57,801 matches
-
La cel sfânt locaș. / Și pe la icoane / Oi duce plocoane, / Și m-oi închina / Și le-oi săruta / De luni care pică / Până duminică. / Iar când te-oi zări / Astfel ți-oi grăi: "Sfântă iconică, / Fă-te păsărică, / Ca să ne iubim, / Să ne drăgostim / La nouri, la soare, / În frunzi, la răcoare, / La stele, la lună / În veci împreună!""286 Drămuind talgerele norocului, cucul se lasă îmblânzit de puterea cântului omenesc, realizându-se, astfel, o simbioză lirică între planul uman și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Uneori, în lirica subiectivă, cucul devine un element de comparație, dar și o condiție sine qua non împlinirii ființei umane: "De-aș cânta cum cântă cucu, / N-aș merge vara la lucru, / Aș zbura din creangă-n creangă / Și-aș iubi care mi-i dragă, / Și-aș zbura din pom în pom / Ș-aș iubi fată de domn; / Pe sub stele, pe sub lună, / Zboară-un cuc cu iarba-n gură, / Nu știu cuc îi, or îi leu, / Ori îi ibovnicul meu."291
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sine qua non împlinirii ființei umane: "De-aș cânta cum cântă cucu, / N-aș merge vara la lucru, / Aș zbura din creangă-n creangă / Și-aș iubi care mi-i dragă, / Și-aș zbura din pom în pom / Ș-aș iubi fată de domn; / Pe sub stele, pe sub lună, / Zboară-un cuc cu iarba-n gură, / Nu știu cuc îi, or îi leu, / Ori îi ibovnicul meu."291 Interogațiile retorice, care realizează paralelismul analogic dintre pasăre și codru, evidențiază pactul cu timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe mândra mea! Zboară, pasăre măiastră, / Pân` la mândra la fereastră / Ca s-o vezi ce face-n casă, / De-i afla-o suspinând, / Suspinând și lăcrămând / Și de mine întrebând, / Vină de-mi spune curând, / Că-atunci știu că mă iubește / Și la mine se gândește. / Iar de-o afli-n voie bună, / Râzând cu alții-mpreună, / Vin și spune-mi ce-ai aflat, / Ca să știu că m-a lăsat."330 Alteori, prin cântecul său, pasărea devine element malefic, aducătoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a altruismului. Mărturii culese mulți ani mai târziu spun totul în această privință. Iată viața pe care a ales-o Wittgenstein în speranța de a-și găsi liniștea sufletească. O viață care nu-i putea bucura pe cei care îl iubeau. În decembrie 1920, Hermine îi scria unui prieten al lui Ludwig că „nu este, firește, ușor să ai drept frate un sfânt și, potrivit proverbului englezesc I had rather be a live dog then a dead philosopher, adesea mi-aș
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cultivaseră înaintea lor aceleași preocupări, au privilegiul unic de a cerceta o lume a formelor ideale, pure, eterne, pe deplin desprinsă de lumea comună a aparențelor și iluziilor. O lume despre care Russell spunea că este încântătoare pentru cei ce iubesc perfecțiunea mai mult decât viața. Prin însăși natura obiectului său de studiu, cercetătorul este pus aici la adăpost de amăgirea soluțiilor aparente. În contrast cu gânditorul care se îndeletnicește cu speculații asupra cauzelor ultime ale existenței, el se confruntă cu dificultatea problemelor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cele din urmă, explicațiile pe care le așteaptă, explicații care exprimă, până la urmă, modul său de a gândi, nu pe cel al băștinașului. Cu totul altfel vedea lucrurile Wittgenstein: „S ar putea aproape spune că omul este un animal care iubește ceremoniile. Este ceva fals, lipsit de sens, aici, dar și ceva corect. Asta înseamnă că o carte de antropologie ar putea începe așa: Dacă considerăm viață și comportarea oamenilor pe pământ, vedem că în afara acțiunilor pe care le-am putea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cred scutiți de a mai cugeta asupra lui.” (N. Iorga) Bineînțeles, mai comod astfel decît să-l ajuți pe un om să Înțeleagă ce ar putea deveni, sau cum ar putea să-și Îndrepte o greșeală. * „Mulți cred că pot iubi omenirea fără să iubească un singur om dintr-Însa.” (N. Iorga) Situația e similară cu cea În care cineva este foarte generos cu promisiunile generale, dar nu se angajează În nimic precis. * „Ce trebuie să rămînă, În chip firesc, după
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai cugeta asupra lui.” (N. Iorga) Bineînțeles, mai comod astfel decît să-l ajuți pe un om să Înțeleagă ce ar putea deveni, sau cum ar putea să-și Îndrepte o greșeală. * „Mulți cred că pot iubi omenirea fără să iubească un singur om dintr-Însa.” (N. Iorga) Situația e similară cu cea În care cineva este foarte generos cu promisiunile generale, dar nu se angajează În nimic precis. * „Ce trebuie să rămînă, În chip firesc, după sfîrșitul lumii? Un reporter
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
reprezinte altceva decît o sporire continuă a „conștiinței”: „CÎnd nu am conștiința de sine trăiesc o viață animalică; cînd am conștiința de sine și fac ce hotărăsc cu sufletul, trăiesc o viață omenească; cînd Însă am conștiința vieții altor făpturi, iubindu-le, trăiesc o viață dumnezeiască”. * „Conștiința este glasul sufletului, pasiunile sînt glasul corpului.” (J.J. Rousseau) Dihotomia propusă de Rousseau este valabilă atîta timp cît termenului de „pasiune” i se dă sensul de „patimă”, adică de trăire violentă care-l copleșește
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dintr-un spirit logic, ci pentru a nu ne recunoaște Înfrîngerea. * „Pentru a fi serios, nu este nevoie să fii trist.” (Nicolae Titulescu) Dimpotrivă, cînd Îți respecți principiile de viață, Înfrunți cu seninătate orice riscuri ale „sincerității”. * „Nimeni nu a iubit mai mult decît a suferit pentru altul.” (A. Pérez) Nu poți să iubești mai mult decăt ești În stare să suferi; se spune chiar că iubești pe măsura rănii pe care o iubire anterioară ți-a produs-o În suflet
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fi serios, nu este nevoie să fii trist.” (Nicolae Titulescu) Dimpotrivă, cînd Îți respecți principiile de viață, Înfrunți cu seninătate orice riscuri ale „sincerității”. * „Nimeni nu a iubit mai mult decît a suferit pentru altul.” (A. Pérez) Nu poți să iubești mai mult decăt ești În stare să suferi; se spune chiar că iubești pe măsura rănii pe care o iubire anterioară ți-a produs-o În suflet. * „Sfaturile bune Îi sînt de folos chiar și celui care le refuză.” (L.A.
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
respecți principiile de viață, Înfrunți cu seninătate orice riscuri ale „sincerității”. * „Nimeni nu a iubit mai mult decît a suferit pentru altul.” (A. Pérez) Nu poți să iubești mai mult decăt ești În stare să suferi; se spune chiar că iubești pe măsura rănii pe care o iubire anterioară ți-a produs-o În suflet. * „Sfaturile bune Îi sînt de folos chiar și celui care le refuză.” (L.A. Seneca) Dacă nu dintr-un alt motiv, pentru faptul că-i descătușează gîndirea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
valoarea meritelor noastre... * „Esop spune că atunci va fi rău pentru toți, cînd toți vor practica totul.” (Aeschines) În mediile și comunitățile totalitare, aptitudinile și talentele nemaifiind Încurajate, oamenii sînt nevoiți să realizeze activități nepotrivite firii lor. * „Numai cine te iubește mult și cine te urăște mult, Îți vede păcatele.” (N. Iorga) Însă din motive diferite: unul pentru a te ajuta să te Îndrepți, altul pentru a-și crea un ascendent asupra ta. * „Cine scrie pentru puțini, scrie numai pentru aceia
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sentimentului de iubire, pot apărea adevărate drame (Ana Karenina se sinucide pentru că, În timp ce ea Înțelege să-și alimenteze continuu iubirea prin „iubire”, amantul ei, Vronski, Își diminuează brusc sentimentul de iubire, odată cu Împlinirea dorințelor sale de posesiune trupească). * „Oamenii Își iubesc prea mult mărginirile... de aceea le vine atît de greu să le depășească.” (O. Densusianu, tatăl) SÎnt mai comode, Într-adevăr, obișnuințele și prejudecățile, decît eforturile cerute, de exemplu, de asumarea unei responsabilități, de susținerea principială a unui adevăr, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
este acela care știe să facă din dușman prieten” (J.J. Rousseau). Dar, „Erou e și cel care-și dă viața pentru o cauză nedreaptă, În care crede” (N. Steinhardt) - „nedreaptă” pentru ceilalți, dreaptă Însă pentru el. * „Te schimbi În ceea ce iubești.” (Angelus Selezius) Totuși, nu Întotdeauna, existînd și situația contrară: „Omori ce iubești” (Oscar Wilde) - adică ce iubești ai vrea să-ți aparțină numai ție... * „Secretul sporește prin sine valoarea lucrului tăinuit.” (Plutarh) La fel, și „tăcerea” sporește enigma asupra celui
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Erou e și cel care-și dă viața pentru o cauză nedreaptă, În care crede” (N. Steinhardt) - „nedreaptă” pentru ceilalți, dreaptă Însă pentru el. * „Te schimbi În ceea ce iubești.” (Angelus Selezius) Totuși, nu Întotdeauna, existînd și situația contrară: „Omori ce iubești” (Oscar Wilde) - adică ce iubești ai vrea să-ți aparțină numai ție... * „Secretul sporește prin sine valoarea lucrului tăinuit.” (Plutarh) La fel, și „tăcerea” sporește enigma asupra celui care o adoptă deoarece ea poate fi interpretată În atîtea feluri!... „Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
-și dă viața pentru o cauză nedreaptă, În care crede” (N. Steinhardt) - „nedreaptă” pentru ceilalți, dreaptă Însă pentru el. * „Te schimbi În ceea ce iubești.” (Angelus Selezius) Totuși, nu Întotdeauna, existînd și situația contrară: „Omori ce iubești” (Oscar Wilde) - adică ce iubești ai vrea să-ți aparțină numai ție... * „Secretul sporește prin sine valoarea lucrului tăinuit.” (Plutarh) La fel, și „tăcerea” sporește enigma asupra celui care o adoptă deoarece ea poate fi interpretată În atîtea feluri!... „Nu e destul să știi, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
știut și, În consecință, el știe totul”. * „Nu vă Închipuiți cît trebuie să fii de spiritual pentru a nu fi ridicol.” (N.S.R. Chamfort) Într-adevăr, numai un spirit care este capabil să facă saltul spre „bunul-simț” poate evita lucrul acesta. * „Iubește pe aproapele tău ca pe tine Însuți”. Acest percept moral creștin cuprinde un paradox subtil, care i-a prilejuit filosofului Lucian Blaga un comentariu ironic, pe măsură: „Ciudat: În această poruncă a moralei altruiste, egoismul este propus ca exemplu de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ne aducă satisfacția, „plăcerea”. * „Un singur om m-a Înțeles și nici acela nu m-a priceput.” (G.W. Hegel) Pentru că una este să Înțelegi aspectul logic al unei argumentații și alta, motivația pe care o susține. * „Pe cine Dumnezeu iubește Îl pedepsește, Îl Încearcă prin păcat.” (paradox creștin) Este poate cel mai nobil paradox prin semnificația lui: omul nu se maturizează sufletește, nu-și moralizează existența, decît prin Încercări grele de viață, prin păcat, prin suferințe. În afara acestora, omul n-
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
personalității sale resurse nebănuite de curaj, de impulsuri generoase, de sacrificiu În apărarea și salvarea semenilor. În mod paradoxal, omul este mai bun, mai altruist prin determinările lui afective, decît prin cele raționale/intelectuale. * „Este În adulter cel care Își iubește prea Înfocat soția.” (P. Syrus) Există cu siguranță mult adevăr În acest paradox: Înșelăm „iubirea” cînd, În loc s-o spiritualizăm, o abatem de la menirea ei umană de a ne asigura, În primul rînd, o bucurie sufletească și o facem să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
rîvnit este considerat mai valoros, decît altele similare, pe care deja le deținem. * „Cel deștept nu comite prostii neînsemnate.” (J.W. Goethe) Probabil, pentru faptul că la un astfel de om așteptările sînt Întotdeauna pe măsura Înzestrării lui. * „Pentru a iubi pe oameni, trebuie din cînd În cînd să-i părăsim.” (G. Papini) Altfel, relațiile riscă să degenereze În familiarism adică Într-o formă de intimitate neprincipială, cînd nu se mai poate face distincția necesară Între defecte și calități sufletești. * „Mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Scopul scuză mijloacele, Însă trebuie să fim atenți la caracterul celui care le folosește: „Cea mai mare nedreptate e a părea drept, fără a fi” (Platon). * „Dacă cineva vrea să se facă temut, să facă În așa fel, să fie iubit.” (F.W. Förster) Calea sigură este cea a cinstei: „Un om cinstit este respectat chiar și de cei necinstiți” (D. Diderot). * „Poți fi mîndru de tot ceea ce ai făcut, dar ar trebui să fii mult mai mîndru de ceea ce n-
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
paradoxal, nereușitele unora sînt mai bogate În originalitate psihică, decît Împlinirile altora. Ca să nu mai vorbim apoi de faptul că dacă nu vom ști să apreciem nereușitele de moment, nu vom putea progresa În nici un domeniu. * „Cel pe care-l iubesc zeii moare tînăr.” (Menandru) A fi ales de zei Înseamnă a fi ales pentru suferință, deoarece Încrederea deosebită de care se bucură cel ales o plătește cu prețul unei responsabilități maximale la nivelul conștiinței individuale. * „Plăcerea este o stare indiferentă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sau orășean? „Cei mai supărători dintre proști sînt spiritualii.” (La Rochefoucauld) Pentru faptul știut că astfel de proști sînt și fuduli. În realitate, prostul Își urmează condiția credulă, neproblematizantă: „Prostia e aptitudinea de a fi fericit” (Anatole France). * „Vicioșii proști iubesc mai mult pe viciosul inteligent pe care și l-au ales ca șef, decît oamenii de merit pe cea mai bine Înzestrată căpetenie a lor.” (N. Iorga) Invidia este, se pare, mai puțin mare În prima categorie, decît În cea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]