57,101 matches
-
în contact cu ochiul. Scuturile sublabiale în număr de 8 (♂, ♀ 8/8, variații 9/9, 10/10) se află în contact cu scuturile inframaxilarele anterioare. Pe linia median-ventrală a capului se află 2 perechi de scuturi inframaxilare, cele anterioare de obicei mai scurte decât cele posterioare. La exemplarele tinere scuturile inframaxilare posterioare se ating reciproc, iar la adulți sunt de obicei separate de un rând de solzi mici. Pe partea ventrală au 160-221 (la masculi 189-198, în medie 193,3, la
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
contact cu scuturile inframaxilarele anterioare. Pe linia median-ventrală a capului se află 2 perechi de scuturi inframaxilare, cele anterioare de obicei mai scurte decât cele posterioare. La exemplarele tinere scuturile inframaxilare posterioare se ating reciproc, iar la adulți sunt de obicei separate de un rând de solzi mici. Pe partea ventrală au 160-221 (la masculi 189-198, în medie 193,3, la femele 202-211 în medie 204,5) de plăci ventrale angulate lateral. Scutul anal este divizat. În urma orificiului cloacal se află
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
de solzi mici. Pe partea ventrală au 160-221 (la masculi 189-198, în medie 193,3, la femele 202-211 în medie 204,5) de plăci ventrale angulate lateral. Scutul anal este divizat. În urma orificiului cloacal se află 87-131 (la masculi de obicei 80-107, în medie 100,6, la femele 91-99, în medie 95,6) perechi de plăci subcaudale. Dimorfismul sexual este evident: masculii adulți sunt mai mari decât femelele, au capul mult mai mare. De asemenea, ei au mai puține scuturi ventrale
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
cu loess sau stâncăriile, unde există o vegetație arbustivă sau arborescentă. Ca adăposturi servesc galeriile rozătoarele (popândăilor și gerbililor), fisurile solului, golurile din grămezile de pietre, grohotișurile pietroase din vâlcelele de stepă, tufișurile, golurile de lângă rădăcini și scorburile joase. De obicei, acești șerpi sunt foarte fideli locurile lor de trai permanente și se întorc înapoi la ele, chiar dacă s-au îndepărtat pe o distanță considerabilă. În sudul Crimeei se întâlnesc în medie 1 exemplar pe 2 km lineari; în nordul Daghestanului
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
fața sau mâna atacatorului. S-au relatat chiar cazuri de atac neprovocat a șarpelui rău asupra oamenilor care treceau pe alături. Fără a fi veninoasă, mușcătura șarpelui rău adult este dureroasă, sângerează și uneori poate să se infecteze, dar de obicei este nepericuloasă pentru sănătatea omului. Adesea la păscut, oile sau vacile ce se întâlnesc cu vreun șarpe rău sunt mușcate de bot. Au fost cazuri când mușcătura s-a infectat, soldându-se cu moartea animalului respectiv. Firesc, că caracterul răutăcios
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
precum și cu insecte și păianjeni În captivitate, exemplarele mai tinere preferă șopârlele, cele adulte se hrănesc bine cu șoareci și șobolani albi. Acest șarpe rapid și puternic își prinde prada într-o clipită cu o viteză uluitoare. Prada măruntă de obicei o înghite vie, fără a o sugruma. Animalele mai mari care opun rezistență le omoară, strivindu-le de pământ cu corpul său puternic sau după ce a apucat prada cu gura, o sugrumă prin încolăcire în curbura treimii anterioare a corpului
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
apărea simptome neurologice dacă este afectat creierul. După luni sau ani de zile, chisturile pot deveni dureroase și inflamate, apoi se divid. În țările în curs de dezvoltare, boala este una dintre principalele cauze ale epilepsiei. Boala se dobândește, de obicei, prin ingestia de alimente sau apă contaminate cu ouă de tenie. Legumele crude reprezintă sursa principală. Ouăle de tenie se găsesc în materiile fecale ale unui purtător al parazitului adult, o boală cunoscută sub denumirea de teniază. Teniaza este o
Cisticercoză () [Corola-website/Science/333922_a_335251]
-
de 2,60 m capturat de Dombrovsky în 1901 la Cernavodă, pe care l-a studiat personal. Această relatare împrumută oarecare realitate numeroaselor legende locale despre șerpi uriași întâlniți de localnici. Date biometrice. Este un șarpe mare. Masculii au de obicei o lungime totală (cap + trunchi + coadă) de 1275-1425 (în medie 1346) mm, femelele 1208 mm, juvenilii 400 mm. Lungimea cap + trunchi (de la vârful botului la marginea anterioară a fantei cloacale) este 1035-1125 mm (în medie 1070,4 mm) la masculi
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
a capului acoperită de scuturi se numește pileu (pileus). La balaurul dobrogean scutul rostral (situat la vârful botului) este mai lat decât înalt, de-abia vizibil din perspectivă dorsală. În partea superioară scutul rostral formează un unghi obtuz care de obicei se intercalează între scuturile internazale. Scutul frontal mai scurt decât scuturile parietalele. Nara este așezată între scutul nazal și postnazal. Scutul frenal (loreal) puțin mai lung decât înalt care este mai mic decât scutul nazal, lungimea lui este egală cu
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
este așezată între scutul nazal și postnazal. Scutul frenal (loreal) puțin mai lung decât înalt care este mai mic decât scutul nazal, lungimea lui este egală cu lățimea. Sub scutul frenal (între scutul frenal și scuturile supralabiale) se află de obicei 1-3 solzi mici. Au o singur scut preocular destul de mare, sub el (între al treilea și al patrulea scut supralabial) este situat un scut subocular mic. De obicei au două, rareori trei scuturi postoculare. Sunt 2-3 scuturi temporale anterioare în
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
Sub scutul frenal (între scutul frenal și scuturile supralabiale) se află de obicei 1-3 solzi mici. Au o singur scut preocular destul de mare, sub el (între al treilea și al patrulea scut supralabial) este situat un scut subocular mic. De obicei au două, rareori trei scuturi postoculare. Sunt 2-3 scuturi temporale anterioare în primul rând și 4 (rar 3) scuturi temporale posterioare în al doilea rând. Opt (excepțional 9) scuturi supralabiale, ochiul se mărginește cu al 4-le și al 5
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
supralabial. Scuturi sublabiale în număr de 11-12; 4 sau 5 (excepțional 3) din scuturile sublabiale se află în contact cu scuturile inframaxilare anterioare, care sunt mai lungi decât cele posterioare. Scuturile parietale prin unghiul lor anteroinferior alungit se află de obicei în contact cu scutul postocular inferior. Solzii dorsali sunt în număr de 25 (excepțional 23 sau 27), în fiecare șir transversal de solzi din jurul mijlocului trunchiului (fără scuturile ventrale). Solzii dorsali cu doi pori apicali rotunjiți sunt slab carenați longitudinal
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
Scutul anal divizat, mai rar întreg. Fiecare solz are o pată cafenie-închisă pe un fond alb-gălbui sau alb-roz. Pigmentul cafeniu închis predomină. La balaurul dobrogean coloritul spatelui este foarte variabil - de la cenușii, cenușiu-măsliniu spre brun-gălbui sau bruniu; adulții au de obicei un colorit dorsal cafeniu sau brun-roșcat, iar juvenilii cenușiu sau brun-gălbui. Pe spate pe un fond alb-gălbui se află pete mari, neregulate (rombice sau ovale), neconfluente, ușor alungite în direcția transversală, de culoare închisă - cafenii, cafeniu-brune, brun-roșcate, negru-brune sau aproape
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
septembrie sau octombrie în diferite părți ale arealului. Evită soarele puternic. Primăvara și toamna este activ în tot cursul zilei, iar în verile calde dimineața și seara, ascunzându-se pe la mijlocul zilei în galeriile rozătoarelor, scorburile arborilor și sub pietre. De obicei, indivizii trăiesc izolat. Se mișcă relativ lent. Se cațără și alunecă cu ușurință în arbori și tufișuri, aruncându-și partea anterioară a corpului cu 0,5 m de la o ramură la alta. În fața dușmanilor ia o postură amenințătoare - își ridică
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
loc în lunile iunie-iulie, iar în Crimeea și sudul Ucrainei în aprilie-mai. În această perioadă acești șerpi țin un „post nupțial” caracteristic. Ouăle se maturează în corpul femelei timp de circa 60 de zile. Femelele depun ponta în iunie-august, de obicei prin iulie. Ponta este formată din 4-16 ouă, care au o dimensiune de 20-30 x 42-70 mm. Ouăle sunt depuse în sol. Puii eclozează după 2,5-3 luni, în România prin septembrie-octombrie, în Crimeea în august-septembrie, iar în Transcaucazia în
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
a fost semnalată în sudui Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Lipsește în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova și Bucovina. Șopârlița de frunzar trăiește în pădurile de stepă din regiunea de câmpie, ca și în cele din silvostepă, de obicei în porțiunile mai uscate și însorite, cu frunzar și vegetație ierboasă, în luminișuri, rariști sau la lizieră, de-a lungul potecilor. Uneori apare și în regiunile calcaroase ale Dobrogei, pe pantele cu vegetație și pietriș. Corpul are lungimea de 100-107
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
eparhii se suprapune peste celelalte eparhii ale OCA și au în grijă parohiile cu componență etnică amintite mai sus. Aceste eparhii s-au format prin aderarea jurisdicțiilor etnice mai mici la OCA la un moment dat în istoria lor, de obicei după separarea de Biserica mamă. OCA mai cuprinde, de asemenea, 27 de comunități monastice, dintre care șase sunt direct sub autoritatea mitropolitană (i.e., sunt stavropighii). Cele mai mari astfel de mănăstiri sunt New Skete (Cambridge, New York) și Mănăstirea Ortodoxă Sfântul
Biserica Ortodoxă Americană () [Corola-website/Science/333930_a_335259]
-
Tabloul clinic al tusei convulsive variază în funcție de o serie de factori precum vârstă, statusul vaccinal și infecții concomitente, dar, în general, boala are o durată de câteva săptămâni și evoluează în 3 faze [6,7,8]: Faza catarala durează de obicei 1 (-2) săptămâni și include rinoree, strănut, febra ușoară și tuse ușoară (simptome similare guturaiului comun). Faza paroxistica durează, de obicei, 1-6 săptămâni. Severitatea tusei crește și este caracterizată prin apariția episoadelor de tuse paroxistica, posibil și a convulsiilor. La
Tuse convulsivă () [Corola-website/Science/333908_a_335237]
-
boala are o durată de câteva săptămâni și evoluează în 3 faze [6,7,8]: Faza catarala durează de obicei 1 (-2) săptămâni și include rinoree, strănut, febra ușoară și tuse ușoară (simptome similare guturaiului comun). Faza paroxistica durează, de obicei, 1-6 săptămâni. Severitatea tusei crește și este caracterizată prin apariția episoadelor de tuse paroxistica, posibil și a convulsiilor. La sfarsitul acestora, când pacientul se chinuie să inspire, scoate un sunet characteristic, numit “whoop” în limba engleză, de unde și denumirea bolii
Tuse convulsivă () [Corola-website/Science/333908_a_335237]
-
acestora, când pacientul se chinuie să inspire, scoate un sunet characteristic, numit “whoop” în limba engleză, de unde și denumirea bolii (“whooping cough”). Convulsiile pot apărea de la sine sau pot fi declanșate de căscat, râs, alimentație sau strigat; ele apar, de obicei, grupate, uneori sub formă de episoade multiple. Faza de convalescenta durează, de obicei, 2-6 săptămâni, dar poate ajunge până la câteva luni. Acest stadiu este marcat de o scădere a numărului și severității episoadelor paroxistice și de stoparea vărsăturilor. Tendința de
Tuse convulsivă () [Corola-website/Science/333908_a_335237]
-
în limba engleză, de unde și denumirea bolii (“whooping cough”). Convulsiile pot apărea de la sine sau pot fi declanșate de căscat, râs, alimentație sau strigat; ele apar, de obicei, grupate, uneori sub formă de episoade multiple. Faza de convalescenta durează, de obicei, 2-6 săptămâni, dar poate ajunge până la câteva luni. Acest stadiu este marcat de o scădere a numărului și severității episoadelor paroxistice și de stoparea vărsăturilor. Tendința de producere a sunetului caracteristic după tuse poate rămâne pentru o perioada considerabilă de
Tuse convulsivă () [Corola-website/Science/333908_a_335237]
-
această boală a fost documentata ca posibil a produce hemoragii subconjunctivale, fracturi de coastă, incontinenta urinară, hernii, leșin post-tuse, disecție de arteră vertebrală.[6] Tușea violență poate cauza ruptură de pleura, ducând la pneumotorax. Tușea convulsiva tipică este văzută, de obicei, la copii de varsta preșcolara și școlară, în timp ce formă atipica este frecvent observată la sugari, adolescenți și adulți. La sugarii mai mici de 6 luni, sunetul caracteristic este de obicei absent, iar tușea este frecvent urmată de episoade apneice care
Tuse convulsivă () [Corola-website/Science/333908_a_335237]
-
pleura, ducând la pneumotorax. Tușea convulsiva tipică este văzută, de obicei, la copii de varsta preșcolara și școlară, în timp ce formă atipica este frecvent observată la sugari, adolescenți și adulți. La sugarii mai mici de 6 luni, sunetul caracteristic este de obicei absent, iar tușea este frecvent urmată de episoade apneice care duc către cianoza și hipoxemie. Boală este de obicei mai ușoară la adolescenți și adulți, constând în tuse persistentă, frecvent fără whoop. [7,8]Tușea convulsiva se transmite prin picături
Tuse convulsivă () [Corola-website/Science/333908_a_335237]
-
formă atipica este frecvent observată la sugari, adolescenți și adulți. La sugarii mai mici de 6 luni, sunetul caracteristic este de obicei absent, iar tușea este frecvent urmată de episoade apneice care duc către cianoza și hipoxemie. Boală este de obicei mai ușoară la adolescenți și adulți, constând în tuse persistentă, frecvent fără whoop. [7,8]Tușea convulsiva se transmite prin picături, de exemplu când o persoană infectată strănuta sau tușește, atunci când se află în contact cu alte persoane. Mulți sugari
Tuse convulsivă () [Corola-website/Science/333908_a_335237]
-
bolii, cănd simptomele sunt similare cu cele ale guturaiului comun. La momentul când apare tușea severă, bacteriile au scăzut ca număr sau au dispărut din naso-faringe, făcând cultură și detecția antigenica extrem de dificile. Pentru cei mai mulți adulți și adolescenți care de obicei nu se adresează medicului decât după câteva săptămâni de boală, serologia poate fi utilizată pentru a determina dacă anticorpii împotriva toxinei pertussis sau a unei alte componente a B. pertussis sunt prezenți la valori ridicate în sângele pacientului. În acest
Tuse convulsivă () [Corola-website/Science/333908_a_335237]