65,481 matches
-
de oaspeți, m-am interesat de un loc în care să las bicicleta în siguranță. Mă îngrijora perspectiva dispariției vehiculului meu. Nu miar fi căzut bine, pentru că era a mea și, nici nu mi-ar fi plăcut să mă întorc acasă, jalnic, cu o ocazie sau vreun autobuz. Mi s-a recomandat o cămăruță, sub scara de acces la clopotniță. Nu mă simțeam în largul meu acolo, dar rațiunea mă îndemna să profit de ospitalitate, fiincă aveam nevoie de odihnă. Mi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
așteptam să găsesc la o mănăstire. Cred că am dormit singur în aripa aceea de clădire. Dimineață, același călugăr mă conduse la masă, la trapeză de data aceasta (nu mai știu ce-am mâncat, dar știu c-a fost bine). Acasă, pe când plănuiam pelerinajul pe la mănăstirile din Neamț eram sceptic, fără s-o dezălui nimănui. Nu știam cum voi rezista pe bicicletă și a doua zi, după mai mult de 100 de kilometri. Dar, cu satisfacție constatasem că nu obosisem, starea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pe cel spre la Roman și Săvinești, pe care dacă îl alegeam, scurtam mult drumul. Dar îmi propusesem să ajung și-n Piatra Neamț. Pe măsură ce mă apropiam de oraș, vremea închisă dădea semne din ce în ce mai puternice de ploaie. Dorința de a reveni acasă îmi dădea ghes spre Roman. Chiar dacă vremea se burzuluia, am oprit și-n Piatra Neamț, pentru că se impunea să mănânc ceva. Nu pentru prima oară cu bicicleta, am urcat la Terasa Gospodinelor. Spre seară încheiam prima mea deplasare mai lungă cu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Roman. Chiar dacă vremea se burzuluia, am oprit și-n Piatra Neamț, pentru că se impunea să mănânc ceva. Nu pentru prima oară cu bicicleta, am urcat la Terasa Gospodinelor. Spre seară încheiam prima mea deplasare mai lungă cu bicicleta, ajuns cu bine acasă. NORDUL MOLDOVEI - 1984 La începutul toamnei, în 1984, împreună cu Mircea, am străbătut nordul Moldovei. De câteva zile ploua, totuși hotărâsem să plecăm pe 24 august, când Mircea era și ofițer de serviciu la fabrica la care era încadrat. De fapt
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
câteva sonde se iviră pe drumul spre Gura Humorului, unde în urmă cu ceva ani fusesem într-o vacanță cu familia, pentru două săptămâni. Am recunoscut parcul de lângă casa în care am fusesem cazați. De la un telefon public am comunicat acasă unde ne aflam, apoi ghidându- ne după indicatoare, am pedalat spre Voroneț. Din copilărie, când mersesem acolo pe jos, îmi aminteam acele case frumoase, care acum îmi păreau altfel. Mai fusesem la Voroneț, însă abia acum priveam atent construcția și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
dimineață am ajuns la Arbore, localitate pe care voiam demult - din copilărie - s-o văd, stimulat de piesele de teatru ale lui Delavrancea. Și am avut ce vedea, chiar lăsând deoparte biserica vestită, care în vederea ilustrată pe care-o aveam acasă părea mult mai mică. Sfătuți de un localnic, ne-am abătut și la Muzeul lui Hrib Toader, un țăran colecționar de obiecte diverse. De reținut că vizitatorii plăteau pentru biletele (de mirare, fiindcă eram înainte de 1989), de intrare personalizate. Casa
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cumpănă fiindcă se intunecase, semn de vreme rea. Pe ploaie, deși aveam niște pelerine cu glugi, ne-ar fi fost tare greu pe biciclete. Soluția limită era să ajungem, prin indiferent ce mijloace la Rădăuți și de acolo cu trenul, acasă. Numai că ăsta ar fi fost un jalnic sfârșit al expediției noastre. Pe la 9 - 10 s-a oprit ploaia, însă vremea se menținea închisă. Ne-am încumetat să pornim pe șoseaua udă (rețin asta, fiindcă orice mașină care trecea prin
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ne-a transportat o porțiune de drum, la deal. Pedalând de zor apoi, ne-am apropiat de orașul în care am intrat ca niște învingători (păcălisem și distanțele și vremea), tratându-ne la un local cu cotlete haiducești și bere. Acasă stabilisem ca traseul acelei zile să fie cel mai lung, neștiind că va fi atât de mult de urcat. Trecând prin fața Liceului militar, ne-am sfătuit din mers să pedalăm până la Broșteni (repet, așa planificasem). Iar pădure, iar serpentine și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Spre Piatra Neamț, drumul (28 de kilometri), n-a fost nici frumos, dar nici plictisitor. Ne-am abătut la mănăstirea Bistrița, unde era o slujbă specială, transmisă prin stații de amplificare și afară. Intrarea în Piatra ne-a confirmat sentimentul întoarcerii acasă. Deși ne dorisem mult să ajungem pe două roți la Putna, revenirea ne bucura. Cred că izbânda ne încânta, nu simpla întoarcere acasă. Aceasta a fost excursia în nordul Modovei, în care din păcate n-am luat cu mine și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
slujbă specială, transmisă prin stații de amplificare și afară. Intrarea în Piatra ne-a confirmat sentimentul întoarcerii acasă. Deși ne dorisem mult să ajungem pe două roți la Putna, revenirea ne bucura. Cred că izbânda ne încânta, nu simpla întoarcere acasă. Aceasta a fost excursia în nordul Modovei, în care din păcate n-am luat cu mine și aparatul de fotografiat care-ar fi însemnat o grijă în plus, pe care trebuia să mi-o asum. PE TRANSFĂGĂRĂȘAN - 1985 Pomeneam mereu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
puteam ajunge la gară în jumătate de oră (adevărul este că aș fi avut timp, dar voiam să merg numai cu bicicleta). I-am telefonat lui Mircea și ne-am înțeles să ne întâlnim la barajul de pe Valea Uzului. De acasă, după ce cu ajutorul unui vecin s-a remediat defecțiunea, la drum spre Buhuși prin Moldoveni! Eram încântat de perspectiva celor 900 de kilometri, numai că gențile fiind din carton în interior, făceau zgomot, lovindu-se de bicicletă. Aveam strania impresie că
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
camion forestier care scăpase un trunchi imens pe șosea, chiar în fața mea. Bine că rămăsesem destul de departe de Mircea, care cerceta, interesat, un vagon adaptat pentru stupărit. Mircea ar fi dorit să mai rămânem acolo, însă eu, intenționând să revin acasă pe 23, eram oarecum grăbit. De altfel, fetiței îi fusese rău, era problematică și ajungerea pe Transfăgărășan. În a treia zi, după masa de dimineață la Valea Uzului, am trecut munții pentru prima oară, spre Sânmartin. Drumul, știam de pe hartă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Tușnad în ciuda insistențelor noastre, n-am găsit cazare și ne-am continuat drumul până la Bixad. Ne-au primit niște localnici tare amabili, într-o cameră în care am rămas și a doua zi. De acolo am dat și primul telefon acasă. Curte casei era parcă pregătită de musafiri. De reținut acolo ieșirea oamenilor din biserica mare, toți în costume negre cu alb. În timp ce Mircea se odihnea cu familia (erau, totuși și doi copii), am plecat cu bicicleta, singur, spre Lacul Sfânta
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Sibiu, la un popas, Mircea și familia s-au culcat. De menționat că era grozav de cald, soarele ardea teribil. Ei se opriseră la umbră, eu am luat-o înainte, pentru a căuta cazare. Am oprit la P.T.T.R., să sun acasă. Telefonista vorbea cu o doamnă care zicea că se căsătorise lângă Roman, și că Romanul este tare departe (asta apropo’ de cât mersesem noi cu bicicletele). Era atât de impresionată de performanța mea încât, atât timp cât am vorbit la telefon, a
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
La cazare nici nu ne puteam gândi acolo. Știind că ne aștepta doar coborâș, poate și vreun local pe drum, am hotărât să mergem mai departe. Aveam senzația că, fiind atins oobiectivul (cascada și lacul), cu toții ne gândeam la întoarcerea acasă. Numai că mai aveam mult de pedalat. Prin tunel, doamna era prima, Mircea ultimul, pentru că le funcționau farurile și stopurile. Parcurgeam cea mai urâtă parte a traseului; pe mine, pedalatul în beznă fără să văd gropile drumului, fără să pot
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
degeaba. Plictisită poate, până la urmă mi-a recomandat să merg să mănânc ceva, și să revin mai târziu. Văzându-l apoape, am ales restaurantul din parc. Acolo, o priveliște dezgustătoare: o femeie beată, în ultimul hal. Venit s-o ia acasă, bărbatu-său a pălmuit-o, i-a scăpat capul pe ciment, ce mai, a fost un spectacol tare urât. Pentru ca impresia despre oraș să fie întregită, așteptam degeaba la masa localului să-mi ia cineva comanda. Plictisit, am mers alături
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
înainte! Prin oraș mergeam mai mult fără frână, din cauza zgomotului îngrozitor al torpedoului, când pedalam. La vale, mai ales, era de groază. La ieșire, aproape de Brătila, am găsit un alt local unde am mâncat bine. Cât așteptam ciorba, am telefonat acasă, am spus unde sunt și că, probabil voi ajunge a doua zi la Roman (era o măsură de precauție, starea tehnică a bicicletei mă îngrijora). Până la Măgura, a fost cum a fost: țipa bicicleta, însă nu mai țineam cont de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mâini, eram tras la față din cauza efortului, iar bicicleta mea "țipătoare” era altfel decît una normală, cu bagajele pe ea. Munții rămăseseră în urmă, la fel și grijile care mă bântuiseră (fără să mai știe și altcineva), când plecasem de acasă. Câte nu s-ar fi putut întâmpla... Să mă accidenteze vreo mașină, să mă dezechilibrez pe serpentine, să-mi plesnească vreun cauciuc, să pățesc ceva pe când mergeam noaptea, să-mi dispară bicicleta, să mă atace vreun câine, să mă lase
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
rămas ca-n două săptămâni căruța să fie gata. La întoarcere, drumul a fost ușor, mergeam mereu la vale. Astfel am putut observa un Centru Social la Bâra și peisaje de care iarna avea să-mi fie dor. Odată ajuns acasă am constatat uitându-mă în oglindă, că fața mea era nici roșie, nici maro, avea o culoare nedefinită, din cauza soarelui puternic. Trebuie spus că nici după trei ani, tranzacția nu s-a mai făcut. LA BRAD - 2004 Duminică dimneață, văzând
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cum îi consider eu pe pescari, savurând priveliștea limpede spre munții de departe. Prin Ion Creangă, la intersecția cu drumul spre Icușești, ne-am înțeles din priviri să pedalăm într-acolo. N-am apucat să spun că trebuia să revin acasă în jurul orelor 12.00, fiindcă stabilisem în familie să mergem cu mașina la Moldoveni. Drumul era pe lângă o pădure, cu Siretul în dreapta. Mai la deal, mai la vale, am trecut de Recea și pedalând de zor, ne-am
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
-i dăruise numele lui Ion Ionescu de la Brad, primul inginer agronom român, năcut acolo (de fapt, la Roman se născuse, într-o casă aflată lângă Biserica Sf. Nicolae); însă acolo era înmormântat. Nu mai aveam nicio șansă de a ajunge acasă, nu la ora promisă, cu siguranță aveam să întârzii cel puțin două ore, așa încât am zis că măcar să transform ghinionul întârzierii în șansa de a vedea localitatea în care funcționase o fermă-școală condusă de cel care fusese atât de apropiat
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Mi s-a răspuns că doar prin Bacău (Bacăul este la 40 de kilometri de Roman, de acolo ar mai fi fost încă vreo 15; după trecerea peste Siret la Bacău, ar fi trebuit să pedalăm încă vreo 40 până acasă). Văzând reacția mea, omul s-a oferit să ne treacă el peste Siret. Numai că, iar surpriză neplăcută! Fiind duminică, podarul era liber, iar podul plutitor se legăna prins de celălalt mal. Omul a strigat unui pescar de dincolo, care
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
bate mereu din față, fie că pleci, fie că te întorci... La Oniceni cred, am mai luat o coca cola și încă o sticlă de 1,5 litri cu apă minerală, pe care am împărțit-o în două. Am sunat acasă, să anunț pe unde ajunsesem. Încet-încet, am reânceput să pedalăm. La Roman am ajuns la ora 5 (17.00), și simțindu-mă cu musca pe căciulă din cauza întârzierii, primul lucru pe care l-am spus, a fost că plec să
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și neașteptat de mare. Cred că era toamnă, când atmosfera limpede sporește vizibilitatea. Și chiar pe acolo, prin fața Hanului trecusem prin apă, fiindcă Siretul inundase șoseaua. Timpul dedicat pauzei de odihnă sfârșindu-se, am urcat pe bicicletă pentru a ajunge acasă. Am descălecat la urcușul mare, cu care începe județul Neamț. Dacă aș fi avut altă bicicletă, altfel ar fi fost... De la sensul giratoriu spre Suceava și Roman, deși mergeam la vale, în dreptul Petrom-ului, începusem să simt o oarecare oboseală
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
eu nu mai eram copil, ba chiar am, la rându-mi, o fetiță... În dreptul intersecției cu drumul spre Buhuși, am primit pe neașteptate un mesaj de la George: Ce faci ?. Sperând că revenise în Roman, l-am sunat. Evident, ajunsese acasă și voia să iasă cu bicicleta. Cu el, uneori mai vorbeam despre binefacerile pedalatului în aer liber, conștienți de avantajul față de elevii noștri care, cu siguranță, nefiind antrenați, în cazul unei întreceri nu cred să reziste mai mult ca noi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]