5,936 matches
-
plan diegetic al strălucitului său strămoș dostoievskian Ivan Karamazov (misterul nu persistă, nici nu se avîntă prea mult, tragedia e nerăbdătoare să se petreacă). Primul așteaptă un avion care Întîrzie. El e victima. Cel de-al doilea, un adevărat monstru - urît, antipatic, ranchiunos dar lucid, ca Epiphane dintr-un alt roman al autoarei, sau ca Bruno al lui Houellebecq - va proceda, printr-un abil discurs și o retorică perfectă la executarea victimei. Dacă la Început Textor Texel este un neavenit, un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai mare. Analiza liricii stănesciene e referențială, subtil răspândită de-a lungul întregului studiu: gestul poetic in devenire este descoperit la Geo Dumitrescu: "Și-ți strig în fiecare noapte, răutăcios,/ deschizând fereastra spre luna ce scapătă, .../ ai sa te faci urâtă, ai să te faci puțină,/ fată tristă, fată de gheață./ Ai sa te faci urâtă... fată amară!" Nichita e urmărit pe teme și idei (condiția artistului, setea de cunoaștere și sentimentul iubirii) concretizate în trei capitole cu titluri semnificative. Poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetic in devenire este descoperit la Geo Dumitrescu: "Și-ți strig în fiecare noapte, răutăcios,/ deschizând fereastra spre luna ce scapătă, .../ ai sa te faci urâtă, ai să te faci puțină,/ fată tristă, fată de gheață./ Ai sa te faci urâtă... fată amară!" Nichita e urmărit pe teme și idei (condiția artistului, setea de cunoaștere și sentimentul iubirii) concretizate în trei capitole cu titluri semnificative. Poetul sublim este și el pus în opoziție cu filozoful, ce îndeamnă prin Marele Anonim la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
grafia cu spații largi ce impune o anumită diferențiere: "Pădure, Și nor, cer, și iad, și câmp, și rai, și loc și dor și Mare pier, voce" ("Dimensiuni") În "Bazarul cu vești" apare un personaj, "Glafira", o "Duduie" argheziană, boită, urâtă și ridicolă prin mondenitate. "S-a sfătuit cu doctorul Pepelea:/ Din șold, din fese-o să-i grefeze pielea." Tudor George face poezie din orice, și nu fără har, chiar dacă descoperim gestul și muzica minulesciană în poezia lui: "Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
degetelor. Pleoapele alunecă în depărtări și cine știe: "Câteodată nici nu se mai întorc înapoi". Lumea este bună și rea, întunecată de pământ și luminată de cer; între cele două realități se află un "glassvand"--intrarea separată între frumos și urât. Lumea este o arenă în care " Nemișcarea este/ pândă,/ Mișcarea salt." ("Unde"). Sentimentul de monotonie, de viață banală, infinit repetabilă, apare și în poemul "Întrebare": "Dumnezeule, toate zilele au fost/ Nu ne-a mai rămas nici o zi/ Nouă și totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de la datorie, biografii cumplite, de aici și discursul rechizitorial al poetului "Sub tine, timp, noi singuri, dușmani, ca și prieteni,/ ducem blestemul dulce al frunții noastre.../ însă, din vreme-n vreme, revin asupra noastră/ Aceste mult prea triste și prea urâte fapte.". În etapa actuală, poezia patriotică cunoaște o largă dezvoltare, ea stă parcă sub semnul poeziei deschise de Adrian Păunescu. Formula sa poetică mai ales s-a impus, poeții foarte tineri se întrec în a-l imita pe cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu pușca", "Nevoia de cercuri", E.P.L., 1966. 10 Mircea Tomuș, "Carnet critic", pag. 75. 11 "Și-ți strig în fiecare noapte, răutăcios,/ deschizând fereastra spre luna ce scapătă, îți strig mereu cu mâhnire adâncă și teamă: / ai sa te faci urâtă, ai să te faci puțină,/ fată tristă, fată de gheață./ Ai sa te faci urâtă... fată amară!" 12 Carlos Bousono, "Teoria expresiei poetice", Editura Univers, 1975, pag. 115. 1 Marin Mincu, "Poezie și generație", Editura Eminescu, pag. 79. 2 "Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Și-ți strig în fiecare noapte, răutăcios,/ deschizând fereastra spre luna ce scapătă, îți strig mereu cu mâhnire adâncă și teamă: / ai sa te faci urâtă, ai să te faci puțină,/ fată tristă, fată de gheață./ Ai sa te faci urâtă... fată amară!" 12 Carlos Bousono, "Teoria expresiei poetice", Editura Univers, 1975, pag. 115. 1 Marin Mincu, "Poezie și generație", Editura Eminescu, pag. 79. 2 "Ca un fluier îmi cioplii și eu/ Dintr-un os trăsnit cândva pe roată/ Și îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin întoarcerea favorurilor acordate celor pe care-i ajutăm, societatea fiind un mediu de depunere a hatârurilor de care ne permitem acum să ne dispensăm pentru a beneficia de ele în viitor. Gesturile de noblețe fac din noi creditori sociali, urâți câteodată tocmai datorită sentimentelor de recunoștință pe care le forțăm în ceilalți. Un continuu debitor social își are imaginea de putere, de care este nevoie pentru a-și găsi o parteneră, surpată de această îndatorire. În felul acesta ajungem să
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
înapoi... mă abțin cu greu să mă laud cu clipele înălțătoare pe care mi le-a dăruit), iar după o săptămână și-a adus și bagajele. Am aflat mai târziu că nu am mașină de spălat vase și că mirosul urât venea de la gazul metan, dar asta contează prea puțin. Aragazul acela unise două destine. Culmea ironiei, același aragaz ne-a și despărțit. Mai exact, ciorba gătită pe el... Chibrit sau aprinzător, robinet de gaz deschis (rotirea mâinii se face ca
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
lite rară, de pildă, cineva se opune modernizărilor și își apără moldovenismele din propria operă, întrebînd: „Pentru ce să tratăm de patois [jargon n. m.] și să izgonim forma mai armonioasă, mai dulce în auz, mai civilizată prin acea mai urîtă și mai barbară?”6) într-un poem al unui autor simpatizat atunci dăm peste versul: „Orchestra încetase barbara rapsodie”7). O compoziție nouă, fără îndoială! Și exemplele ar putea continua. La Bacovia, „barbar” nu exprimă însă repulsia, dezgustul, oroarea, ci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
felul celui făcut de Baudelaire. Deși instruit în Franța și contemporan cu autorul Florilor răului, un C.A. Rosetti nu suferă femeia fardată: „O femeie frumoasă cînd se va sulimeni, în ochii ce știu cunoaște adevăratul frumos, o să se arate urîtă”, afirmă el în Jurnalul său2), iar ideea revine în mai multe locuri. Ulterior, cînd ajunge ministru al Instrucțiunii, emite o circulară către directoarele școlilor de fete, prin care le interzice, lor și elevelor, să dea cu dres pe față, lucru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
le încondeiază, „științificește”, un naturalist ieșean, prof. dr. Nicolae Leon, pornind de la cîteva cazuri de „anonimografe”. Concluziile sale despre ele par, pur și simplu, ale unui om aproape speriat și ostil: „Femeile isterice și fetele bătrîne cu cît sînt mai urîte și mai decepționate, cu atîta sînt mai amorale și scriu obscenități mai teribile; nu se mulțumesc a scrie o scrisoare, două, ele scriu cu sunete, au o perseverență impresionantă”. Culmea - relevă doctorul -, uneori își scriu lor înșile, ca domnișoara citată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
strigăt de surprindere și de derută, de neputință de a ieși din legăturile nopții. Teribile, vorbele următoare sugerează implacabilul și atestă înfrîngerea: „Vine întunericul...”, „negru profund, noian de negru”, care îl va cuprinde ca furtuna pe Romulus Rege, definitiv! Vremea urîtă a alternat cu cea senină pînă în ziua funeraliilor: „Vreme rece, cu cer mai mult noros... ploi intermitente... vînt moderat...” La mormînt, Miron Radu Paraschivescu a spus, uzînd de retorică: „A murit pe acestă vreme de primăvară ploioasă ce pare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
logodite... Și astăzi se găsesc care-l regretă. L-am avut coleg la Lipsca. Ne întîlneam zilnic. - De ce nu am și eu fruntea ta! Ce bine se aseamănă cu a lui Eminescu! Așa, mă vezi ce mic sînt, prizărît și urît! Să fiu mai frumos... Femeile! Același regret. Cît mai multe mijloace pentru a atrage. - Mai fluieră-mi o dată «Doina», să-mi potolesc dorurile... Așa petreceam în Römische Haus. Acolo ne împrietenisem bine. Aveam răgazul să stăm de vorbă. Pe stradă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pag. 37-39; IDEM, ibidem, Editura Eminescu, București, 1973, pag. 33-35. 56. ȘERBAN CIOCULESCU, Erotica lui Eminescu..., "România literară", anul VI, nr. 46, joi 22 noiembrie, 1973, pag. 7. 57. M. EMINESCU, Opere, ediția PERPESSICIUS. vol. IV, pag. 392 (din poezia Urît și sărăcie). 58. IDEM, ibidem, vol. III, pag. 327-333, vezi și MIHAI EMINESCU, Poezii ediția C. BOTEZ, Editura Cultura națională, 1933, pag. 534 și 536. 59. M. EMINESCU, Opere, ediția PERPESSICIUS, vol. V, pag. 48. 60. IDEM, ibidem, vol. IV
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
altceva ce făcea". Poate să fi fost tenace, dar aspectul ei exterior scundă, grasă și totdeauna îmbrăcată bizar nu era unul cu care să farmeci pe cineva ca Fraigneau. Așa cum își amintește într-un fel tulburător: "Fizic, o găseam destul de urâtă... Înțeleg de ce a reușit să atragă femei care iubesc femei, dar în mod cert ele trebuie să fi fost singurele care vedeau frumusețea în ea". Yourcenar a încercat să-i dedice lui Fraigneau cartea pe care o punea cap la
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
luptă are la bază și opinia că pericolele externe sunt deopotrivă foarte reale și foarte mari. Acest lucru sugerează că forțele militare au o concepție despre societate mai degrabă reminiscentă a "stării naturale" a lui Hobbes, în care viața era "urâtă, abrutizată și scurtă", decât una bazată pe credința în cooperare și înfrățire între națiuni. Această ideologie fundamentală explică de ce statele majore generale sunt de obicei precaute atunci când se pune problema de a recomanda pornirea unui război; dar conduce, în linii
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Sus să facă iarăși soare/ Mai aproape și mai mare// Luminii nu sunt nicidecum o ispită/ Doar ocolului urmă/ De ocol/ Să mă simtă./ Mă plec./ Oglinzile toate sunt umbre./ Rătăcită în piața/ Imensă pustie/ Și ceasul meu solar/ Vopsește urât/ Caldarâmul.// Epilog:/ Cine oare cine/ Moare-se cu mine" (subl. aut.). Contrar așteptărilor, această a doua secțiune a cărții, Emoția orașului, nu conține decât puține poeme ale "marelui oraș". În fapt, exceptând primele texte (Când străzile marelui oraș visează câmpii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să se scalde în mare, ca fiii lor să treacă bacalaureatul, ca fiicele lor să aibă zestre. Venirea eroului tulbură monotonia vieții cotidiene, distruge interdicțiile vechi, inversează regulile admise în comunitate, eliberează energii mult timp reprimate. "Comercianții angajați în afaceri urîte respirau în voie, continuă Barrès. Rasa scandalagiilor care încălcau legea devenea nobilă, viața lor aventuroasă era admirată..." "Ce tare freamătă tînărul nerăbdător din casă", în această formulare îl regăsim pe Cap de aur, eroul claudelian care îi invită să-1 urmeze
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lipsită de orice fel de grație, cu picioarele împleticite, cu cocul său mult prea mare și greu, Olive Oyl sosește alergînd. Télérama, nr. 1665, 9-12-1981, p. 26 și p. 29 Conotațiilor pozitive ale falezei îi corespund conotațiile negative ale femeii urîte în (22): (15) decor verde stînci de neclintit masive totul pentru a fi îndrăgit. (22) silueta lipsită de grație pantofi butucănoși picioare împleticite coc mult prea mare și greu. În lumina acestor exemple, se observă că nomenclatura potențială (lexicală, nomenclatura
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
20) și (25), Ch. de Troyes descria astfel o ființă de pe alt tărîm, întîlnită de un cavaler, în cursul unei expediții 1: (33) Un flăcău negricios, cu înfățișare de maur, mare și hidos peste măsură era o ființă atît de urîtă încît nu găsesc cuvinte să o înfățișez ședea pe o buturugă, ținînd în mînă un ciomag. Mă apropiai de el: avea țeasta mai mare decît orice gloabă sau animal [o tufă de]** păr(ul) încîlcit, păroasă fruntea și ceva mai
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lungime 100 de cm, înălțime 78 de cm, adîncime 50 de cm. Textul 4 În scobitura patului său mic cu cadru de fier, formată în timp de greutatea trupului, își văzu hainele de toată ziua aruncate, ponosite, decolorate, vechi și urîte precum grămezile de boarfe de la Morgă. Și pe un scaun de paie, pălăria de mătase, singura sa pălărie care stătea căscată larg, gata parcă să primească pomana. Pereții acoperiți cu o hîrtie gri, imprimată cu buchețele albastre, aveau tot atîtea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Bardo-Thödol) și a ritualului creștin-ortodox. Ionesco a citit cu atenția nu doar Logică și contradicție, ci și Principiul antagonismului și logica energiei, lucrarea fundamentală a lui Lupasco în ceea ce privește terțul inclus acest terț misterios între Bine și Rău, între Frumos și Urît, între Adevăr și Fals. În Jurnal în fărîme, Ionesco scrie: "Toc-mai pentru că grecii aveau simțul imuabilității arhetipale, trebuie în mod necesar să fi avut simțul non-imuabilității: Lupasco explică foarte bine acest lucru. Nimic nu există într-adevăr și nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
islamici (1962). După 1970, Portugalia își va lichida atît coloniile, cît și regimul dictatorial. Acest proces de decolonizare nu face altceva decît să opereze replierea națiunilor europene asupra continentului lor. El purifică noțiunea de Europă de aspectele sale cele mai urîte și pregătește pe nesimțite purificarea ideii de Europă, limitînd tragica ambiguitate a termenului care însemna intramuros libertate, drepturi ale omului, democrație, iar extramuros dominație, exploatare, aservire. Și totuși el a avut nevoie de timp. Căci purificarea decolonizatoare nu aduce prin
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]