57,801 matches
-
pedepsită aspru de biografi, s-ar zice că a devenit etalonul „femeii blestemate” în mentalitatea curentă și chiar după aceea. Ca simplu beneficiu de inventar revenim la amintirea aceluiași tânăr prieten al lui Mihai Eminescu, ziaristul Ilie Ighel: „Eminescu a iubit mult. Dragostea lui o cunoșteau și cei de acasă și pentru ăst lucru tatăl-său, care de altmineterelea era un om vesel și spiritual, i-a dedicat următoarele rînduri relative la femeia ce iubea: „V.....V...../ Tu femeie de nimică
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Eminescu, ziaristul Ilie Ighel: „Eminescu a iubit mult. Dragostea lui o cunoșteau și cei de acasă și pentru ăst lucru tatăl-său, care de altmineterelea era un om vesel și spiritual, i-a dedicat următoarele rînduri relative la femeia ce iubea: „V.....V...../ Tu femeie de nimică / Ai smintit băiatul meu / Blăstema-te-ar Dumnezeu!” Pentru această femeie Eminescu și a comnsumat mare parte din viața sa; pentru această „Minune cu ochi mari și mână rece” a suferind așteptând...” Pentru ca aceste versuri să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
când el, pentru liniștea lui și a „societății”, trebuia să stea în Botoșani. Asta nu i s-a iertat niciodată... 20 aprilie: „în a doua scrisoare vă mirați cum crede Mihai pe Doamna M./icle/. Nu vă mirați. Acest om iubește pe femeia asta că numai moartea ar putea să-i desfacă, iar în viață nimeni nu-i în stare să-l facă s-o urască. Și-apoi, dacă ți-aș putea eu descrie cu ce fel de maniere l-a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Eminescu din tinerețe: „Vă trimit cu deosebirea că el, pe atunci era mai tânăr decât sunt eu azi. Judecă, scumpă mamă, la ce etate îl turmenta Mi./ cle/, că el pentru hatârul ei s-a fotografiat. Iată de ce el o iubește cu fidelitate, pentru că ea a știut cum să înrădăcineze dragostea în inima lui...” (10 noiembrie 1888). Acesta este unul dintre adevărurile incomode ce stau ascunse cu grijă în relația dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle. Rezultă că cei doi se
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fetele merg la o fântână, scot 4 găleți de apă și beau nouă guri de apă din cea de-a patra găleată, crezând că vor avea atâția pețitori câți oameni vor veni în acea zi, la fântână. Pentru a fi iubite de feciori, fetele iau pâine și sare și merg la o fântână, în zorii zilei de Sfântul Vasile, zicând: "Bună dimineața, apă albastră! / Fă-mă mândră și frumoasă / Ca sfântul soare / Când răsare, / Ca garoafa când înfloare, / Ca struțul flăcăilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Element purificator și psihopomp, apa cunoaște multiple ipostaze care structurează spațiul poetic ca spațiu al metamorfozelor: "Acolo-n vale la pârâu, / Spală mândra dorul meu; / Tot îl spală și-l albește / Și-n izvor se limpezește, / Tot pe mine mă iubește."64 Apa descântată capătă valențe magice prin intermediul dialogului imaginar, construit pe baza paralelismului analogic: " Bună dimineața, apă curgătoare. / Mulțumesc, maică, frumoasă ca o floare. Tu ai spălat deal și vale / de mâl, de piatră și rugină, / Spală-mă și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un alter ego al codrului: "Prin pădurea rămuroasă, / Toate crengile se lasă, / Și se lasă la pământ / Și mă-ntreabă de ce plâng, / Cum n-oi plânge ș-oi ofta, / Dacă n-am pe nimeni, / Numai pe mândruța mea / Care mă iubesc cu ea. Și la mine, în grădină, / O prins doru rădăcină. / Ș-am chemat un om să-l sape / Și nu l-o mai putut scoate; / Ș-o săpat un an ș-o vară / Și n-o mai scos doru-afară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Izvoraș cu apă rece / Pe la poarta mândrei trece, / Iese mândra să se spele / Și dă de urmele mele. / Izvoraș cu apă lină, / Pe la mândra prin grădină, / Cine bea de dor s-alină. / Hai, mândră, să bem și noi, / Să ne iubim amândoi."154 Spațiul poetic construiește un univers semantic al contrastelor, prin intermediul paralelismului negativ care explică, în același timp, complementaritatea eu lume: "Eu doinesc, pădurea crapă, / Mândra patru boi adapă, / Nu-i adapă că li-i sete, / Ci-i adapă, că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
doinesc, pădurea crapă, / Mândra patru boi adapă, / Nu-i adapă că li-i sete, / Ci-i adapă, că mă vede."155 Omul cosmos este evidențiat de retorica imaginilor poetice care transfigurează incertitudinile universale: "Trandafir cu creanga-n drum / Te-aș iubi, dar nu știu cum? Te-aș lăsa până te-ai coace, / Mai mare scârbă mi-i face; / Dar mai bine te-oi lua: / Te-oi lega la cheotoare, / Nici la vânt și nici la soare, / La inima ce mă doare!"156 Planul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
des la ea!"162; " Foaie verde racoină / Peste vârf, peste obcină, / Este-o creangă cu cetină, / Bate vântul și-o clatină, / Din vârf până-n rădăcină. Nu-i de vină crenguța, / Ci-i de vină măicuța, / Că nu mă lasă să iubesc, / Cu cine mă potrivesc. / Zice mama că m-a scoate, / De la câte, de la toate, / De la două nu mă poate: / De la mândra, de la moarte!"163 În poezia obiceiurilor calendaristice, relația om-cosmos este reprezentată de refrenul cu rol apoptropaic care povestește destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cosmos, elementul arhetipal fiind integrat în cotidian, ca remediu al uitării, înstrăinării sau al destrămării lăuntrice: "Acolo-n vale, la pârâu, / Spală mândra dorul meu; / Tot îl spală și-l albește / Și-n izvor îl limpezește, / Tot pe mine mă iubește. "173; Auzi cum răsună valea / Și mândra cântându-și jalea; Auzi cum sună izvoru / Și mândruța-și cântă doru: / Turturică de pe baltă, / Vină, puică, și te scaldă, / Că apele s-o-ncălzit, / Dorurile s-o-nvăluit. / Leagă doru-ntr-o năframă / Și-i dă drumul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Rău îmi pare după lume, / Eu mă trec și ea rămâne; / De s-ar trece numai ea / Și eu de-aș mai rămânea; M-aș ruga lui Dumnezeu / Să nu rămân numai eu, / Să rămâie și mândra, / Care m-am iubit cu ea!..."213 Paralelismul explicativ realizează portretul unei sorți lipsite de norocire, ipostaziată metonimic urât, boală, străin, pământ, toiag și definită tautologic, tocmai pentru a pune în evidență datum ul vieții: "Foaie verde și-o lalea, / Maică, măiculița mea, / De
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
oi tăie / Și m-oi duce în treaba me, / Să v-arăt la bătrânețe / Cine-am fost la tinerețe. / Cine m-o îmbătrânit, / Cât în lume am trăit? / Mai mult rele decât bune: Lelița cu ochi de mure. M-o iubit și le-am iubit, / Acelea m-o-mbătrânit. Lelița cu tăte bune / Și bărbatul-ncins cu fune; Lelița cu chica creață / Și bărbatu-ncins c-o ață."234 Dialogismul interior al discursului poetic construiește relația dintre om și natură, pe baza amplificărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
oi duce în treaba me, / Să v-arăt la bătrânețe / Cine-am fost la tinerețe. / Cine m-o îmbătrânit, / Cât în lume am trăit? / Mai mult rele decât bune: Lelița cu ochi de mure. M-o iubit și le-am iubit, / Acelea m-o-mbătrânit. Lelița cu tăte bune / Și bărbatul-ncins cu fune; Lelița cu chica creață / Și bărbatu-ncins c-o ață."234 Dialogismul interior al discursului poetic construiește relația dintre om și natură, pe baza amplificărilor descriptive și a planurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mă poftea / Și din gură că-mi zicea: / Vină, bade, pe-acolea, / Că tu-mi ești pe sama mea / Și cu vin că mă cinstea, / Nume mie că-mi punea: / Spate late de voinic, / Buze moi de copil mic. Mă iubea, / Mă drăgălea. Frunză verde lemn sucit, / După ce-am îmbătrânit / Luam sat de-a lungu, / De-a lungu și de-a latu, / Care mândră mă vedea / Ușurel mă ocolea / Și din gură că-mi zicea: / Ce cați, bade, pe-acolea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
doare, / C-a meu dor crezare n-are; / Jure iarba din poiene, / Frunza din munți, delurele, / Că-s drepte vorbele mele; Jurați toate pentru mine / Că nu m-ați văzut cu nime, / Că toți mă năpăstuiesc / Că-n ascuns altu iubesc. Eu altu dac-aș iubi, / Nime-n lume n-ar mai ști. Da o spun, că nu-i păcat, / Nu mi-i drag al meu bărbat, / Am să-l las, altu-am să-mi cat, / Să nu fie-așa bogat, / Da
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
crezare n-are; / Jure iarba din poiene, / Frunza din munți, delurele, / Că-s drepte vorbele mele; Jurați toate pentru mine / Că nu m-ați văzut cu nime, / Că toți mă năpăstuiesc / Că-n ascuns altu iubesc. Eu altu dac-aș iubi, / Nime-n lume n-ar mai ști. Da o spun, că nu-i păcat, / Nu mi-i drag al meu bărbat, / Am să-l las, altu-am să-mi cat, / Să nu fie-așa bogat, / Da să fie floarea-n sat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i face iar / o scară de ceară, / de jos până sus, / și să mi te duci / la moș Adam, / la soția sa, / la baba Eva, / pre ei i-ntreba, / O-i bine să ia / frate pre o sor`, / ce-o iubește cu dor, / ș-or n-o fi păcate / să ia sor` pre frate, / ce n-am mai văzut / de când m-am născut?!"188 Într-o baladă din Bucovina, soarele și luna își au obârșia tocmai în cununia nefastă dintre un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
legende românești, luna și soarele apar ca un tot unitar, creând nucleul gnoseologic al simbolismului arhaic, chiar dacă, în majoritatea ritualurilor, motivul soarelui este mai bine evidențiat: "Luna și soarele, zice, că au fost odată fată și fecior și tare se iubeau împreună, până la urmă au hotărât să meargă la judecată la Dumnezeu: cum va rândui el, așa să facă și s-a suit întâi soarele sus pe cer, și după dânsul luna. Dar Dumnezeu fiindcă erau așa de frumoși, nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mă omoară păgânu/ Care cum veți dovedi / Tot un bărbățel mi-a fi!"268 Armonia conjugală și dragostea fericită sunt simbolizate de porumbei, ca metaforă a echilibrului și a potrivirii dintre doi îndrăgostiți: Când un bărbat ș-o femeie se iubesc și trăiesc bine, se zice că trăiesc ca hulubii, că se potrivesc ca hulubii. (...) a doua zi de nuntă, la uncrop, se taie doi hulubi, făcuți din aluat, bucățele și se pun în uncrop, cu mult zahăr și cu acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pene de aur, simbolizând soarele.285 Drama nenuntirii dintre soare și lună este reluată, pe plan mitic, într-o altă ipostază existențială, care face legătura dintre teluric și cosmic cucul și turturica: CUCUL: Dulce turturică, / Dalbă păsărică! / Hai să ne iubim, / Să ne drăgostim / La nouri, la soare, / În frunzi, la răcoare, / La stele, la lună / Cântând împreună. TURTURICA: Pentru dumneata / Eu n-aș zice ba; / Dar zic și zic ba / Pentru maica ta, / Că-i bănuitoare / Și fermecătoare / Ea mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
soare, / În frunzi, la răcoare, / La stele, la lună / Cântând împreună. TURTURICA: Pentru dumneata / Eu n-aș zice ba; / Dar zic și zic ba / Pentru maica ta, / Că-i bănuitoare / Și fermecătoare / Ea mi-a bănui / De te-oi prea iubi / Și m-a fermeca / De te-oi dezmierda. CUCUL: Dragă turturică, / Pasăre dălbică, / Nu-mi fi dușmănică, / Vara că ne-ndeamnă, / Și frunza ne cheamă / Să ne drăgostim / Și să ne iubim. TURTURICA: Ba, cucule, ba, / Nu te-oi asculta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ea mi-a bănui / De te-oi prea iubi / Și m-a fermeca / De te-oi dezmierda. CUCUL: Dragă turturică, / Pasăre dălbică, / Nu-mi fi dușmănică, / Vara că ne-ndeamnă, / Și frunza ne cheamă / Să ne drăgostim / Și să ne iubim. TURTURICA: Ba, cucule, ba, / Nu te-oi asculta. Dă-mi tu bună pace, / Că zău, m-oi preface / Azimioară-n vatră / Cu lacrimi udată, / Și de foc uscată, / De toți lepădată. CUCUL: Oricum te-i preface, / Tot nu ți-oi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
oi face / Un mic vătrărel, / Frumos, subțirel / Și-n foc oi intra / De te-oi săruta / Și te-oi coperi, / De foc te-oi feri / Încât chiar de silă, / Dacă nu de milă, / Tu mă-i îndrăgi / Și ne vom iubi. TURTURICA: Eu n-aș zice ba / Pentru dumneata, / Dar cumplit mi-e teamă / De cumplita-ți mamă / Că-i bănuitoare / Și fermecătoare. Decât m-a mustra / Că te-oi dezmierda / Și mi-a bănui / Că te-oi prea iubi, / M-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vom iubi. TURTURICA: Eu n-aș zice ba / Pentru dumneata, / Dar cumplit mi-e teamă / De cumplita-ți mamă / Că-i bănuitoare / Și fermecătoare. Decât m-a mustra / Că te-oi dezmierda / Și mi-a bănui / Că te-oi prea iubi, / M-oi face mai bine, / Ca să scăp de tine, / Trestioară-n baltă / Subțire și-naltă. CUCUL: Oricum te-i preface, / Tot nu ți-oi da pace, / Că și eu m-oi face / Un mic ciobănaș / Din fluier doinaș, / Ș-oi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]