56,318 matches
-
am dat, în tot acest timp, foi de hîrtie și i-am cercetat ultimele scrieri, i-am adus cărți, l-am lăsat să-mi citească din ele și l-am îndemnat de nenumărate ori să cînte la pian și din gură. Astfel, încetul cu încetul, m-am obișnuit cu el și nu am mai resimțit groaza pe care o încercăm în apropierea unor asemenea spirite nefericite, așa cum, la rîndul lui, și el s-a obișnuit cu mine și și-a uitat
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
fi pline de grație dacă n-ar avea ceva spasmodic în ele. îi admiri profilul, fruntea înaltă și grea de gînduri, ochii dragi stinși, însă nu lipsiți de suflet; vezi cum pustiitoarea boală psihică a lăsat urme pe obraz, pe gură, la nas, iar deasupra ochilor a săpat o cută dureroasă, și observi cu tristețe mișcare convulsivă care, pornind uneori de la față, îi cuprinde umerii, mîinile și degetele într-o tresărire necontrolată. Poartă o simplă vestă în buzunarele căreia îi place
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
să folosești o grămadă de șiretlicuri ca să-l îndupleci, ca pe un copil încăpățînat și mofturos. După ce a cîntat o vreme și s-a înduioșat, se uită în gol, își înalță capul, pare rătăcit, abătut, și începe să cînte din gură. Nu mi-am putut da seama niciodată în ce limbă cîntă, dar era atît de pătimaș, încît îți punea într-adevăr nervii la încercare. Cîntul său era trist și melancolic, amintind de bunul tenor de altădată. Iubește mult copiii. Dar
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
lui Toma Caragiu. Doar rareori se abate și un „neavenit”, cum ar fi câte un cunoscut om de cultură ori vreun politician rutinat care ar putea să se pronunțe competent într-un domeniu sau altul. Și de-abia că deschide gura spre a-și susține textul, că imediat este asaltat și frecat în fel și chip de către concurenții-invitați cu vechi ștate, chițibușari, palavragii, care prin zgomotul produs îl întrerup, de... invitatul special altădată nu mai vine. Și, cum toată lumea știe despre
„Translatorii” de serviciu by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296331_a_297660]
-
românești, de la începuturile modernității sale. Totul are o rădăcină ascunsă, aproape misterioasă, în Tratatul cu Imperiul Austro - Ungar, din 1883, cu adevărat un succes politic pentru România, fiind, în fapt, prima recunoștere internațională a tânărului stat român independent. Era o gură de aer salvatoare pentru noua monarhie europeană, declarată ca atare în urma Războiului de Independență, în 1881, o recunoaștere de drept a unui fapt plătit din plin cu sângele soldaților români pe câmpul de luptă. Tratatul - despre care spuneam că reprezenta
August 1916 – Marea cumpănă by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296350_a_297679]
-
comunitar le este foarte greu să facă front comun impotriva Rusiei, având în vedere interesele fiecărui stat în parte. Unii dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene și ai NATO, precum Germania, Franța sau Italia, au criticat numai cu jumătate de gură Rusia, considerat de unele state vestice un aliat de care nu se pot lipsi. Cele mai sonore voci anti-Rusia s-au arătat a fi Polonia și țările baltice”. Există multe puncte comune între acel incident și actuala poziție comunitară în fața
Decizii naţionale versus decizii europene () [Corola-website/Journalistic/296466_a_297795]
-
acțiune în Europa, străduindu-se să obțină ajutorul britanicilor și o cooperare polono-ungaro-română, imaginând chiar o confederație a statelor dunărene; experiența Revoluției îl îndeamnă să încerce o colaborare cu Imperiul Otoman, care să reziste presiunii enorme exercitate de Rusia la gurile Dunării. În 1850, publică „La Question Economique des Principautés Danubiennes”, având în centrul ei analiza regimului Regulamentelor Organice și proiecția reformelor menite ca, prin emanciparea țăranilor, să declanșeze modernizarea economiei și societății în întregul ei. Tot in 1850, „Mersul revoluției
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]
-
cu var, E zidul ce desparte-ndrăgostiții Doar printr-o gaură ei pot măcar Să-și mai șoptească, vai, nefericiții. Asta cu felinar, tufiș și cu căț’a Vru să însemne Luna. Că, vedeț’, Ei doi se întâlnesc - nu-s gură rea - Sub Lună-n cimitir, p’intre scaieț’. Da’ bestia asta, care-i zâce Leu, O spărie pă Thisbe pân la oase: O trasă fiara de peșchir, văleu, Și ea fugi, da’ voalul ei rămase. La voalul fetii, sângerat de
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
Ți-am sărutat atât de des, tânjind, Și piatra 3 și mortaru-armat cu fire. MOSOR: (Ca Pyram) E glasul ei. M-apropii de fisură Și-o să aud a Thisbei dulce față. FLUIERAȘ: (ca Thisbe) E scumpul meu. I-aud iubita gură? MOSOR: (Ca Pyram) Bine grăiești: sunt el. Și el, pe viață, Precum în basm Lemandru 4, te-o iubi. FLUIERAȘ: (ca Thisbe) Iar eu ca și Elena 5, atât cât voi trăi. MOSOR: (Ca Pyram) Voi fi Hidrocefal 6 iar
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
cât voi trăi. MOSOR: (Ca Pyram) Voi fi Hidrocefal 6 iar tu Procur 7. FLUIERAȘ: (ca Thisbe) Și eu Procur lui Hidrocef, o jur. MOSOR: (Ca Pyram) Să mă săruți prin borta asta rece. FLUIERAȘ: (ca Thisbe) Sărut doar zidul. Gura mea nu trece. MOSOR: (Ca Pyram) La groapa lui Ni-ni8 să ne vedem? FLUIERAȘ: (ca Thisbe) Vie sau moartă, vin și nu mă tem. Ies Mosor și Fluieraș ȚUȚUROI: (ca Zidul) Ei, partea mea ca zid e încheiată. Și dacă
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
se împodobește cu șapte feluri de aripi Înconjurând soarele veșnic cu o mie de prisme Toate-orbitoare, spuneți-mi, este rodiul nebun Cel care-nvâlvoră coama cu sute de biciuri în goană Nicicând întristat, nicicând plângăreț, spuneți-mi, este rodiul nebun În gura mare strigând speranța ce încă răsare? Spuneți-mi, este rodiul nebun cel ce salută până departe Scuturându-și năframa frunzelor de foc răcoros O mare gata să nască vapoare o mie sau două Cu valuri ce pleacă de-o mie
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
să umblu cu coaja pe sus. Căci oricum nu poți fi influențat. Aud cum trosnesc ouăle... În noaptea oului pătrunde lumina păgână. Chiar nu-ți tremură mâna când dai cu embrionii în blid, să bați cu furculița Sămânța? - Amuțește, tu, gură! Untura sfârâie deja. Călăule, fă-ți treaba: aruncă-mă-n untură, Halitorule-de-simboluri ce-mi ești! - ia să devin sticloasă după gust... Oule, băiete, nu-ți fie frică de moarte într-o epocă în care omul nu mai pricepe cuvântul Naturii
Poezie maghiară contemporană () [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
Naturii, de-acuma Pârâul și Dumbrava sunt mute, iar lucrurile cele mai însemnate, cele asemeni nouă, sunt aruncate în osânza topită a celui mai necurat Patruped - Decât să asediem urechile baricadate, mai bine să ne dăm mâna, punându-ne lacăt gurii, în marele martiriu al omletei. TOLNAI OTTÓ nici astăzi nu pricep totul iar am chef de-o evadare deși micuța asistentă i-a spus maică-mii sau poate că mama nu mai există de mult că sunt numărate n-am
Poezie maghiară contemporană () [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
critica a așteptat ani și ani apariția romanului Un om din Est aici își are originea. De fapt, nimeni nu-l vedea pe autor în stare să definitiveze un proiect de o asemenea amploare. Nici măcar el însuși, de vreme ce pune în gura aceluiași personaj cu veleități literare astfel de declarații: „Da, coerența și desăvârșita, captivanta curgere a unui text - își dădea și el seama - astea erau importante. Și mai observase ceva: că o bucată, o scenă, o schiță nu «ieșeau» (aici verbul
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
-i răsfețe; din ea unu-n altul piere. Eu nu știu mai grea durere ca absența ăstui bine, nici un lanț nu port pe mine decât două brațe goale, albe; de se surpă, moale, e pe-o clipă - scurtă pace. Apoi gura ei ce tace, totu-n ea îmi spune: încă. Aurora roz-adâncă iese-n cer, cu somn sosește, să gustăm ne întărește acel mare, unic lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru ca iubirea, dar e-un alt mai șiret
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
discuții aiurând, pacea mea v-aș da curând, pentru-a voastră, oh, să pot! Dar din limite de tot să ieșim nu ne e dat. Nu-s de mine-amor turbat, paradis, trufii de ură. De i-ar fi permis pe gură muritor să mă sărute, ar simți acele mute stări, cum e al morții ger: atât am azur din cer, și-atât ard într-o iubire. 1) Nu știu mai arzând iubire ca iubirea ăstui lut când la piept îl strânge
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
am azur din cer, și-atât ard într-o iubire. 1) Nu știu mai arzând iubire ca iubirea ăstui lut când la piept îl strânge, mut, credinciosu'-n mângâiere. Precum mărul gust de miere și de crud îmi lasă-n gură; dacă-un strop de-amar se-ndură e ca pofta să-mi continui. Sfâșiere nu-i, de chinu-i ce exalți, ce-mi dă de veste mai iubit ce lucru-mi este decât singurul al meu? Dar în lume nu doar
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
doar mie? Desfătarea, cine știe de-o mai ai, în zbor pierdută? Eu ce văd și nu-s văzută, dacă aș putea să-ndur dintele dorinței dur, mai mult poate-aici aș sta. Poate unu'-ar asculta pe-a mea gură vorbe vane: om să fii între alți oameni pare-mi un prea dulce lucru. 1) Eu nu știu mai dulce lucru decât dulcea tinerețe. Cât stă vântul s-o răsfețe pe obraz, și-un pic o-mpunge. Glorie de mai
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
fată? de-i așa, din legănată boare, când te chem - coboară! Dor mi-e să te văd, amară ziua mi-e, e negru chipu-i. și frumoasă mi te-nchipui cum auzul nu te fură. O, te-aș săruta pe gură, duioșie ce-o ignori. Două patimi să măsori, eu nu știu mai dulce lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru, nici mai van, amic pribeag. Vorbește-un înger; și cu drag în amant dorința-i vie. Oh, înclină-mi
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
bine că sunt un artist minor care, întâmplător, a scris una sau două piese majore? Nici măcar nu știu care sunt acestea. N-are importanță. Am spus ce am avut de spus. Aș mai putea spune câte ceva, sau aș putea să-mi ferec gura. Nu depinde de dumneavoastră ci exclusiv de mine, de mâna destinului sau a providenței care operează în viața mea.
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
se desprise de umbra rece a muntelui, își întoarse botul spre soare și o luă drept în sus urlând. Noi ne înghesuiam în autocar. Era cu noi și bustul dictatorului împachetat în hârtie de ziar. Trecea o sticlă de la o gură la alta. Moartea, această pată de naștere, creștea mai mult sau mai puțin repede la fiecare dintre noi. Sus de tot, în munți, albastrul mării se agăța de albastrul cerului. În martie - 79 Sătul de toți cei care îmi aduc
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
Duhul fără de lege (unde se aud unele ecouri din angoasantele nuvele ale lui H.P. Lovecraft), înaltăpartele absolut este identificat pe însăși Terra: El urcă de prin neguri, din spărturi rămase-n glob din nemaipomenire, ca suflul ne-nțeles al unor guri ce-s martore-nceputului de fire. Miriapodic, suie din străfund pe treptele de munți ce îl îndură, și viețile în arbori se ascund, tot ce-i făcut îl prejmuie cu ură. Căci el, străin, spre stele dă în brânci: doar
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
34 de zădărnicii lirice totale. Printre poemele ce fac legătura cu cele definitorii de la sfârșitul Colinelor cu demoni, mai izolez unul, Aici, scris în zilele invadării Cehoslovaciei din august 1968. Nu e vorba de un protest răsunător ("Pune, Doamne, strajă gurii mele!"...), ci de un geamăt: De-ai mai putea surâde la fel ca înainte de înghețarea sufletului, pe neașteptate! E ochiul tău încremenită mărturie și lacrima ți-a înveninat obrazul: ești vinovat până la naștere de toate și mai ales că
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
pe măsură: în total s-au dat 2500 de galbeni, dintre care 1000 tatălui, 500 mamei, iar 1000 hanului tătarilor, mai marele locului. Misionarul italian Niccolo Baresi ne-o descrie astfel: „avea ochi negri, mâini lungi și fine, mijlocul subțire, gura mică, buze nu prea groase, tenul alb, astfel încât părea ... întruchiparea grațiilor”. Cu ea Vasile Vodă a avut trei copii: Stefăniță (ajuns domn), pe Ioan și pe Alexandru (amândoi morți de timpuriu). Haremul oriental respins de pământeni Printre acuzațiile și nemulțumirile
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
malurile Dâmboviței, tot într-o atmosferă de “care pe care”, dar cu pistoalele mai la vedere, așa cum stătea bine “ducilor” din America începutului de secol XX. Dacă pariul pus de Rigoletto este acela de a ține publicul cu sufletul la gură și Martie 2014 de a-l fermeca cu aceleași povești, dar mereu spuse altfel, atunci vorbim despre un pariu câștigat în favoarea unui public nou, pentru care poate că summum-ul în materie de spectacol erau filmele 3D văzute la mall
Uite că se poate! by Virgil OPRINA [Corola-website/Journalistic/83487_a_84812]