57,196 matches
-
de râu. Are o lungime obișnuită 60 cm; excepțională 1,40 m. Greutate obișnuită 1 kg; indivizi de 10-15 kg nu sunt rari, poate ajunge excepțional la 31 kg. Trăiește până la 20 de ani. Asemănător ca înfățișare cu păstrăvul de munte. Are corpul alungit, ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi relativ mari. Capul este mare, botul scurt și obtuz. Gura largă, prevăzută cu dinți. Dentiția prevomerului este variabilă, dinții manubriului dispuși numai pe unul, sau pe două rânduri, sau în
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
serii regulate, între radiile aripioarei. Aceste pete nu sunt, niciodată, înconjurate de un inel colorat mai deschis. Exemplarele tinere mult mai deschise la culoare au în lungul părții mijlocii a flancurilor pete roșii sau portocalii, asemănătoare celor de la păstrăvul de munte, dar în general în număr mai mic. Exemplarele juvenile practic nu pot fi deosebite de cele ale păstrăvul de munte. Adulții sunt răpitori, consumând peștișori. Peștii tineri se hrănesc cu larve de insecte: perlide, friganeide ("Phryganeidae"), gamaride ("Gammaridae"), etc. Maturitatea
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
mai deschise la culoare au în lungul părții mijlocii a flancurilor pete roșii sau portocalii, asemănătoare celor de la păstrăvul de munte, dar în general în număr mai mic. Exemplarele juvenile practic nu pot fi deosebite de cele ale păstrăvul de munte. Adulții sunt răpitori, consumând peștișori. Peștii tineri se hrănesc cu larve de insecte: perlide, friganeide ("Phryganeidae"), gamaride ("Gammaridae"), etc. Maturitatea sexuală este atinsă începând de la vârsta de 5 ani, majoritatea exemplarelor devin însă mature abia la 6-7 ani. Depune icrele
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
de William Craig care descrie evenimentele din cadrul Bătăliei de la Stalingrad din 1942-1943. Deși este o ficțiune, filmul este ușor bazat pe poveștile de război ale lunetistului sovietic Vasili Grigorievici Zaițev. În 1942 Vasili Grigorievici Zaițev (Jude Law), un păstor din Munții Ural care acum este soldat în Armata Roșie, se află implicat în Bătălia de la Stalingrad. Trimis într-un atac sinucigaș împotriva invadatorilor germani, Vasili dovedește o abilitate de ochire impresionantă - învățată de la bunicul său când era mic - pentru a se
Inamicul e aproape () [Corola-website/Science/332035_a_333364]
-
parc național) situată în partea vestică a Australiei. Parcul a fost înființat în anul 1987 iar din 2003 este inclus în în patrimoniul mondial al UNESCO. Un labirint de formațiuni înalte din vestul Australiei formează unii dintre cei mai fragili munți din lume. Situat în vasta regiune Kimberly - presărată de rare așezări umane masivul acoperă o suprafață de 450 km². În cea mai mare parte a anului căldura este intensă aici, cu temperaturi de pâna la 40șC la umbră. În lungul
Parcul Național Purnululu () [Corola-website/Science/332057_a_333386]
-
din Oceanul Indian aduc atâta ploaie, încât câmpia se inundă, iar drumurile spre Bungle Bungle devin impracticabile. Povestea masivului începe cu 400 de milioane de ani în urmă, când în regiune s-au format uriașe depozite de sedimente desprinse din foștii munți aflați pe atunci la nord. Mai târziu, râurile au săpat canale și albii în roca moale; cu timpul, acestea s-au adâncit, s-au unit între ele, iar apa și vântul le-au sculptat, lăsând în urmă culmile de gresie
Parcul Național Purnululu () [Corola-website/Science/332057_a_333386]
-
relativ moale, pe care eroziunea o transformă într-un praf fin ca pudra de talc. Alexander Forrest, un topometru din Perth, a condus primul grup de europeni care au zărit acest labirint de piatră în 1879. Nimeni nu știe de ce munții au fost numiți în anii 1930 „Bungle Bungle”. Aborigenii îi numesc "Purnululu" (adică „gresie”). Aceștia trăiesc aici de peste 24.000 de ani, iar masivul este una dintre regiunile lor sacre. Astăzi, aborigenii participă la administrarea întregii regiuni, declarate în 1987
Parcul Național Purnululu () [Corola-website/Science/332057_a_333386]
-
etc. Șoarecele de casă este răspândit pe toate continentele și urcă la altitudine până la 2700 m acolo unde există construcții umane. În România se întâlnește subspecia "Mus musculus musculus" răspândită în toată țara pe lângă locuințe, de la câmpie până în golul de munte. Vara o parte dintre șoareci migrează în câmpuri deschise, cultivate sau înțelenite, fără a ierna aici. Are o lungime de 7-10 cm (cap + trunchi) și o greutate de 10-20 g. Trăiește până la un an și jumătate. Are botul scurt, ochii
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau endemice pentru această zonă a Carpaților de Curbură. Specii de flori și ierburi: clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), omag galben ("Aconitum anthora"), leurdă ("Allium ursinum"), căpșunică ("Cephalanthera rubra"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), buzișor ("Corallorhiza trifida"), orhidee albă ("Dactylorhiza sambucina"), garofiță albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), mlăștiniță ("Epipactis helleborine"), alior ("Euphorbia amygdaloides"), vinariță ("Galium odoratum"), fratele-priboiului ("Geranium
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
coriophora"), ferigă de câmp ("Pteridium aquilinum"), piciorul-cocoșului ("Ranunculus carpaticus"), gușa-porumbelului ("Silene nutans"), precum și două specie rare de mușchi ("Drepanocladus vernicosus" și "Dicranum viride"). Fauna sitului este una bogată și variată în specii de mamifere, păsări (pitulice sfârâietoare, ieruncă, pițigoiul de munte, muscarul mic, muscarul negru, porumbelul gulerat, potârniche, gaiță, graur), reptile, amfibieni, pești (mreană vânătă, zglăvoacă) și insecte (fluture-tigru, croitorul de fag, croitorul albastru, țânțarul de frunză); dintre care unele protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexa I-a) 92
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
vulpe roșcată ("Vulpes vulpes"), râs ("Lynx lynx"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jder de copac ("Martes martes"), veveriță ('Sciurus carolinensis") sau pârșul de alun (Muscardinus avellanarius). Reptile și amfibieni: șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"), broasca râioasă verde ("Bufo viridis"), broasca de pământ ("Pelobates fuscus") În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
dintr-un înveliș de vapori de apă și o anumită cantitate de vapori acizi. Ea a fost caracterizată de o mare activitate chimică, prin care aceasta a contribuit în mod activ la apariția suprafeței de bazalt a Pământului. Peisajele de munte, precum și depresiunile adânci lipseau în acea perioadă. În Arhaic a avut loc diferențierea învelișului combinat de vapori și gaze în atmosferă și hidrosferă. Oceanul Archean era mic, iar apele sale erau compuse dintr-o soluție salină foarte acidă.
Arhaic () [Corola-website/Science/332442_a_333771]
-
Yehuda", în arabă: صحراء يهودا "Sahara Yahudan") este o zonă geografică semideșertică și deșertică în regiunea istorică a Țării Israelului sau Palestinei, azi în Israel și Cisiordania, care se întinde în lățime de la vest la est pe 15-25 km, între Munții Iudeei de o parte și Valea Iordanului și Depresiunea Mării Moarte,către care coboară în mod abrupt, de altă parte. Pe axa sud-nord se întinde din nord-estul deșertului Neghev cu depresiunea Arad, până la răsărit de munții Hebron și Beit El
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
pe 15-25 km, între Munții Iudeei de o parte și Valea Iordanului și Depresiunea Mării Moarte,către care coboară în mod abrupt, de altă parte. Pe axa sud-nord se întinde din nord-estul deșertului Neghev cu depresiunea Arad, până la răsărit de munții Hebron și Beit El pe o lungime de 85-90 km. Limita vestică a Deșertului Iudeei, determinată de factorul climatic, trece prin versantul Munților Iudeei, de la orașul Arad la sud și până la Ramallah la nord. Suprafața acestui pustiu este de circa
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
altă parte. Pe axa sud-nord se întinde din nord-estul deșertului Neghev cu depresiunea Arad, până la răsărit de munții Hebron și Beit El pe o lungime de 85-90 km. Limita vestică a Deșertului Iudeei, determinată de factorul climatic, trece prin versantul Munților Iudeei, de la orașul Arad la sud și până la Ramallah la nord. Suprafața acestui pustiu este de circa 1,500 kmp. nu face parte din așa numita „Centură mondială a deșerturilor” și este caracterizat ca un „pustiu în umbra ploii” Denumirea
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
în partea de vest, dar este în cea mai mare parte aridă, deșertică, în est, cu o porțiune de climă de stepă în centru. Deșertul Iudeei este o arie cu structură morfologică particulară de-a lungul versantului de est al Munților Iudeei. Are o topografie de platou cu mai multe terase, terminându-se la est cu o margine stâncoasă abruptă care este traversat de numeroase pâraie - „wadi”-uri de la vest spre est. Pe cuprinsul ei se află și mai multe râpe
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
artistei este pe sfert grecoaica sau macedoromâna și o optime bulgăroaica. Tatal-Mihail Danet (n. 1900 în Racoti, județul Gorj) ofițer profund antisovietic a luptat în cel de-al doilea război mondial ajungând cu armatele române până la cotul Donului și în Munții Tatra. A fost concentrat pe front în perioada decembrie 1939, iulie 1945. Soțul ei, Radu Constantin Demetrescu, economist, jurist, cercetător științific specialist în istoria economiei și în legislația drepturilor omului a decedat în 2005. Are o soră, profesoara de limba
Cornelia Daneț () [Corola-website/Science/332456_a_333785]
-
Jos și Lăpugiu de Jos, aproape de drumul județean DJ684 care leagă localitatea Voislova de Rusca Montană. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpină a Munților Poiana Ruscă. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei
Ținutul Pădurenilor (sit SCI) () [Corola-website/Science/332505_a_333834]
-
la nord de declinația -02°30', până la un diametru limită de 1,0 minut de arc sau o magnitudine aparentă limită de 14,5. Principala sursă a datelor este constituită din calchierea Palomar Observatory Sky Survey (POSS) al Observatorului de pe Muntele Palomar. Catalogul cuprinde și galaxiile cu diametrul inferior 1,0 minut de arc, dar având magnitudinea aparentă mai mare decât 14,5 din Catalogue of Galaxies and of Clusters of Galaxies (CGCG). Catalogul conține descrierea galaxiilor și mediului lor înconjurător
Uppsala General Catalogue () [Corola-website/Science/332515_a_333844]
-
("Molia împărat de toamnă") este o specie de molie din familia Saturniidae. Este întâlnită în Italia și din sud-estul Austriei prin Ungaria, Slovenia, Croația, Șerbia, Albania, Ucraina de Vest, România, Bulgaria și Grecia, majoritatea Turciei și Munții Caucaz (Georgia, Armenia și Azerbaijan). Subspecia "stroehlei" este endemica din Munții Troodos din Cipru. Anvergură este de 62-88 mm pentru specia "caecigena" și 40-65 mm pentru masculi și 48-90 mm pentru femelele subspeciei "stroehlei". Adulții zboară de la sfârșitul lunii septembrie
Perisomena caecigena () [Corola-website/Science/332530_a_333859]
-
de molie din familia Saturniidae. Este întâlnită în Italia și din sud-estul Austriei prin Ungaria, Slovenia, Croația, Șerbia, Albania, Ucraina de Vest, România, Bulgaria și Grecia, majoritatea Turciei și Munții Caucaz (Georgia, Armenia și Azerbaijan). Subspecia "stroehlei" este endemica din Munții Troodos din Cipru. Anvergură este de 62-88 mm pentru specia "caecigena" și 40-65 mm pentru masculi și 48-90 mm pentru femelele subspeciei "stroehlei". Adulții zboară de la sfârșitul lunii septembrie până la începutul lunii noiembrie. Larvele au că principala sursă de hrană
Perisomena caecigena () [Corola-website/Science/332530_a_333859]
-
sanscrită "īśăn" "Nord-Est") este regiunea de nord-est și cea mai mare regiune a Thailandei. este situat în platoul Khorat, mărginindu-se cu Râul Mekong (de-a lungul hotarului cu Laos) la nord și est, cu Cambodgia în sud-est și cu munții Prachinburi în sud. În partea de vest este separată de Thailanda de Nord și Centrală prin munții Phetchabun. De la începutul secolului al XX-lea, Thailanda de nord-est este cunoscută în general drept "Isan", un termen adoptat din sanscrită "Ishan", însemnând
Isan () [Corola-website/Science/332534_a_333863]
-
platoul Khorat, mărginindu-se cu Râul Mekong (de-a lungul hotarului cu Laos) la nord și est, cu Cambodgia în sud-est și cu munții Prachinburi în sud. În partea de vest este separată de Thailanda de Nord și Centrală prin munții Phetchabun. De la începutul secolului al XX-lea, Thailanda de nord-est este cunoscută în general drept "Isan", un termen adoptat din sanscrită "Ishan", însemnând “direcția de nord-est”, în timp ce în context oficial termenul este utilizat termenul "phak tawan-ok-chiang-nuea" (ภาคตะวันออกเฉี
Isan () [Corola-website/Science/332534_a_333863]
-
, este o trecătoare situată în Carpaților Orientali la altitudinea de 1298 m (1295 m după altă sursă), la limita dintre Munții Gârbova (Baiului) (aflați la vest) și Munții Grohotiș (aflați la est) și, care face legătura dintre Depresiunea Brașovului (prin valea Doftanei Ardelene) și sudul României prin valea Doftanei Prahovene. Trecătoarea este situată pe axa N → S, la nivelul porțiunii de
Pasul Predeluș (Munții Baiului) () [Corola-website/Science/332532_a_333861]
-
, este o trecătoare situată în Carpaților Orientali la altitudinea de 1298 m (1295 m după altă sursă), la limita dintre Munții Gârbova (Baiului) (aflați la vest) și Munții Grohotiș (aflați la est) și, care face legătura dintre Depresiunea Brașovului (prin valea Doftanei Ardelene) și sudul României prin valea Doftanei Prahovene. Trecătoarea este situată pe axa N → S, la nivelul porțiunii de contact dintre "Piciorul Predelușului" (1483 m, din
Pasul Predeluș (Munții Baiului) () [Corola-website/Science/332532_a_333861]