56,840 matches
-
mănăstirii în anii 1924-1936 nu avem deocamdată înformații suficiente. Arhimandritul Ioachim Burlea din localitatea Bravicea a fost numit stareț al mănăstirii după 1940. În timpul celui de-al II-lea război mondial, aici au fost înmormântați sute de ostași căzuți pe câmpul de luptă - români, nemți și ruși. După război, autoritățile au încercat de câteva ori să închidă mănăstirea. Prima încercare de a pune capăt vieții monahale a avut loc în anul 1945, pe când era staret Ioachim Burlea, au sosit la mănăstire
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
crucișătorul ușor "Sân Juan", provocând pagube moderate la ambele nave. În acest atac au fost distruse unsprezece dintre cele 17 bombardiere în picaj japoneze. La ora 11:35, Kinkaid a decis să retragă "Enterprise" și navele sale de escorta de pe câmpul de luptă, odată ce "Horneț" a fost scos din acțiune, Enterprise fiind grav avariat, si a presupus (corect) că japonezii au unul sau două portavioane intacte în zonă. Lăsând "Horneț" în urmă, tot ce putea Kinkaid să facă a fost sa
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
Șorecarul încălțat (Buteo lagopus) este o pasăre răpitoare de zi, din familia accipitride ("Accipitridae"), care se hrănește cu șoareci de câmp și lemingi. Este o specie migratoare, care cuibărește în nordul Eurasiei și Americii de Nord și iernează la sud în Europa (inclusiv în România și Republica Moldova), Asia și America de Nord. Sunt descrise 4 subspecii: Are o mărime de 50-66 cm, mai mare decât
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
provenită din regiunea nord-est asiatică; aceasta are coloritul cafeniu cu crem-deschis. Trăiește în zonele descoperite nord-asiatice, în principal în câmpiile joase, în tundra fără copaci, mai rar în tundra împădurită și taigaua din extremul nordic, când lemingii și șoarecii de câmp sunt abundenți. Iernează la sud în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, inclusiv în stepă, terenuri agricole și mlaștini. Sunt păsări migratoare cu zone de reproducere și de iernare separate. Pleacă spre zonele de iernare din sud în septembrie-octombrie
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
în septembrie-octombrie și se întorc în zonele de reproducere în aprilie-mai. Timpul și amploarea migrației depinde de abundență sezonieră a prăzii în zonele de reproducere și de iernare. Se hrănesc în principal cu rozătoare mici, mai ales cu șoareci de câmp ("Microtus") și lemingi ("Dicrostonyx", "Lemmus"). Se hrănesc și cu păsări (porumbei de pădure, presuri, potârnichi, mai ales cele bolnave), alte vertebrate, inclusiv pești, insecte, păianjeni și hoituri (pasări moarte etc.), mai ales când hrana principală (rozătoarele) este limitată. Vânează ziua
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
Duras, al II-lea Conte de Feversham. Se crede că această lipsă de încredere a fost unul din motivele deciziei luate de Churchill mai târziu. Deși Churchill a fost subordonat lui Feversham, organizarea administrativă, talentul său tactic și curajul pe câmpul de luptă au avut un rol esențial în câștigarea bătăliei de la Sedgemoor. Istoricul John Tincey scria "Sedgemoor poate nu a fost cea mai spectaculoasă victorie a lui Churchill, dar este drept să fie considerată prima". Churchill a fost promovat la
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
fondarea unei noi școli de strategie militară. Până în acel moment, generalii europeni proveneau de la vechea școală, care urmând "logica gentilomilor", era adepta atacului armat impulsiv în rândurile opuse, unde victoria era în general câștigată cu prețul unor mari pierderi. Pe câmpul de bătălie era mereu atent și energic, chiar dacă deseori nu era ferm în operațiile precedente bătăliei pentru a-și asigura minimul avantaj, ca ocolirea flancurilor adversarilor, înșelarea inamicului și atacul prin surprindere. Într-o ocazie el a constrâns armata inamică
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
80 de oameni. Chiar și în timpul celor mai crude și sângeroase bătălii, nu s-a îndepărtat de oamenii săi, și-a condus personal soldații cu un curaj imperturbabil, ceea ce a provocat admirația tuturor. Marlborough a fost un inovator și în câmpul logisticii și al subzistentei. Într-o epocă în care armata se hrănea deseori pe cheltuiala districtelor care o găzduiau, campaniile lui Marlborough s-au distins prin faptul că soldații săi erau bine hrăniți și aprovizionați. Presată de bavarezi și francezi
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
V-lea pe tronul Spaniei, a fost o eroare fatală. Marlborough a fost acuzat - probabil din motive politice și diplomatice - că nu s-a bazat pe îndoielile lui, pentru a evita erorile sale. În calitate de militar, el a preferat lupta pe câmpul de bătălie, asediilor. Asistat de o echipă de experți și bucurându-se de o relație personală apropiată cu prințul Eugen, el a demonstrat de multe ori că ideile sale erau deseori avansate față de contemporanii săi. A fost un maestru în
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
echipă de experți și bucurându-se de o relație personală apropiată cu prințul Eugen, el a demonstrat de multe ori că ideile sale erau deseori avansate față de contemporanii săi. A fost un maestru în evaluarea principalelor caracteristici ale inamicului pe câmpul de luptă. Ca manager, Marlborough a fost de asemenea fără egal, atenția la detalii a lăsat rareori trupele sale neaprovizionate și armata sa sosea la destinație intactă și aptă de luptă. Preocuparea sa pentru bunăstarea soldaților, capacitatea de a inspira
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
Succesiunii Spaniole, opunând armata franceză condusă de mareșalul Villars, unei armate a Marii Coaliții aflate sub conducerea Ducelui de Marlborough și a Prințului Eugen de Savoia. A fost una din cele mai crude bătălii ale secolului: francezii au lăsat pe câmpul de bătălie peste 12000 de morți, în timp ce aliații au pierdut 20000 de oameni. Datorită prețului prea mare plătit de către învingători, este considerată o victorie à la Pirus. După bătălie mareșalul Villars i-a scris lui Ludovic al XIV-lea Bătălia
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
20000 de oameni. Datorită prețului prea mare plătit de către învingători, este considerată o victorie à la Pirus. După bătălie mareșalul Villars i-a scris lui Ludovic al XIV-lea Bătălia a fost numită și "Bătălia celor doi regi", deoarece pe câmpul de bătălie au combătut prințul coroanei Prusiei, viitorul rege Frederic Wilhelm I al Prusiei, și prințul moștenitor Frederic, viitorul rege al Suediei. Pe câmpul de bătălie au luptat doisprezece mareșali francezi. După bătălie Prințul Eugen de Savoia a renunțat să
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
lui Ludovic al XIV-lea Bătălia a fost numită și "Bătălia celor doi regi", deoarece pe câmpul de bătălie au combătut prințul coroanei Prusiei, viitorul rege Frederic Wilhelm I al Prusiei, și prințul moștenitor Frederic, viitorul rege al Suediei. Pe câmpul de bătălie au luptat doisprezece mareșali francezi. După bătălie Prințul Eugen de Savoia a renunțat să invadeze Franța. Situația militară și economică din Franța, după înfrângerile suferite și șapte ani de război, era agravată de declinul economic și de o
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
cea mai sângeroasă bătălie a Războiului Succesiunii Spaniole, aliații pierzând între 20000 și 25000 de oameni și renunțând la invazia Franței. După normele de război din acele timpuri, bătălia a fost o victorie a Marii Alianțe, francezii retrăgându-se șilăsând câmpul de bătălie în posesia aliaților. În contrast cu victoriile precedente ale Ducelui de Marlborough, armata franceză aparent intactă (a pierdut 6000 de oameni) s-a retras în ordine la Bavay și Valenciennes. Această evaluare i-a permis Franței să continue să se
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
mare cinste se afla poetul tribului, acesta fiind considerat o „arhivă vie” a tribului său, reținând mii de versuri, genealogii, oracole și istorii. Ele puteau fi folosite pentru a-și lăuda tribul și a-i cânta faptele de glorie pe câmpul de luptă sau împotriva altor poeți la competiții special organizate, dar și pentru a defăima sau ironiza dușmanii din tribul adversar. Astfel, poetul era un personaj extrem de important în trib, care deținea și o putere deosebită asupra publicului pe care
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
morți în rândurile rebelilor variază între 727 și 2700, în timp ce regaliștii au pierdut 27 de oameni care au fost înmormântați la biserica Sf. Fecioară Maria din Westonzoyland, care a fost folosită drept închisoare pentru soldații rebeli. Monmouth a fugit de pe câmpul de luptă travestit în țăran, dar a fost capturat într-un șanț, pe 8 iulie. În urma arestării sale Parlamentul a votat "Act of Attainder" ("Act de Dezonoare"), iar pe 13 iulie Monmouth a fost condamnat la moarte pentru trădare. În ciuda
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
au fost asediați fără succes. William a intrat triumfător în Dublin două zile mai târziu. După înfrângere, Iacob cu o mică escortă s-a îndreptat spre Duncannon și s-a întors în exil în Franța, chiar dacă armata sa a părăsit câmpul de bătălie relativ neatinsă. Căderea nervoasă a lui Iacob a înfuriat mulți susținători irlandezi care au continuat lupta până la Tratatul de la Limerick din 1691. El a fost poreclit batjocoritor "Seamus ori Chaca" (Iacob rahat în irlandeză). Bucuria victoriei a fost
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
mai multă putere decât monarhul țării. Bătălia are rezonanță și în rândurile naționaliștilor irlandezi: cei mai mulți irlandezi văd lupta ca pe un pas important în colonizarea britanică a Irlandei. În 1923 membri IRA au aruncat în aer un mare monument pe câmpul unde a avut loc bătălia și au distrus o statuie a lui William al III-lea ce se afla la Trinity College din Dublin, în centru capitalei irlandeze.
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
de izvor. Tot în această zonă oamenii sar peste foc zicând: În alte zone ale Turciei, oamenii cred că cei care se spală cu apă luată din pârâu înainte de răsăritul soarelui vor fi sănătoși tot anul, femeile se rostogolesc pe câmp pentru a avea belșug și tot în scopul atragerii norocului oamenii din Giresun, în dimineața de "Nevruz", imediat după rugăciune aduc apă proaspată din mare sau din pârâuri, cu care stropesc casa și anexele. Există de asemenea și credința că
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
împart pentru a lua poziție între Heppignies și Fleurus, cu o parte ce se deplasează în sus spre St. Amant. Aripa dreaptă franceză se deplasează spre nord, de-a lungul râului Orme, ascunși privirilor inamicului de malurile râului și de câmpurile de grâu, și acoperiți de cavaleria franceză. 40 de tunuri sunt poziționate în apropierea castelului din St. Amant și alte 30 între castel și Fleurus. Astfel, neobservat, Luxembourg a învăluit flancurile lui Waldeck. Dacă Waldeck ar fi observat la timp
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
batalioane piemonteze, departamente de cavalerie, artileriști și mineri. A început pe 14 mai, când trupele franco-spaniole (compuse acum din peste 40000 de oameni) s-au postat în mod strategic în fața fortăreței; la ora 10.15 o eclipsă de soare întunecă câmpul de bătălie, făcând vizibilă Constelația Taurului. Soarele era prin antonomază simbolul lui Ludovic al XIV-lea, iar acest eveniment a făcut să nască în sufletele torinezilor speranța într-o victorie ușoară. Mareșalul Franței, marchizul de Vauban, inginer și arhitect militar
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
Zece zile mai târziu, francezii se lansează într-un atac sângeros la "Mezzaluna di Soccorso" cu 38 de companii de grenadieri. Piemontezii se apărau folosind și materiale inflamabile. Într-un sfârșit francezii au fost nevoiți să se retragă, dar pe câmpul de bătălie au rămas 400 de morți doar din rândurile savoiarzilor. Acum are loc celebrul episod al lui Pietro Micca care și-a sacrificat viața pentru a împiedica pătrunderea francezilor în galeriile subterane. În noaptea dintre 29 și 30 august
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
capitala Țării Moldovei. Teoctist, etnic bulgar, a fost hirotonit arhiereu în anul 1451 de către patriarhul Nicodim al II-lea de Peć. Mitropolitul Teoctist a fost cel care l-a învestit în funcție pe Ștefan cel Mare în anul 1457, pe câmpul numit "Direptate". Teoctist a fost unul din adversarii reconcilierii cu Biserica Catolică în contextul conciliului de la Ferrara-Florența, din anul 1437. Mitropolitul Damian al Moldovei, participant la conciliu, a semnat actul de uniune cu Roma. Urmașul său în scaunul de arhiepiscop
Teoctist I, mitropolit al Moldovei () [Corola-website/Science/335555_a_336884]
-
de direcție s-a produs în anul 1453, după căderea Constantinopolului. Mitropolitul Teoctist I apare în sursele istorice și ca fiind cel care l-a binecuvântat și l-a uns ca Domn pe Ștefan cel Mare în anul 1457, pe câmpul numit "Direptate". I-a fost sfetnic credincios voievodului, atât pentru treburile lumești cât și în cele duhovnicești. S-a implicat și în construirea Mănăstirii Putna, măreața ctitorie a lui Ștefan, ulterior necropolă domnească, dar și loc de veci pentru mitropolitul
Teoctist I, mitropolit al Moldovei () [Corola-website/Science/335555_a_336884]
-
a demonstra ignoranța și stupiditatea unor ofițeri ai armatei române. "Zeflemeaua" a publicat și caricaturi politice cu tematică internațională. Un desen făcut de Nicolae Petrescu îl are ca personaj principal pe regele Carol I cu manta și chipiu, pe un câmp de luptă. El îl ține pe regele Ferdinand al Bulgariei, reprezentat cu nasul său coroiat, de după gât în timp ce-i arată osemintele unor ostași căzuți în luptă. Legenda caricaturii a fost strâns legată de faptul că regele Carol I nu a
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]