57,801 matches
-
sunt mai puțin veridice: „În strai bogat, frumoasă peste poate,/ și-atât de proaspătă, cu ochii-n floare,/ Că de șiar fi dorit Cel-bun și-mare/ Iubire caldă, bună, credincioasă,/ Plină de farmec, blândă și frumoasă,/ Pe cin’ să fi iubit decât pe ea?/ Mai potrivită zău că nu găsea.”688 Este 686 Geoffrey Chaucer, Legenda..., p. 209. 687 Ibidem, p. 218. 688 Ibidem, p. 219. 188 prea posesivă față de Enea, mult prea radicală în dorințele ei sau prea credulă: „De
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sunt tratați ca atare: „Legenda femeilor cinstite a fost gândită ca un poem despre bărbați, nu despre femei, și în mod special despre două categorii de personaje masculine, oricât de curios ar părea: cei care nu se pot abține să iubească femeile, pentru un motiv sau altul, și cei care nu fac decât să tranziteze în aceste povestiri despre femei. Ceea ce determină catalogarea lor drept <<bărbați falși>> este tocmai feminizarea lor.” 709 și exemplele pot fi concludente în acest sens: Antoniu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai agresivă, mai doritoare și chiar mai curajoasă decât iubitul ei, sau cel puțin capabilă de a-și purta singură de grijă în pădure. [...] Dido, Ariadna, Phedra, Medeea, Phyllis și Hypermnestra pot deține puterea materială asupra bărbaților pe care îi iubesc.”714 Cu toate acestea rămân creaturi marcate puternic de impactul masculin asupra lor, nu ele sunt cele care creează traume.715 Eroul este feminizat de circumstanțe, destin sau de slăbiciunea înnăscută, și descoperă că strategiile pe care le-ar putea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
plânge și amenință cu sinuciderea, Tereu imploră, mituiește și face promisiuni false, Iason este „sfios ca o fecioară”717, în timp ce prietenul său Hercule îi este mijlocitor, mai mult codoș. Sunt dependenți de personajele feminine, abandonul femeilor, pe care inițial le iubeau sau cel puțin așa credeau, le conferă un fel de virilitate, pe care, de altfel, o pierduseră, devine singura formă de a mai manifesta o autoritate sau un control asupra spiritelor mai slabe, așa cum și-ar dori, reimplicându-se, după aceste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se comporta rudimentar, fiind poreclit Cimone, recte „Boul”, în V. 1). Donna angelicata nu acceptă avansurile, păstrându-și imaginea de virgo intacta, sau supune pretendenții unor probe menite să le dezvăluie calitățile și aptitudinile, ori îi respinge pentru că nu i iubește (Agnese din V. 5, Nonna - VI. 3, Francesca - IX. 1, Dianora - X. 5). Personajele feminine pozitive dau dovadă de multă generozitate și spirit de sacrificiu, cu toate că uneori au o condiție socială umilă ( o văduvă săracă - II. 4 - îl salvează pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Gostanza - V. 2 - capabilă de sacrificiul suprem, deoarece nu poate trăi în absența persoanei iubite, se va salva datorită intervenției divine, tânăra excelând și în modestie, corectitudine, hărnicie; monna Giovanna - V. 9 - rămasă văduvă, crește unicul fiu, pe care îl iubește nespus, dar virtuoasă fiind, nu manifestă interes pentru avansurile lui Federigo, pentru că acesta era căsătorit; Catalina - X. 4 - îl respinge pe cel care o salvase chiar de la moarte, deoarece instituția căsătoriei reprezenta ceva sacru pentru ea; Sofronia - X. 8 - echilibrată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Federigo, pentru că acesta era căsătorit; Catalina - X. 4 - îl respinge pe cel care o salvase chiar de la moarte, deoarece instituția căsătoriei reprezenta ceva sacru pentru ea; Sofronia - X. 8 - echilibrată și supusă, va primi să fie soția celui care o iubea cu ardoare; Adalieta - X. 9 - își menține promisiunea făcută soțului, devenind un model al soției fidele și iubitoare; Emilia din Il Teseida sau din Povestirea cavalerului, Constanța din Povestirea notarului, Prudenția din Povestirea lui Melibeus, Griselda din X. 10 sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
invocă zeița dragostei pentru a o investi din nou cu forța pasiunii pe aleasa inimii sale. O confirmare în plus că este vorba, în primul rând, despre o poveste de dragoste, o avem și în sonetul conclusiv, în care femeia iubită de narator dă numele poemului, nu doar epicul Teseida, ci și subtitlul Căsătoria Emiliei („Teseida di nozze d’Emilia”729). Emilia reprezintă o donna angelicata, cu reale calități, de o frumusețe fizică impecabilă: „la bella Emilia, stella matutina”730; „e
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
reală în cadrul textului a personajului feminin, prin care își dezvăluie un minim de personalitate, este în momentul când se închină zeiței Diana, pledând în rugăciunea ei pentru păstrarea castității sau cel puțin să fie aleasa celui care o va fi iubit mai mult. Destinul personajelor este lăsat în mâna sorții. Donna angelicata ilustrată de Emilia dorește puritatea, se lasă călăuzită, ca de altfel și celelalte personaje, de credința puternică în destin și în fatalitatea lui, nu are puterea de a decide
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din dinți și, neclintită,/ A îndurat năpasta cea cumplită.”796 Atitudinea femeii este de o stăpânire perfectă, păstrând față de cei din jur, dar mai ales față de soț, imaginea soției ideale: „Era la trebi la fel de săritoare/ și de smerită, și-l iubea pe cneaz/ Cu dragoste la fel de arzătoare./ Nu pomenea de pruncă, și n obraz/ Nici umbră de restriște sau necaz/ Nu arăta; și nu vorbea de fată/ Nici jalnic, nici în șagă, niciodată.”797 Aceeași obediență nefirească, dar perfect acceptabilă în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
La fel rămase inima din ea/ și pe măsură ce îmbătrânea/ Mai grijulie-i fu, mai de credință,/ Mai iubitoare - dacă-i cu putință -”800), însuși craiul nu poate privi fără suspiciune atitudinea soției sale: „și dacă n-avea vechencredințare/ Că ea iubea pe prunci peste măsură/ Ar fi putut să crează că din ură,/ Din vicleșug, din inimă-mpietrită/ Le-a suferit pe toate neclintită.”801 Menirea femeii pare a fi aceea de a îndura, cu stoicism, un destin aproape ingrat, care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Povestirea răzeșului debutează prin descrierea unui cavaler care și-a dovedit destoinicia prin mult efort și astfel a câștigat mâna alesei sale. Naratorul se referă la personaje doar ca fiind un distins cavaler și o doamnă vrednică de a fi iubită, având toate atributele specifice literaturii curtenești, pentru ca abia după optzeci de versuri să ni se ofere și numele eroilor: Arveragus și Dorigena. 818 Femeia are atributele perfecțiunii fizice și acceptă dragostea sinceră și devotată a cavalerului: „Căci dânsa n-avea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pretendent unei probe, la prima vedere imposibil de realizat: pentru a o câștiga deplin, îndrăgostitul trebuia să facă să dispară niște stânci de la malul mării: „În ziua când vei face treaba asta,/ Când fi-va netezită toată coasta,/ Te voi iubi ca nimeni pe pământ./ Mă leg în fața ta cu jurământ.”823 Deși, inițial, pare o slăbiciune din partea femeii de a ceda la insistența scutierului, totuși ea este conștientă că pretențiile ridicate nu pot fi surmontate: „Căci una știu: că nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să și-o însușească, era percepută ca o negare a dorințelor proprii, legată, de cele mai multe ori, de ideea de sacrificiu, singurele podoabe ale unei fecioare ar fi rănile martirajului ei. Personajul feminin trebuia să fie cast pentru a putea fi iubit, fecioara reprezenta un ideal, o dorință de a accede la absolut, la puritate.852 Vălul, așa cum precizează Tertulian, este simbolul fecioarei, protejând-o atât de privirea celorlalți, dar și de propria tendință narcisiacă, castitatea nu este decât un voal.853
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la puritate.852 Vălul, așa cum precizează Tertulian, este simbolul fecioarei, protejând-o atât de privirea celorlalți, dar și de propria tendință narcisiacă, castitatea nu este decât un voal.853 Această stare de inocență sugera mai curând un deziderat: pentru a iubi pe cineva, trebuie să iubești perfecțiunea, deci virtutea. Fecioria devenea ceva imaterial, aproape abstract, deoarece femeia nu trebuia văzută, auzită, ba chiar nu trebuia să fie conceptualizată, să se gândească cineva la ea, pentru a fi demnă de dragostea cea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
precizează Tertulian, este simbolul fecioarei, protejând-o atât de privirea celorlalți, dar și de propria tendință narcisiacă, castitatea nu este decât un voal.853 Această stare de inocență sugera mai curând un deziderat: pentru a iubi pe cineva, trebuie să iubești perfecțiunea, deci virtutea. Fecioria devenea ceva imaterial, aproape abstract, deoarece femeia nu trebuia văzută, auzită, ba chiar nu trebuia să fie conceptualizată, să se gândească cineva la ea, pentru a fi demnă de dragostea cea mai 849 „Tertulian susține, încă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
activ, să dețină inițiativa într-o relație amoroasă: „dragostea îi ascuțea tot mai vârtos deșteptăciunea” 904 . Eroina, cu abilitate și ingeniozitate, trece testele impuse de servitor, chiar mai mult, și pe cea pe care o stabilise singură: de a se iubi cu cel atât de îndrăgit sub ochii soțului, determinat să creadă că totul reprezintă o iluzie. Lidia pune mai presus de orice instinctele trupești, urmărește plăcerea, desfătarea, care îi mobilizează valențe ascunse, posibilități nebănuite de preluare a controlului propriei vieți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a reluat povestea celor doi îndrăgostiți în poemul Il Filostrato, i-a conferit numeroase note autobiografice (nefericita poveste de dragoste a autorului italian cu Maria d’Aquino), insistând pe atmosfera și principiile dragostei curtenești: dragostea la prima vedere, curtarea femeii iubite pentru mult timp și în cel mai deplin secret, iubita de o frumusețe răpitoare, dar care, în cele din urmă, se dovedește trădătoare. Acțiunea poemului se desfășoară în străvechea Troie, protagoniștii fiind doi îndrăgostiți, Troiolo, fiul regelui Priam, și Criseida
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
naratorul îl anticipă subtil sau pentru care ne pregătește. Chaucer este un filogin, deoarece femeia dobândește în creația sa un rol pozitiv, este mai rațională și mai prevăzătoare („Să punem răul înainte, ia:/ Toți m-or vorbi că Troil mă iubește./ Mi-ar fi de-atât pătată cinstea mea?/ Pot oare să-l opresc? Doamne păzește!/ N-am eu să-i număr tot atâtea dește/ Câți inși iubesc și nu cer dezlegare,/ Iar când le trece... coada pe spinare!”970) și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prevăzătoare („Să punem răul înainte, ia:/ Toți m-or vorbi că Troil mă iubește./ Mi-ar fi de-atât pătată cinstea mea?/ Pot oare să-l opresc? Doamne păzește!/ N-am eu să-i număr tot atâtea dește/ Câți inși iubesc și nu cer dezlegare,/ Iar când le trece... coada pe spinare!”970) și mai conștientă de rolul pe care trebuie să îl joace într o societate în care regulile sunt impuse de bărbați („Stăpână-s mie însămi, înlesnită -/ Har Domnului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nici sfăzi și-învăpăiere,/ Nici soț să-mi zică: <<Protos eu, muiere!>>/ Căci soții-s sau geloși peste măsură,/ Sau zbiri, sau umblă după prospătură.”971), iar păstrarea onoarei devine pentru personajul feminin cel mai important deziderat („Iar de-aș iubi, o, trudă ce-ar mai fi/ Să-i îmbunez pe cei ce clevetesc/ și să-i împac spre-a nu mă mai bârfi!/ Căci ei și fără de temei găsesc/ Tot rău în orice semn prietenesc;/ Dar cum să pui guri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
până la a opta sferă, de unde poate privi retrospectiv 984 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, p. 305. 265 și poate râde pe seama lamentațiilor sale jalnice, așa cum altădată râdea de prietenii cuprinși și mistuiți de fiorul dragostei. Părăsește lumea pe care a iubit-o râzând în sine și fiind condus de Mercur spre o ultimă destinație, de data aceasta divină. Ca ființe umane, cei doi îndrăgostiți nu au putut rezista impulsurilor propriilor naturi: Cresida a gravitat firesc în jurul lui Troil, împinsă de Pandar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
savio partito.”1001 O femeie îndrăgostită reprezenta o femeie în pericol de a-și pierde statutul social, de aici reticența personajului feminin în a accepta propunerile amoroase trebuie interpretată ca o dovadă de cumpătare, de echilibru, de înțelepciune practică.” 1002 Iubindu-l pe Troil, Cresida este conștientă că renunță la independența pe care i-o oferea statutul de femeie singură. „Din păcate ceea ce personajul feminin va conștientiza este faptul că fiind femeie - chiar dacă văduvă sau nu - are nevoie de protecția masculină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fel de „căutare a iubirii”1036, fiindcă cererea bătrânei, care i-a oferit sprijin cavalerului, dezvăluie nu dorința de a deține autoritatea în cadrul menajului asupra soțului, ci de a avea alături un bărbat capabil să o respecte și să o iubească. Târgoveața ar putea fi privită într-o lumină cu totul nouă, favorabilă, pozitivă: cu siguranță că tot ce și-a dorit în viață a fost iubirea autentică, pe care din păcate nu a găsit-o de la început, de aici și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și armonioasă a unei lumi ușuratice și superficiale, îndreptată numai în afară, spre bucuriile vieții, mânată încolo și încoace de capriciile sorții” 1057 . Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer doresc subtil să schimbe concepțiile desuete ale unei lumi pe care o iubesc, și chiar dacă la ambii scriitori acest nisus formativus, în sensul clasic al termenului, trece într-un plan secund, primând plăcerea, remarcăm utilizarea unor mijloace cu totul noi, originale. Sunt conștienți că reîntoarcerea la o viață morală reprezintă singura temelie pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]