6,807 matches
-
vie. Gându-mi se cufunda / în largul fără margini; și mi-e dulce / în marea această calmă naufragiul. (Infinitul, vv. 8-13).333 Redarea în succesiune rapidă a trecutului, moarte ere și prezentului cea prezenta în zvâcnet vie, precum și utilizarea motivului veșniciei indică dorința poetului de a transcende limitele curgerii clipelor și de a dobândi o viziune totalizatoare asupra timpului și spațiului. Naufragiul leopardian, rod al anulării unor contrarii (momente opuse de pe axa curgerii clipelor, contrastul dintre sunet și tăcere) constituie o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prefac temător în fața celui ce nu stie / că vânt adânc m-a răscolit. În vreme ce traseul cognitiv din Infinitul se încheie cu naufragiul atemporal, ce semnifică simultan abolirea spațiului și anularea curgerii timpului prin percepția totalizatoare inițială: mi-amintesc atunci de veșnicie, drumul interior quasimodian ia forma urcării spre o stare de armonie care, datorită vântului, transcende contingentul. Că în interiorul unei mise en abîme întreaga experiență face parte dintr-un tablou mai amplu, creionat pe firul amintirii, asadar proiectat în trecut. Această
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din pacea unității absolute. Noua știință transcende logica și depășește tirania unei greșite reprezentări a ideilor; ea ne ajută să privim lucrurile dintr-o nouă perspectivă și ne îmbie la o nouă cercetare, menindu-ne unui timp covîrșit de speranța veșniciei, a clipei eterne ascunse în inima noastră și a unui spațiu care strigă după infinit. Pentru clasici și neoclasici, știința economică era asociată dogmei mecaniciste, de sorginte newtoniană. Chiar un om luminat precum Frank H. Knight, fondatorul Școlii de economie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
un fragment, fie el și filosofic (sau cu atât mai mult, dat fiind creditul restrâns pe care îl acordă conținutului filosofic, raportat la componenta literară). Criticul sugerează pentru [Archaeus] rostul de introducere la altă nuvelă: "după ce va fi făcut teoria veșniciei formelor universului, bătrânul ar fi povestit ca o ilustrație [Avatarii faraonului Tlà].[...] Pare a se vorbi, precum se vede, de apriorismul lui Kant, formulat în modul lui Schopenhauer, cu lumea ca reprezentare, ceea ce reiese și din teoria visului, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
El e doar un maestru al impro vizației scenice burlești și nu face o dramă din eventuali tatea în care ochiul exegetic nu va dori să treacă de această mască. Lucrul complicat" poate sta în "adormirea" comediei negre și o veșnicie fără ca termenul de garanție să-i expire în vreun fel. Bibliografie Tom Sharpe. Wilt. Traducere și note de Radu Pavel Gheo. Col. "Biblioteca Polirom", Iași: Polirom, 2005. Tom Sharpe. Alternativa Wilt. Traducere și note de Radu Pavel Gheo. Col. "Biblioteca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai înalt/ Și noaptea gingașă se-apleacă/ Spre a părea/ Egale și surori./ Nu te-apropia,/ Până te cheamă/ Sânge stângaci,/ ca să cobori./ Tu vino numai când răsare/ Înlăcrimatul soare de octombrie,/ din oul văruit cu nouri,/ Clocit în calde veșnicii,/ Pândește cumpăna din care/ Se lasă-n jos cuminte-/ Atunci/ Poți, chip de om purtând,/ Să vii!" (Așteaptă să vină octombrie). Erosul profund este redat în Cuplu, unde nunta apare ca laitmotiv al reîntregirii ființei, tema constituind-o mitul androginului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prim-plan. Reconstituirea acestor lumi se face cu ajutorul timpului viitorului, timp care îi succede visului: Va ninge-n odaie tăcut,/ Cu fulgi enormi/ Cu suflet de păpădie,/ Căzând atât de încet/ Încât între tavan și podea/ Au nevoie de o veșnicie/ (...) vor scoate/ Un fel de râs cârâit/ Arătând cu aripa/ Cum tălpile mele/ Nu lasă urme-n zăpadă". Când mă voi trezi). În orice caz, somnul este binefăcător, având, întotdeauna, efecte constructive: "Adormi,/ Nu te speria,/ Pletele noastre vecine/ Răsfirate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
într-o livadă: "Teluricul și spiritualul se împletesc, într-un dans al contrariilor, ce se resping și se atrag, rând pe rând. Tabloul naturii pare să se situeze, într-un registru temporal diferit de cel al omului. El cunoaște ipostaza veșniciei, în timp ce trecerea, ca durată, este specifică ființei umane"120: "De ce nu ne-am întoarce în livezi,/ În liniștea-ntreruptă doar de poame,/ Unde pe mii de ani-nainte vezi,/ Rostogolindu-se aceleași toamne,// Și orice spaime ar aduce norii,/ Din răscolite
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
iarăși răzvrătită-n ceruri/ Până când aripi de șindrilă/ Căzând înspre înalt cu spaimă/ Suie cu lacrimi un cuvânt./ Cum am putea să nu dorim/ un cer senin și-o boltă goală,/ Când norii spun povești prin care/ Suntem salvați în veșnicii?// Veniți, furtuni deasupra noastră/ Și înflorește-ne durere/ Cât timp mai știi cu abur sacru/ Pe cerul lumilor să scrii..." (Eu cred că norii) Într-o astfel de lume, a persecuției, orice valoare este călcată în picioare și orice certitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un cuvânt."), nu mai rămâne decât credința interioară, singura certitudine rămasă ca o flacără vie în sufletul oamenilor: Cum am putea să nu dorim/ un cer senin și-o boltă goală,/ Când norii spun povești prin care/ Suntem salvați în veșnicii?// Veniți, furtuni deasupra noastră/ Și înflorește-ne durere/ Cât timp mai știi cu abur sacru/ Pe cerul lumilor să scrii...". Credința intervine în reconstrucția interioară, autoarea refugiindu-se de exteriorul sufocant și reconsturind o lume nouă în interiorul său, guvernată de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
răsar, cum vâslesc și cum pier/ În lumina din care izvorâseră toate.// Vinovate de-a fi doar atât se-oglindeau/ Înmulțindu-și în omătul complice,/ Ca și cum s-ar scuza că-s prea gingașe sau/ Ca și cum, uluite, ar cerca să explice// Veșniciei fiorul împăcat și intens/ Al făpturii lor lungi de nor auster/ Căci, scăpate istoriei și curate de sens,/ Treceau clipe mari zdrențuite pe cer". (Pe cer) sau: "Totul neterminat./ Sau numai mi se pare? Frunza aceasta n-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Într-o configurație a pluralismelor, a conținuturilor culturale care s-au afirmat istoricește. E vorba de ceea ce unește Într-o ‹‹umanitate›› (humanitasă ființând În forme diverse, istorice În ele Însele, dar marcate de ceea ce constituie clipa viețuirii lor În orizontul veșniciei.” Pentru aceasta se impune Însă să perseverăm În a ține sub control prejudecățile, stereotipiile și idiosincraziile culturale proprii pentru că nu este ușor să recunoști, adesea În pofida propriilor interese, că celălalt poate să aibă dreptate, sau poate să fi ales un
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Același gând își cere însă, după firea tuturor gândurilor, "veșmintele vorbirii". Ilustrarea tipului uman narativ pur este o persoană pentru care interlocutorul, oricine ar fi el copil, tânăr în formare, partener egal, somitate culturală în viață sau autor intrat în veșnicia creației vine la întâlnire încărcat, precum albinele la stup, cu sacii de polen ai propriei fapte. Privirea narativă tocmai asta caută și cântărește atent: ce ai (mai) făcut, ce faci, ce urmează să faci. Este o privire binevoitoare, dar scrutătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
raționalității. Un răspuns la provocarea postmodernă, trad. de Angela Botez, Argentina Firuță, Editura Științifică, București, 1999, pp. 51-58. 306 David Harvey, op. cit., p. 52. În formularea lui Baudelaire, modernitatea este "tranzitoriul, trecătorul, contingentul, jumătatea artei, a cărei cealaltă jumătate este veșnicia și imuabilul" (Charles Baudelaire, Pictorul vieții moderne și alte curiozități, antologie, traducere, prefață și note de Radu Toma, Editura Meridiane, București, 1992, p. 390). 307 A se vedea Anexa capitolului 2. 308 În pofida pluralității discursurilor culturale, a triumfului sintacticului asupra
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
meu, bag seamă și moartea nu mi se mai pare un nor din alte sfere. Dimpotrivă tot mai ades mă simt părtaș la jocul fatidic, abonat la trambulina de unde într-o zi, la ceas menit plonja-voi, fără păs, în veșnicie cu brațele deschise - un schior năprasnic, decolat spre firmament. Mă văd înscris în coada de pe urmă - lung șir al speciei, ascuns privirii unde tot insul are programare la moarte și nimeni nimănui nu ține rândul. Când, oare, fi-voi convocat
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
privirea celui ce o iubește Recreată în semne sacre, în cuvinte rostite chiar nerostite. Lumina zilei geme vinovată Peste chipul ce a trăit pe culmea Dusă la vale. Câte stânci s-au rostogolit în prăpastie, Au acoperit drumul De la o veșnicie la alta! Nimeni nu are timp să-și aducă aminte De căderea lor în care oameni Și fortărețe au încetat să fie. Chiar dacă azi pământul e leagăn Unui sfârșit geamăn.
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
La tine doar cu mâzga face rimă! Hai, lasă-mă să plec! Mefisto: Nebun bărbat, Nu eu pe tine, tu m-ai fost chemat! Un an ziceai să-ți dau? Poftim, o mie! Du-i, dacă poți, pe toți în veșnicie... Goethe (apare, abia stăpânindu-și mânia): îmi încurcați prea rău filosofia! Plecați și-mi mai citiți o dată cartea! E dragostea mai tare decât moartea! I-am prea gustat dulceața și amarul! Acum când toți deplâng octogenarul, Cu ea în brațe
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
vor rafina în secolul următor empirismul. În Eseu asupra intelectului omenesc, din 1690 (17), Locke susținea ferm că senzația este singura demnă de crezare. Pe baza ei ne formăm cele două categorii de idei: simple și complexe. Căci ideile de "veșnicie", "infinit", "identitate", "întreg-parte", "adorație", "Dumnezeu" nu sunt apriorice, adică "înnăscute". Ele au la bază alte idei, mai simple, iar acestea se sprijină pe senzații. Ideile morale tot din senzații provin. De pildă, senzațiile de plăcere sau durere duc la ideea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
să depindă de "natură", de "Dumnezeu", pe când industriașii, inginerii creatori se cred ei înșiși producători de natură, se cred Dumnezei atât de puternici, încât pot să-l "ucidă pe Dumnezeu". "Ruralii" rămân mai credincioși, pentru că "la sat s-a născut veșnicia". Orășenii fiind mai voluntariști, sunt și mai schimbători. Hazard a lăsat un bun exemplu de prezentare a crizelor apărute în diferitele forme ale conștiinței moderne de după Renaștere, pe baza studierii lucrărilor unor personalități occidentale din secolele al XVII-lea al
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
filosofice, traducere de I. Herdan, S. Vieru, V. Dem. Zamfirescu, 1977, Editura politică, București. Conține mai puține texte estetice. 10. Reținem observația cardinalului Henri de Lubac (1896-1991) că "Umanismul exclusiv este un umanism inuman" (p. 19), că "destinul omului fiind veșnicia, el nu trebuie cu nici un chip să-și afle odihna aici pe pământ". (Ib.) Apud, H. de Lubac, Drama umanismului ateu, traducere din franceză de Cornelia Dumitru, Editura Humanitas, București, 2007, 314 p. Ultima afirmație poate fi nuanțată atunci când vrem
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și o permanentă intimidare a candidaților din opoziție dar și a susținătorilor acestora. În serialul nostru „UTC și Vasluiul” care a deschis această lucrare, am publicat materiale provenite exact din ograda celor care se pregăteau să ia puterea pentru o veșnicie și de aceea pot fi considerate a fi veridice și nesupuse dubiului. Din partea BPD, au candidat patru persoane după cum urmează: Aurel Potop (PNȚ - Alexandrescu), Gheorghe Rășcanu (PNL - Tătărăscu), Neculai Bârlădeanu (Frontul Plugarilor) și Ioan Boboc (PSD). Dintre aceștia, numai ultimul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
reprezintă și unul și celălalt stadiul suprem al barbariei noastre civilizate. Această umbră nu se va risipi decît sub efectul unor evenimente imposibil de prevăzut la ora actuală. Totalitarismul va fi poate depășit chiar acolo unde părea să domnească pentru veșnicie. Însă spectrul său va rămîne, așa cum va rămîne spectrul neantului chiar și după eventuala distrugere a bombei. În final, ne vedem nevoiți să ne asumăm mai mult decît riscul morții, și anume riscul Neantului; mai mult decît riscul înfrîngerii, și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
directorului Centrului Județean pentru Conservarea și Promovare Culturii Tradiționale Vaslui, Lucian Onciu și directorului-editor al cotidianului Obiectiv de Vaslui, Clara Bișoc pentru sprijinul financiar și moral acordat. Să se știe... Pe treptele unui veac, timpul se prelinge fugar întru întâmpinarea veșniciei. Întâmplările secolului ce s-a dus au fost scrijelite în răbojul vremii, în ochi și în inimi omenești. Cei ce au trăit, au râs și au jelit ritualic trecerea vieții cu lacrimi de sânge și dureri înăbușite. Au rămas umbrele
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
al autorului, așa cum a trăit el zilele lui decembrie 1989, dacă atunci „a fost sau n-a fost” revoltă la Vaslui sau aici este doar „locul unde nu s-a întâmplat nimic”. Condeiul cronicarului aleargă pe hârtie atins de amenințarea veșniciei, pentru gândul că vrea să se știe. Și pentru că în Istorie, ca în viața omenească, Uitarea e sinonimul Morții! Lucian-Valeriu LEFTER CAPITOLUL I Răscoala țărănească de la 1907 în județul Vaslui Despre această mișcare izbucnită în primăvara anului 1907 în satul
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
lumea sensibilă prin rațiunile duhovnicești din ea, va veni la Dumnezeu cu înțelegere; dar dacă se va folosi rău, privind lumea prezentă contrar rațiunii cuvenite, nu e greu de înțeles cum, căzând în patimi de necinste, va fi aruncat pentru veșnicie, după cuviință din slava dumnezeiască, luând ca osândă înfricoșată pentru veacuri, nesfârșita înstrăinare de Dumnezeu"20. Prin urmare, omul ar trebui să fie cel care se folosește de dinamica tehnologiei, nu tehnologia de dinamica sufletească a omului. Dar asta se
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]