5,630 matches
-
Se spune în Evanghelia după Matei: Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. Nu este aici, căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeți locul unde a zăcut. Și degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată, v-am spus vouă". Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de furt al argintăriei, spunând că i-a făcut-o cadou. Javert era mereu la pândă și bănuiala că domnul primar ar fi evadatul Jean Valjean i s-a aprins când vigurosul primar a intervenit pentru salvarea unui vizitiu care zăcea sub căruța răsturnată; știa că numai el poate avea o asemenea forță. În viața lui de primar apare a tânără care făcea trotuarul. Pentru că a ripostat după ce a fost agrasată și umilită de un bărbat, a fost arestată de devotatul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
jubila că, în sfârșit, dorința obsesivă de a-l recupera pe fostul ocnaș s-a împlinit, că și-a făcut datoria până la capăt, datorie ce-l chinuia de mulți ani. Întors de la proces, s-a dus în camera în care zăcea Fantine, prelungindu-i suferința de a aștepta venirea fetiței până ce este în stare să-și stăpânească emoția pentru a o strânge în brațe. Javert a apărut, Fantine a făcut un șoc la vederea lui și a murit. Jean Valjean a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
urmăreau, Thaïs îi apărea, uneori, ispititoare, sub forma Elenei din Troia. Îndârjit, ar fi vrut să-i ucidă pe toți cei care au iubit-o pe Thaïs. Presimțind că Thais este bolnavă, a plecat la mânăstire în Libia. Întradevăr, Thaïs zăcea de trei luni de friguri, dar tot frumoasă era. În prezența lui a închis ochii. Disperat, a implorat-o să se ridice. Schimbând registrul gândurilor, și-a strigat iubirea pământească pătimașă: Te-am amăgit, n-am fost decât un biet
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
meargă cu el. Rivalii s-au încăierat. Bozoncea a scos-o pe Didina în curte și a bătut-o cu bestialitate, cu sadism, în cântecele lăutarilor care-i acopereau țipetele, de-i plângeau toți de milă. Paraschiv, și el cotonogit, zăcea cu fierbințeli în trup. Când și-a revenit, i-a apărut bănuiala că Didina îl trădase și era otrăvit de ură. Didina nu a avut curajul să fugă cu Paraschiv, deși ar fi vrut, că-i era drag. Frica față de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
domnesc, Îi prind pe domnitor și pe fiii acestuia și Îi duc la Stambul În turnul cel mare al cetății Edicule, numită și Șapte Turnuri, loc de detenție pentru toți cei care Încercau să i se Împotrivească marelui sultan: "unde zac fete domnești/și soli mari Împărătești." Spre deosebire de mitul biblic, unde Dumnezeu Însuși cere sacrificiul de sânge, În balada, sultanul, simbol al puterii obținute cu forța, al râului, este cel care cere sacrificiul lui Brâncoveanu pentru a-și demonstra loialitatea. Voievodul
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
168): Pe Germanicus Îl cuprinde atunci dorința de a aduce ultimele onoruri soldaților și generalului lor. Toată armata prezentă era covârșită de milă, gândindu-se la rude, prieteni și, În sfârșit la nenorocirile războiului și soarta oamenilor ș...ț. Alături, zăceau frânturi de arme, ciolane de cai, și totodată țeste de oameni, atârnate În trunchiuri de copaci; În crângurile lor sacre din apropiere, se vedeau altarele barbare, pe care Îi jertfiseră pe tribuni și pe centurionii primipili 1. Trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru de vedere; melancolia: „boală de voia rea, pătimirea Întristărei, fierea neagră”. În Miron Costin, găsim Însă... „Cum se ridică și se risipește o negură Întunecată, așa și ei se curățește de scârbă ce-i zăcea la inimă”, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică. Inima era pentru moldoveni identică cu sufletul: inimă real, sau chiar ca o licență literară: „Ștefan Vodă, lăsând inima cea neprietenească, s-au Împăcat cu craiul leșesc” și
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
se resping, vorbind despre imposibilitatea comunicării. Lucruri, fragmente trec doar prin fața ochiului, căci spiritul e epuizat sau bolnav de existență, înțepenit într-o nebunie mută: „Gândesc cu trupul”, „spusele n-au sânge/ n-au carne n-au văz nici auz/ zac moloz adunat frământat biciuit” ( Idee); „bolnav sunt/ de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul în pustiu” (Vis concentric). SCRIERI: Iarna, pentru cine mor vulpile, Iași, 1992; Imposibilă, pânda, Galați, 1993; Cea mai credibilă moarte, Galați, 1995; Ninge de Paști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
Erau lăsați răniți să moară pe gheață, fiind uneori devorați de cîini vagabonzi sub ochii țăranilor români și ruși. Nu li se acorda nici un ajutor de către partea rusească și nici părții române nu i se permitea să intervină dacă aceștia zăceau pe jumătatea sovietică a gheții 78. România a protestat zadarnic pe lîngă Liga Națiunilor. Iorga le-a făcut o vizită memorabilă deținuților politici din închisoarea Văcărești, însoțit de sora doamnei Catinca. Au intrat într-o celulă în care se aflau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost înființate Echipele morții, menite să răzbune prin "acțiune directă" orice trădare sau nedreptate făcută Legiunii. Nu se dădeau îndărăt de la nimic. Cîteva săptămîni mai tîrziu, un fost lider legionar, Mihai Stelescu, a încercat să divizeze mișcarea legionară. În timp ce acesta zăcea pe un pat de spital, zece studenți români legionari, toți membri ai propriului cuib legionar al lui Stelescu, au hotărît să inițieze o "acțiune directă": au năvălit în camera spitalului, l-au hăcuit cu topoarele, au dansat purtînd în mîini
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Bucureștiului și, cu inepuizabilul lor talent de a se comporta josnic, au sărbătorit asasinarea Profesorului Iorga și a celorlalți. A fost organizat și un macabru "banchet al răzbunării la" faimoasa "Casă Verde"49. În zorii zilei de 28 noiembrie, Iorga zăcea pe marginea drumului, la ieșirea din satul Strejnic. Cîteva gloanțe îi zburaseră formidabilul creier. Trupul lui a fost descoperit pe la 7 a.m. în dimineața aceea geroasă și învăluită într-o ceață groasă de către jandarmii români. Curînd după aceea a apărut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sionism, victimelor li s-au pus În cârcă relații ilegale cu Israelul și colaborarea cu naziștii În timpul războiului. Au primit sentințe Între zece ani și Închisoare pe viață. În cele din urmă, Pătrășcanu a fost judecat În aprilie 1954, după ce zăcuse În Închisoare timp de șase ani; acuzat de spionaj pentru britanici, a fost condamnat și executat. Pauker a avut mai mult noroc: protejată de Moscova (Întâi de Stalin, apoi de Molotov), ea nu a fost acuzată niciodată de „sionism” și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
istoriei și literaturii, fiind apoi forțat să le abjure; și mai ales Antonio Gramsci, cofondator al Partidului Comunist Italian și autor al unei serii de lucrări strălucite, nepublicate, despre politica revoluționară și istoria Italiei, scrise În Închisorile fasciste unde a zăcut din 1926 până În aprilie 1937, când a murit la 46 de ani. De-a lungul anilor ’60, toți trei au fost intens reeditați sau publicați pentru prima oară, În diverse limbi. Aveau În comun puține lucruri și toate negative: nici unul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apariția unei Portugalii democratice era o realizare absolut remarcabilă. Pentru călătorul care traversa Pirineii În 1970, prăpastia dintre Franța și Spania era imensă. Domnia lui Franco timp de 30 de ani accentuase Înapoierea socială și izolarea culturală În care Spania zăcea de două secole, iar regimul lui autoritarist contrasta acum față de cultura politică a Europei moderne și mai puternic decât la Început. La prima vedere, anii ’60 păreau să fi ocolit Spania cu totul: cenzura severă, aplicarea strictă a legilor care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Comunitatea Europeană se extindea, cu atât era mai greu de administrat. Unanimitatea necesară luării deciziilor În Consiliul de Miniștri interguvernamental dădea naștere unor dezbateri interminabile. O decizie comună putea dura ani: o directivă privind definirea și reglementarea apelor minerale a zăcut 11 ani În camerele Consiliului. Trebuia găsită o soluție. De mult exista un consens că „proiectul” european necesită o infuzie de fermitate și energie - Conferința de la Haga din 1969 a fost prima dintr-o serie de Întâlniri nesistematice cu scopul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deschis, „fără mistificare sau demagogie”, ideea și idealul libertății „depline” pentru prima oară după război 5. Acest fenomen nu s-a reflectat imediat În politică: În cea mai mare parte a anilor ’80, partidele muncitorești și socialiste din Europa de Vest au zăcut neajutorate, recurgând adesea la Împrumuturi ilicite din programele adversarilor politici pentru a-și acoperi goliciunea. Dar vocabularul drepturilor și libertăților le-a oferit savanților și intelectualilor vest-europeni acces la noul limbaj al opoziției politice din Europa de Est și o cale de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primit un statut „asociațional” strict limitat față de UE, dar nimic mai mult. Dar puciul moscovit din 1991 și războaiele care au izbucnit la scurt timp În Balcani au semnalat țărilor din Vest că era periculos să lase țările postcomuniste să zacă În incertitudine; la summitul UE desfășurat la Copenhaga În iunie 1993 s-a căzut de acord ca, În principiu - și la o dată ce avea să fie stabilită ulterior -, „țările asociate din Europa Centrală și de Est care doresc acest lucru să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la România, Slovacia, Letonia, Estonia, Lituania și Bulgaria În 1995, iar de la Slovenia și Republica Cehă În 1996. Cele zece țări foste comuniste se alăturau astfel Maltei și Ciprului, care Își depuseseră candidatura În 1989, precum și Turciei (al cărei dosar zăcea din 1987 printr-un sertar). Toate aceste țări candidate erau acum Înghesuite Într-o anticameră ticsită și așteptau ca Uniunea să le bage În seamă. În 1997, Tratatul de la Amsterdam a adăugat o serie de amendamente tehnice importante la Tratatul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ofițeresc, care se identifica fără preget cu statul secular al lui Atatürk și nu Își ascundea iritarea față de islamizarea treptată a vieții publice din țară. Europa - sau cel puțin Bruxelles-ul - șovăia Însă serios: dosarul de aderare al Turciei a zăcut nedeschis ani Întregi. Existau motive solide de precauție: Închisorile Turciei, tratamentul aplicat criticilor regimului, precum și codul civil și economic inadecvat erau doar câteva dintre problemele care se cereau rezolvate dacă Turcia spera să nu aibă doar relații comerciale cu partenerii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era acum o realitate banală și - cu excepția sud-estului zbuciumat și pauper - deloc exotică pentru majoritatea telespectatorilor, emisiunile despre destinațiile turistice, și nu numai de pe canalele europene se „globalizaseră” de mult, Îndreptându-și atenția spre zări mai Îndepărtate, În timp ce restul Europei zăcea În uitare: un teritoriu presupus familiar, În realitate necunoscut. Spectacolele publice importante (funeraliile publice În stil imperial din Franța; căsătoriile și decesele din familia regală În Marea Britanie, Belgia, Spania și Norvegia; reînhumările, comemorările și scuzele prezidențiale din varii țări foste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi care zac risipite în țărâna de sânge a pământului românesc, stele ce pururi nu se vor stinge în inima legionarului și a bunului român creștin, stâncă de neclintit, ospăț dacic, șuvoaie de sânge. Dușmanii istoriei noastre lucrează asiduu, tenace. Dar nedreptatea care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
valoare. Acesta a fost cel mai curajos, incisiv și tăios, acuzând organele de anchetă și susținând cauza noastră pe linie legionară, arătând că nu acești tineri au înființat Frățiile de Cruce, ci Corneliu Zelea Codreanu, Ion Moța, a căror oseminte zac la temelia statului de mâine. Și nu a exagerat. Noi, cei de pe băncile acuzării, vom lupta împotriva comunismului la el acasă, și vom muri până peste depărtări de margine răsăriteană, apoi în apus, până la Budapesta și Praga, pentru recuperarea Ardealului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
confère un sémantisme à part. Dans le tableau ci-dessous, nous passons en revue leș situations où le poète décide d'accorder une plus grande importance à certains termes, par l'emploi de la majuscule. Un petit commentaire accompagne chaque fragment : Nimicul zăcea-n agonie, cănd singur plutea-n întuneric și dat-a un semn Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) Le néant gisait à l'agonie, lorsque, solitaire flottant par leș ténèbres, l'Insondable fit un signe : " Que la lumière
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
sur un manque de logique discursive, " de faux vers en miroir ". Une décision traductive intéressante de Veturia Drăgănescu-Vericeanu est de faire commencer un moț par une majuscule. À titre de comparaison, nous citons aussi la traduction de Paul Miclău : Nimicul zăcea-n agonie, cănd singur plutea-n întuneric și dat-a un semn Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) Le Rien gisait à l'agonie quand, tout seul voguant dans le noir fit un signe, l'Impénétré : " Que la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]