7,506 matches
-
frățească, „a plecat ca să scape de jugul otoman“, așa s-a exprimat Constantin. Iar când eu am remarcat că bunicul meu părăsise cam tot pe atunci, pesemne ca să nu-l pască oile de viu, munții splendizi care se văd în zarea Ohridei, Constantin a conchis : „Ca să vezi, domnule ! Habar n-aveau unul de altul și s-au întâlnit în cimitir, ca noi, atunci, în ziar, și ca acum, pe stradă...“. * Într-un spital din Boston a decedat un pacient care de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fie sigur. Se reântoarse în clădire și străbătu în fugă un coridor pe jumătate topit. Ajuns la laborator, intră, dar se opri după numai câțiva pași. Trupurile soldaților din garda lui Thorson zăceau risipite în toate părțile. În spatele unui birou zări, cufundat într-un fotoliu, un om în vârstă; barba îi acoperea în bună parte obrazul. Ridicându-și către Gosseyn ochii deja sticloși, reuși să surâdă și articulă: ― Ei bine, am reușit. Vocea lui era puternică, familiară. Gosseyn îl privi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe planetă. Își îndrepta din nou privirea spre ecranul din față, dar ceea ce văzu îl tulbura și mai mult. Soarele palid către care zbura nu părea să se mărească. Dimpotrivă, se micșora vizibil! Iar în curând dispăru cu totul în zarea întunecată. Corl se simți atins parcă de un vânt de gheață. Vreme de multe minute, scruta încordat întunericul, sperând ca acel unic reper va redeveni vizibil. Dar nu văzu decât punctele luminoase ale stelelor depărtate, înfipte ca niște bumbi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
12 zile, până la sfârșitul zilei, 12 ore. Albul, care se întindea de la un capăt la altul al orașului, de la Palatul Cotroceni la mahalaua Obor și de la cimitirul Șerban Vodă până la rondurile de la Șosea, și-apoi mai departe, în cele patru zări, se topea în soarele amiezii. Țurțurii păreau dați cu ulei și începeau, ici-colo, să picure în capul trecătorilor. Străzile erau destul de animate, cum sunt mereu în zilele dinaintea Crăciunului. Cu ochii pe sus, ca să nu-l ude, Nicu se pomeni
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ar putea să vadă, ce miracol li s-ar părea aerul invizibil și fără culoare. Dar așa, nu se bucură nimeni de aer și nici nu-și dă seama ce lucru ieșit din comun înseamnă să vezi până departe-departe, în zare. Mama m-a ajutat să-mi spăl părul fiindcă, de când am renunțat la mai toate ajutoarele din casă, ca să facem economii (o mai avem doar pe bucătăreasa noastră, cu mintea ei îndesată de superstiții, pe Safta și pe firavul Nelu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
față, în mod evident o extindere a aceleiași priveliști de grădină. O clădire masivă, cam de cinci sute de metri lungime și - incredibil - tot atât de înaltă pe cât de lungă, se ridica asemenea unui monstru întunecat, profilându-se pe cer și dominând zarea. Pretutindeni existau dovezi ale trudei dinamice a omului, dar nicăieri nici o mișcare, nici țipenie de om. Până și copacii stăteau nemișcați în aerul acela încremenit, lipsit de lumină. - Atenție! îi spuse fata, de data aceasta pe un ton mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu zise nimic. Se întoarse cu spatele și o luă îndărăt, peste câmpul încremenit, doar că între timp se-nserase. Unde pleci? Ne așteaptă cu masa! îl auzi pe Godun. Înainte să spună orice altceva, căută printre ulmi, pân’ la capătul zării, și gândi că acolo era qiblah. Chiar ar fi putut să se roage, dar nu reuși. Se simțea agitat. Se uită cum se-neacă lumina și știu, pentru prima oară, după mulți ani, că între ai lui era vremea Isha
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să caut în câmp! În plus, voi nu știți cam ce se întâmplă în jurul nostru: sunt fundații și puțuri săpate aici, peste tot! Își fac reședințe oamenii, vile! Or să vină casele peste noi! — Exclus! tresărise Godun. Fiindcă în linia zării, tot ce prinzi tu cu ochii e-al meu! — Serios? Chiar atât te-ai îmbogățit, Godo, cât eu am lipsit? Doi-trei râseră, uitându-se la femeie, doar Omar se uita la pisica nemișcată de pe pervaz, dar care se întorsese cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
unei camionete și se învârtise în jurul oamenilor care lucrau. De câteva ori, privind largul, se lăsase în ademenirile lanurilor de grâu, care unduiau ca o mare frunzărită de vânt. Se oprise din treabă și se uitase până departe, în hăul zării, iar atunci, de la fereastra mansardei, făcuse la fel: măsurase în jur neclintirea însorită și, dintr-odată, știu că, pe vrute sau nu, chiar aceea era lumea lui: cu Eleonor agățată pe o creangă de pom, cu muște de primăvară, cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că va fi o cheie, passe partout, multe boli ale cromozomilor fiind vizibile la nivelul degetelor și al palmelor. Corpul omenesc și mâinile pot intra în: relație verticală de profunzime sau de relație de apărare: „O tainică fantasmă ce-n zare s-adâncește, (...) Cu calu-n mâna stângă, cu pala-n mâna dreaptă!” V. Alecsandri, Dan, căpitan de plai relație tactilă cu diferitele părți ALE TRUPULUI în timpul interacțiunilor non-verbale, adică intră într-un limbaj al corpului: „Cu acu-n mâna albă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
te tot alunge subt cer, vei mânca miere neagră și aplecat vei tăcea. La patruzeci ca pe-un țărm vei ajunge unde fără-ncetare vei aștepta să vie la tine celălalt țărm, jaf veșnic voindu-te pentru păsări din cealaltă zare. Pe șaptezeci și șapte de uliți vei umbla desculț și cu capul gol: ce sămânță n-a fost în deșert aruncată? Ce lumină n-a fost în zadar cântată? L. Blaga, Cetire din palmă, din volumul Lauda somnului (1929) Copilul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
asupra destinului/fortunei. Cred că mâna reprezintă idealul epocii contemporane, transmisia digitală fiind gata să creeze o altă lectură. Poemul compus de Lucian Blaga sugerează existența unui limbaj secret, încifrat în liniile palmei, trăsături sub care se ascunde trecutul/cealaltă zare și viitorul/celălalt țărm; TOATE locuiesc SUB SEMNELE, PĂMÂNTULUI/uliți, APEI/țărm, AERULUI/un vânt și ale FOCULUI/lumină. Poetul înalță o laudă magică a celui care poate descifra cifrele tainice, semnele/patruzeci de ani, șaptezeci și șapte de uliți
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
direcții... Odată memorate, descoperiți semnificațiile: acele pozitive trebuie să vă întărească, iar acele negative trebuie să vă ajute să evitați greșelile. Când eu, uitând de-a celorlalți chemări, privii cu sete-o umbră ce-ascultare cerea cu mâna ațintită-n zări. Cu ochii-ntorși pe unde zi răsare, și palmele care brăzdau seninul, păreau că spune: „Doamne, tu-mi ești soare!” Te lucis ante-i murmura suspinul, atât de dulce, -ncât, de el vrăjit, pe mine-n mine mă pierdui; iar
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
alte cuvinte trebuie să fim atenți în primul rând la ce roade dă inima noastră, să fim atenți la gândurile noastre pentru că ele ne vor determina și acțiunile și până la urmă destinul nostru. Din portul vieții zilnic pleacă vapoare spre zări necunoscute și noi tăcuți, privim cum se îndepărtează în larg și apoi realizăm că ne aflăm în fața unei dileme: trebuie să alegem între a rămâne pe țărm sau a ne urca în vaporul care tocmai se pregătește de Marea Călătorie
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
și merge supărat înspre pădure Cu un hârb plin de funingini, subsuoară c-o săcure, Să găsească v-un cărbune. Pe-un copac înnalt se suie, (110) Pe-ntinsori de codri negri aruncând privirea șue. În adâncă depărtare el văzu zare de foc, El coboară și pornește ca s-ajungă-n acel loc. Întâlnește - un om în drumu-i cam grăbit din cale-afară: Bună noapte! - Țam mitale! - Cum te chiamă? - De-cu-sară. (115) He-he-hei, măi De-cu-sară! Ean mai stai că nu-i așa, Ce cați
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Vai de ochișorii mei Pe-unde îmblă ei? Inima-n mine-i bolnavă, (275) Floare de dumbravă, Și vai lacrimile mele, Cum le vărs cu jele! Du-te greer, du-te greer, Pân-la munte-n creer (280) Și privește - nduioșată Zarea depărtată, Lumea - ntreagă o colindă, Mergi la noi în grindă, Spune-i mamei: Ce-am făcut (285) De m-a mai născut, Căci ar fi făcut mai bine Să mă ia de mâne, Prefăcută că mă scapă Să m-arunce-n apă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să n-o audă-n șopot; În van se-ncearcă calea-i s-o-ntrerupă 140Vuiri, murmure, s-o oprească n-o pot. O umbră sboară, pân se vede după Atâta mers, c-aude svon de clopot; Atunci văzu în zarea lui palatul În care - nchise fata-i Împăratul. 145În ziduri de oțel lucea castelu-i Cu streșini de - aur și cu turnuri nalte Și scris pe muri-i, minunat în felu-i, Făptură grea a meșterelor dalte. În mari grădine i se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de amor - ai milă! În nemurirea mea de-aș fi iubit - Iubit de tine - te-aș purta: o floare În dulci grădini, aproape lângă soare. 225N-ai vede iarnă, toamnă nu, nici vară, Eternă primăvar, - etern amor... De ți-aș închide zarea ta cea clară Cu-al meu sărut, o scumpul meu odor, Pân- ce să mângâi inima-mi amară 230Culca-mi-aș capul la al tău picior Și te-aș privi etern ca pe o steauă Frumos copil, cu umerii de neauă. " O
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
departe codrul sună, Lupi-n pâlcuri se adună. Suflă vântul, suflă - într-una, Câmp și cer mi le-mpreună. Te - apuc-o jale nebună, Jale lungă și întinsă, Ca și țara toată ninsă, Codri tremur ca o vargă Cât îi zarea ta de largă, Lupii peste culmi aleargă, Străbătând ninsorile Pâlcuri sboară ciorile, De mai zici cu [zicătoarea]: Albă-i lumea, neagră-i cioara. În temeiu de codri deși Nu e pârtie să ieși, Nu-i cărare, nici răzor, Nici urmă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
părete - a stat să cadă, Nu. mai e de fel zăpadă, Codrul tremură - nfrunzind, Isvoarele - ntinerind Și ea vede mândrul tei Ce umbrește casa ei, Că - nflorea bătut de vânt Cu crengile la pământ; O cântare sună lină Iar în zare lună plină, Iar băiatu-n somn, el, râde. Teiul mândru se deschide, Es trei zâne ca pe poartă, Cîte-o stea în frunte poartă: Ele-s ursitorile, Rumene ca zorile, Și ușoare calcă, slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Pe-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se pleacă zâna, Peste el și-ntinde mîna: Numai tu vei mai avea Ce nu are nimenea, Că acum ți-e dat de soarte Viață fără moarte, Și ți-e dată tinerețe Fără bătrînețe" O cântare sună lină, Arde-n zare luna plină, Peste vârfuri trec scântei, Intră zânele în tei. Muma doarme, pruncul râde, Copacul se reînchide. 97 {EminescuOpVI 98} MUȘATIN ȘI CODRUL Saracă țară de sus, Toată faima ți s-a dus. Acu cinci sute de ai Numai codru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-l omoară, Și mi-i patul în cămară. De-i pofti l-oi scoate - afară La cea umbră de cămară. Numa, bădișor frumos, Nu veni pe la fântână Că se vede urma-n tină, Nici măi p-îngă obloc Că se vede zarea-n foc, Ci vină p-îngă fereastă C-oi gândi că-i mîța-n casă, Scobîrlește pintre vasă. 120 Mă măritai tinerică, De vârstă crudă și mică, Doamne, ce lacrimi îmi pică C-atît de bărbat mi-i frică; Cum nu-i place
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de carne. Acu ce să facă el? Foc nu-i. S-o luat el și mergea așa supărat pin pădure ș-o ajuns la un copac nalt și s-a suit în vârful lui ș-o văzut în depărtare o zare de foc. Scoboară el și se pornește s-ajung-acolo și-ntîlnește un om pe drum. - Bună noapte. - Mulțămesc D-tale. - Da cine ești D-ta? - Eu-s De-cu-sară. CĂLIN - NEBUNUL l-apucă și-l leagă de-un copac cot la cot. Mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cel necurat i-o zis așa: - Dacă tu-i ave noroc să nu gătesc demâncatul și apa, eu nu te voi mânca, dar dac-oiu găta, te mănânc. Ia uite-te tu în sus, vezi soarele? - Îl văd cât o zare de chibrit. - Ia! deci mai este! Merge el - că acu rămăsese numai o jumătate de vacă: - Ia uite-n sus, cîtu-i soarele de mare? - Il văd pe jumătate. - E - apoi iacă tot mai am o bucată bună! Când acu era
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Poate că ăsta e șarmul tău. Ești atât de artificială, atât de strident și agresiv artificială, încît în cele din urmă devii autentică." "Un paradox?" "Probabil. Hai să bem ceva!" Doina scosese din poșetă o fiolă de morfină ridicînd-o în zare. Avea o mână descărnată, cu degete lungi și unghii vopsite în verde. " Nu încerci o chestie din asta?" " Nu." "De ce?" "N-am impresia că m-ar face mai fericit. E destul să mă uit la tine." Cît poți fi de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]