6,247 matches
-
care despărțea Ierusalimul. Aveau să ajungă acolo în câteva minute. Maggie scutură din cap. Stătuse odată acolo, ultima oară când fusese în Israel. Acum aproape zece ani, dar își amintea: era un loc legendar. O oază pentru jurnaliști, diplomați, așa-ziși negociatori neoficiali, binefăcători de toate felurile și spioni, din câte știa ea. Stăteau în curtea umbroasă, bând ceai de mentă și bârfind ore în șir. Seara, puteai vedea cazându-se noi corespondenți, având încă praful Gazei pe pantofi. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cine ai de-a face... (Aruncă priviri grele spre călător.) CASIERUL (Lipit de tâmpla ȘEFULUI GĂRII.): Eu, domnule, am bănuit din prima clipă că așa se va întâmpla... Nu trebuie să te încurci niciodată cu acești fandosiți, cu acești așa-ziși călători prin ploaie... Pfui! Eu, domnule, când eram. mic odinioară, mi s-a întâmplat să călătoresc câteva zile, aș putea spune câteva zile și câteva nopți, în compania unui asemenea călător prin ploaie. Sunt exasperanți, domnule, sunt grosolani și murdari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ce ținea de această sferă era una peiorativizantă, ca să nu spun mai rău. Ba spun: era, pur și simplu, lamentabilă. N-am avut niciodată confirmarea zvonului. Nici infirmarea. - Bănuiesc că ești curios să afli ce s-a Întâmplat cu așa-zisa mea dispariție de după Congresul de la Paris, nu-i așa? Ba bine că nu. Ce mai contau micile nedumeriri punctuale, gen de unde știa profesorul că o să-l caut și cînd anume, pe lângă promisiunea dezlegării misterului bulversantei sale dispariții?! ...Stop, clopoțel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
așa? Ba bine că nu. Ce mai contau micile nedumeriri punctuale, gen de unde știa profesorul că o să-l caut și cînd anume, pe lângă promisiunea dezlegării misterului bulversantei sale dispariții?! ...Stop, clopoțel de alarmă: Adam Adam rostise clar și apăsat „așa-zisa mea dispariție”. Cum adică? Ce vrea să Însemne vorba asta proastă, „așa-zisa”? Mi se pregătise o farsă, o cacealma sau profesorul o aruncase intenționat, ca să intrige ori să mă deruteze? M-am hotărât să abandonez expectativa și să contraatac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că nu-și desfășura lucrarea la vedere ar explica supraviețuirea sa, după masacrul templierilor, până În zilele noastre. Dacă ai citit Codul lui Da Vinci, știi că la Biblioteca Națională din Paris au fost descoperite În 1975 câteva pergamente alcătuind așa-zisele Dosare Secrete unde figurează, printre Marii Maeștri ai Sihăstriei, numele celebru al autorului Cinei cea de Taină, alături de altele nu mai puțin celebre: Sandro Botticelli, sir Isaac Newton, Victor Hugo, Claude Debussy, Jean Cocteau etc. Pot să-ți spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am nimerit dintr-o greșeală sau dintr-o confuzie. Cineva trebuie să-mi dea, până la urmă, o explicație... Scuzați-mi surescitarea, dar puneți-vă În locul meu o secundă: să pleci la un congres și să te trezești Într-un așa-zis Centru... Ce fel de Centru? Al cui Centru? Și de ce tocmai eu? Cu ce-am greșit și cui? Nu se poate să fiu ținut la nesfârșit În acest suspans, fără motiv și fără Dumnezeu... - Domnule profesor, Îi deplâng pe studenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
happy end, se regăsește În mitul lui Pigmalyon și al Galatheii. Dar toate astea sunt literatură și nimic mai mult. Cert este că oamenii au penetrat vălurile ce acopereau miezul Marii Taine. Îți dai seama că, pe lângă ea, toate așa-zisele mistere care ne Înconjoară pălesc și cad În derizoriu. Ce importanță mai au, În atare condiții, tezaurul templierilor sau al catarilor, Sfântul Graal și chiar problema naturii divine ori terestre a lui Isus, În care Biserica Catolică are interese uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
competență rolul conducător care i s-a atribuit voluntarist... Pentru că tovarășii au recurs la represiune și au eliminat elitele, au atentat la echilibrul de fond al naturii umane, pe care l-au sacrificat pe altarul iluzoriu al edificării unui așa-zis om nou, pentru că au limitat plaja opțiunilor politice, reducând-o la ideologia obligatorie a unui partid unic... Nu știu, sunt foarte multe de spus În privința asta - persecuții, crime, spălări de creiere, gulaguri... Pe scurt, comunismul a picat la examenul istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ELEMENTE BIBLIOGRAFICE 187 Culegere și paginare HUMANITAS Conversie în format Winword 2.0 IBM-PC: Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.pub.ro). ------------------------------ SALAZAR PREFAȚĂ Cartea aceasta de istorie politică este scrisă de un om care nu se îndeletnicește nici cu istoria propriu zisă, nici cu politica. Ea s-a născut dintr-o nedumerire și a fost scrisă pentru a răspunde la o întrebare, pe care autorul nu obosește să și-o pună de zece ani: este posibilă o revoluție spirituală? Este realizabilă istoricește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a fost lovitura decisivă dată monarhiei. Căci anul 1890 înseamnă trezirea conștiinței și a orgoliului național portughez; iar aceste forțe cresc și se organizează împotriva regalității. Don Carlos mărturisea mai târziu că aparține "unei monarhii fără monarhiști". Într-adevăr, așa zisele partide de guvernământ erau monarhiste numai când li se încredința puterea. În opoziție, pentru a crea cu orice chip greutăți guvernului, fraternizau cu revoluționarii. Asprele critici pe care și le făceau reciproc au sfârșit prin a le compromite pe toate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rămâneau forțe ca să le realizam". Le amintește ofițerilor de la Marele Cartier că nimic nu se poate construi în Portugalia înainte de a rezolva problema financiară, ce se reducea la următoarele elemente: deficit cronic, o datorie flotantă extraordinară și o datorie așa zisă consolidată excesivă. Ceea ce trebuia dobândit, deocamdată, cu orice mijloc era echilibrarea cheltuielilor publice; deși răul nu va putea fi tăiat din rădăcină decât prin stabilizarea monedei. Până atunci cel mai important și mai urgent lucru de făcut erau economiile. "Să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trucate și cu reforme fictive nu e numai ineficient, e de-a dreptul primejdios. Oamenii trebuie să înțeleagă că se află pe marginea prăpastiei, și că nu se pot salva decât singuri. Salvarea poate fi făcută cu mijloace simple, așa zisele procedee clasice; economii, firește, dar nu numai economii - ci și o bună gospodărie înăuntrul ministerelor, suprimarea creditelor neutilizate, amânarea lucrărilor mai puțin urgente, renunțarea la cheltuieli parazitare. Toate acestea - simplitate, bun simț, sinceritate, adevăr - sunt mijloacele revoluționare prin care Salazar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Încearcă, însă, prin noua așezare a Statului să dea posibilități de manifestare unor cât mai numeroase "grupări firești" ale societății portugheze. Salazar știa, din lunga lui experiență a cercurilor catolice, că există considerabile nuclee sociale care nu contribuesc la așa zisa "opinie publică". Știa de atâtea familii muncitoare, de atâtea asociații modeste, de oameni care-și văd de treabă, de societăți care se îndeletnicesc cu educarea tineretului, de grupări profesionale, de opere de binefacere, - în care zeci de mii de portughezi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dacă În fața ei avea Întâietate vreo rudă săracă aproape la fel de grasă ca ea („Je suis une sylphide à côté d’elle“ spunea Mademoiselle ridicând din umeri În semn de dispreț), atunci, simțindu-se jignită, Își schimonosea gura Într-un așa-zis zâmbet ironic, iar când vreun vecin naiv Îi Întorcea zâmbetul, scutura repede din cap, ca și cum s-ar fi trezit dintr-o meditație profundă, afirmând: „Escusez-moi, je souriais à mes tristes pensées“. Și de parcă natura n-ar fi dorit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Încarnarea Într-o nimfă a sărmanei ei frumuseți ce ar fi trebuit să fie lăsată În pace. Într-o zi de iunie, În anul În care amândoi aveam treisprezece ani, umblam pe malurile râului Oredej să prind pentru colecție așa-ziși fluturi Parnasieni - Parnassius mnemosyne, mai exact - niște fluturi ciudați de origine străveche, cu aripi lucioase, foșnitoare, semitransparente și cu abdomene mătăsoase, ca niște mâțișori. Căutările mele mă duseseră Într-un hățiș des de racemosa alb-lăptos și de arini negri, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Asasin blestemat! răcni el. Garret! Barca la apă! Adu-mi-l pe fiul ăsta de cățea ca să-l atîrn de vela mare! O sută de bărbați ai marinei britanice debarcară cîteva minute mai tîrziu pe coastele și plajele Insulei Hood, zisă și Insula Spaniolă, În Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, și Începură să purice, de sus În jos, suprafața minusculă și accidentată. Dar cînd, o jumătate de oră mai tîrziu, ajunseră pe culmea falezei și contemplară abisul de la picioarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asta -, exact atunci, pe când îmi aminteam de pielea moale și albă și de sclipirea pietricelelor albastre printre rotocoalele ilare în stil rococo, mi-am dat seama că totul se schimbase. Dispăruseră într-o microsecundă a teribilei cunoașteri toate vestigiile așa-ziselor sentimente paterne pe care le proferasem în cazul acestei fete. Dispăruseră, pentru a fi înlocuite în aceeași clipă de străpungerea sfredelitoare a dorinței, atât de intensă că am fost nevoit să-mi plec capul din cauza unei amețeli bruște, de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
opera nemuritoarei Emily. Și bietul Poe, care a murit nebun și beat într-o rigolă din Baltimore, a avut ghinionul de a și-l alege executor literar pe Rufus Griswold. Fără să aibă habar că Griswold îl disprețuia, că așa-zisul prieten și susținător avea să își petreacă ani întregi încercând să îi distrugă reputația. — Bietul Poe. — Eddie n-a avut noroc. Nici cât a trăit, și nici după ce a murit. L-au îngropat într-un cimitir din Baltimore în 1849
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dea pe falsificator pe mâna poliției și care erau șansele ca Ian Metropolis să își recunoască participarea la înșelătorie? Presupunând că Ian Metropolis exista, desigur, ceea ce mie mi se părea foarte puțin probabil. La fel ca și cei trei așa-ziși experți care examinaseră manuscrisul. Bănuiala mea era că Dryer și Trumbell copiaseră ei înșiși pagina din Hawthorne și, cu un tip credul ca Harry pe post de victimă, cât de greu era să-l convingă că avea dinainte opera unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
magazie, mă loveam de ele, fără să le văd. Într-un colț am dat de niște găleți goale, le-am răsturnat. Nu tu scaun, nu tu masă. O fereastră mică, cu un ochi de geam spart. Am lăsat pe așa-zisul pat pătura primită, rulată ca un balot, și m-aș fi culcat în clipa aia, dacă nu mi-ar fi fost atât de frig. Mă durea totul, din cap până-n picioare, până-n picioarele ude. O baie fierbinte, o supă fierbinte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
clădire și ceru să-i vorbească imediat. Primi raportul cu toate detaliile nopții precedente, drumul bezmetic pe străzi, întâlnirea cu comisionarul Nicu din dreptul Școlii Centrale de Fete, popasul de-o oră și douăzeci și două de minute din biserica zisă a Icoanei, bătutul la ușa închisă a părintelui diacon, ceva despre o femeie grăsuță (se numește Epiharia) care pesemne știe mai multe, plecarea cu o pătură în brațe, iar apoi ore întregi de învârtit în cerc, aiurea, ca și cum ar fi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
facă drumul de pomană, fiindcă nu există regulă absolută. Eu nu cred că mai rezistă nici până la orele 5 după-amiază. Apoi se întoarse spre soră și-i spuse să trimită după preot. 4 — Crezi în Dumnezeu? Nicu intrase în casa zisă a zugravilor fără să bată la ușă și fără să se mire de mizeria dinăuntru. Nici la el acasă nu era chiar palat, dar, oricum, când maică-sa era bine, rânduia lucrurile, deretica și spăla. De altfel era spălătoreasă cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care era îmbrăcat, ca vai de lume, fiindcă eu, una, cred că haina face pe om, deși părinții m-au învățat că nu-i așa, să nu judec lumea după haine... M-a derutat și fața lui fără barbă propriu zisă, deși era neras. Părul e lucios și tuns scurt. Mai târziu m-am mai liniștit și eu, și-atunci am început să i pot citi emoțiile pe față, de câte ori se punea vreo întrebare. La un moment dat mama, care mi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Șvedcicov (Traducere de A.P. Bacopiatra) Cuprins Prefață: Fluviul Uitării (Petre Isachi) / 9 Partea întâi / 15 Partea a II-a / 141 Partea a III-a / 251 Epilog / 365 Prefață Fluviul Uitării Propunându-și să transfigureze istoria controversată a unei generații (așa-zisa generație în blugi, o generație pierdută, sacrificată pe altarul comunismului), Anton Petrovschi Bacopiatra reușește să revele sub o scriitură balzaciano sadoveniană, cunoscuta Idee din Glossa eminesciană: Tot ce-a fost ori o să fie/ În prezent le-avem pe toate. Idee
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
schimbaseră multe; îl cuprinse un sentiment asemănător cu cel pe care îl are o femeie normală, frumoasă și sănătoasă din toate punctele de vedere, care face prima dragoste la șaizeci și ceva de ani. Între timp, trenul a străpuns așa-zisa centură verde, unul din plămânii circulari prin care respiră dintotdeauna capitala și, intrând în câmpia Vlăsiei, s-a deschis o nouă perspectivă în fața călătorilor. Terasamentele plantate cu arbuști de protecție, gardurile vii și lizierele ce apărau drumul de fier de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]