastea unei căpetenii hazare din Caucaz, numiți de acesta în posturi de comandă datorită vitejiei lor, s-au alăturat altor șapte triburi hazare ale ungurilor, luând parte, împreună cu acestea, la cucerirea de teritorii în Europa. De altfel, armenii ar fi putut trece în Transilvania din Balcani, unde au ajuns cu oastea bizantină mobilizată sub împărații Mauriciu și Focas împotriva avarilor și bulgarilor (secolele al VI
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
ca și în timpii cei vechi, dimpreună cu părinții noștri, pentru izbînda cauzei române". Iar în Etymologicum Magnum Romaniae, revine citîndu-l pe istoricul german Engle, care, la rîndul său, se inspirase din lucrarea iezuitului Rudolf de Bauzen, utilizată de istoricii unguri Pray și Benkö: "Pe la 1671, domnind în Moldova crudul arnăut Duca, boierul Hîncu a ridicat steagul răscoalei contra născîndului element fanariotic: armenii au luat partea cea mai activă în această manifestațiune, și cei mai compromiși dintre dînșii, într-un număr
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
revoluționari români. În mai 1849 merge la Abrud pentru a se întâlni cu Ioan Dragoș (deputat de Bihor la Pesta), care încerca să realizeze o înțelegere între revoluționarii maghiari (conduși de Kossuth Lajos) din Ungaria și cei români din Transilvania. Ungurii nu au răspuns mulțumitor revendicărilor revoluționarilor transilvani, astfel că nu s-a ajuns la un acord și luptele au continuat, românii transilvăneni urmărind să obțină prin revoluție mai multă autonomie. Abrudul a fost atacat (conform indicațiilor lui Kossuth) de un
Petru Dobra () [Corola-website/Science/303523_a_304852]
-
autonomie. Abrudul a fost atacat (conform indicațiilor lui Kossuth) de un detașament maghiar condus de aventurierul Imre Hatvani, (locțiitor de comandant), mulți revoluționari români își pierd viața. Pe parcursul unui fals armistițiu maghiaro-român din timpul revoluției de la 1848 încheiat de revoluționarii unguri pentru a-i dezorienta pe cei români, Emeric Hatvani în fruntea unui detașament revoluționar maghiar de 1500 de oameni îi prinde la 6 mai 1848 pe mai mulți fruntași ai revoluției române printre care și pe prefecții Petru Dobra și
Petru Dobra () [Corola-website/Science/303523_a_304852]
-
Panoniei și îl păstrează sub controlul lor timp de două secole până în secolul VIII. Urmează o perioadă de dominație a francilor, a regatului slav Moravia Mare și a principatelor slave ale Balatonului până la sfârșitul secolului al IX-lea, când maghiarii (ungurii) au pătruns în Europa Centrală, în principal prin Pasul Verețki, pe văile Nistrului și Tisei mijlocii. Urmele cele mai depărtate ale triburilor maghiare ne duc în epoca străveche, în mileniile dintre anii 10.000 și 4.000 î.e.n., în "țara
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
î.e.n. această comunitate uraliană se dezmembrează, iar grupurile etnice fino-ugrice desprinse din ea se vor stabili la vest de Urali, la nord și la sud de confluența râurilor Volga și Kama. În mileniul al III-lea și al II-lea ungurii își continuă modul de viață preponderent de culegători, bazat pe o economie naturală. În preajma anului 1.500 î.e.n. în modul de viață al fino-ugricilor a avut loc o schimbare fundamentală: trecerea la o economie productivă bazată pe agricultură și creșterea
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]