57,801 matches
-
cuvintele Medeei: „Femeia În toate e plină de teamă; ea e fără curaj În luptă și cînd vede fierul sabiei. Dar dacă e insultată În drepturile ei conjugale, atunci nu există suflet mai sălbatic decît al ei.” (Euripide, „Medeea”). Krimhilda iubește și ea pătimaș, iubește total, neștiind și neputînd face compromisuri: nimic nu o abate din drumul ei, nici măcar cei doi copii pe care Îi are, ea concentrîndu-și toate energiile În jurul nefericirii ei și al necesității răzbunării „marii ei iubiri”, care
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
toate e plină de teamă; ea e fără curaj În luptă și cînd vede fierul sabiei. Dar dacă e insultată În drepturile ei conjugale, atunci nu există suflet mai sălbatic decît al ei.” (Euripide, „Medeea”). Krimhilda iubește și ea pătimaș, iubește total, neștiind și neputînd face compromisuri: nimic nu o abate din drumul ei, nici măcar cei doi copii pe care Îi are, ea concentrîndu-și toate energiile În jurul nefericirii ei și al necesității răzbunării „marii ei iubiri”, care este Siegfried, ucis de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
că nu am Înțeles În măsura În care am fi dorit mesajul interlocutorului, alteori, dimpotrivă, trăim satisfacția faptului de a vedea că prin Înțelesul nostru am Îmbogățit registrul semantic al gîndirii interlocutorului. * „Ah, ce ușor ne lăsăm convinși de persoanele pe care le iubim!” (Molière) „Afectivitatea” are, Într-adevăr, această particularitate aparte: cu cît este mai crescută În raport cu cineva, În sens pozitiv sau unul negativ, cu atît ea ne unilateralizează judecata, făcînd-o să susțină doar un anumit tip de argumente, sau să fie sensibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
raport direct cu gradul de Încredere investit În iluzii: Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi nu-i ajung Și tot mai multe cere (M Eminescu, „Ce e amorul?”). * „Dacă ești hoț și te iubește o femeie cinstită, ori ajunge și ea hoață, ori te faci și tu om cinstit.” (H. de Balzac) În iubirea adevărată nu poți să nu te transformi, Însă cel mai puternic Își va impune caracterul! * „Dragostea face din om un
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
iubirea adevărată nu poți să nu te transformi, Însă cel mai puternic Își va impune caracterul! * „Dragostea face din om un tiran! Zău așa: cu ce drept cerem unei biete ființe, care trăiește sub influența despotică a simțurilor, să ne iubească mereu numai și numai pentru că noi o iubim?” (H. de Balzac) Aceasta se pare că este legea iubirii adevărate: pe măsură ce Îndrăgostitul investește În iubire o cotă afectivă tot mai Înaltă, faptul acesta Îi Îngustează la maximum „simțul realității”, astfel că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Însă cel mai puternic Își va impune caracterul! * „Dragostea face din om un tiran! Zău așa: cu ce drept cerem unei biete ființe, care trăiește sub influența despotică a simțurilor, să ne iubească mereu numai și numai pentru că noi o iubim?” (H. de Balzac) Aceasta se pare că este legea iubirii adevărate: pe măsură ce Îndrăgostitul investește În iubire o cotă afectivă tot mai Înaltă, faptul acesta Îi Îngustează la maximum „simțul realității”, astfel că nu mai are puterea de a recunoaște că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o cotă afectivă tot mai Înaltă, faptul acesta Îi Îngustează la maximum „simțul realității”, astfel că nu mai are puterea de a recunoaște că iubita are tot dreptul să decidă atît asupra intensității, cît și a calității sentimentelor sale. * „A iubi Însemnă a avea o mie de lucruri de spus cînd Îndrăgostiții nu se văd, și a nu scoate o vorbă cînd sînt unul lîngă altul.” (H. de Balzac) Poate pentru faptul că atunci cînd sînt Împreună explicațiile aparțin privirilor, care
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe cînd atunci cînd sînt la depărtare unul de altul, explicațiile aparțin amintirilor, care se cer mereu Îmbogățite. * Dragostei adevărate nu i se pot pune - spune A. de S-Exupéry - bariere: „Zidurile temniței nu-l pot ține Închis pe cel ce iubește, căci el face parte dintr-o Împărăție care nu este a lucrurilor, ci a sensului lucrurilor, așa că-și bate joc de ziduri[...] Chiar dacă tu clădești ziduri Între el și iubita lui, ea Îl hrănește În taina spiritului său. Tu nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
negativă: „Stă În firea gelosului să i se pară Înalte și neasemuite toate faptele rivalilor săi” (M. de Cervantes); „CÎt de grabnic, de ușor/pentru cei geloși, minciuna/ține loc de adevăr” (Caldéron De La Barca). * „CÎți oameni n-ar fi iubit niciodată, dacă nu ar fi auzit să se vorbească despre dragoste.” (La Rochefoucauld) Poate de aceea În timpurile mai Îndepărtate „dragostea” a cunoscut expresii mai firești comparativ cu vremurile actuale cînd mai important decît faptul de a te simți Îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Însă tot ea ne face să nu ne putem Întoarce, atăt cît am dori și cînd am dori, la condiția intimă a eului nostru. * „Dragostea Îi arată omului cum ar trebui să fie.” (A. Cehov) Adică un suflet altruist: „A iubi Înseamnă să găsim fericirea noastră În fericirea altora” (Leibniz). La rîndul său, J.J. Rousseau spunea că cea mai nobilă atitudine a omului ar fi aceea de a se consacra umanității: „Oameni, fiți umani, este prima noastră datorie”. * „Dragostea e făuritoare
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pasiunea ne incită să facem ceva, uităm de datoria noastră”. Cum ar putea fi asigurată longevitatea În dragoste? Un răspuns găsim la H. De Balzac: „Pentru a face ca dragostea să dureze, Îți trebuie mai multă minte decât pentru a iubi: trebuie să etalezi În fiecare zi comori nebănuite. Iată de ce femeile frumoase de pică n-au pricinuit niciodată pasiuni Îndelungate, pe când frumuseți oarecare, ba chiar femei urîte, dar pline de spirit și de patie, și-au păstrat bărbații lîngă ele
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
au păstrat bărbații lîngă ele. De altfel, femeilor frumoase li se pare că este de ajuns să se arate În lume, ca să și placă”. * „Dragostea este prima manifestare afectivă a materiei.” (Torquato Tasso) Însă, apoi, „sufletul” spiritualizează continuu „dragostea”: „A iubi o oră e ceva animalic; o zi e omenesc; o viață Întreagă e ceva Îngeresc; dar a iubi toată viața o singură ființă e ceva divin” (Paolo Montegazza). * „Fiecare dragoste este prima, În felul său.” (Petre Botezatu) Poate fi dat
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
arate În lume, ca să și placă”. * „Dragostea este prima manifestare afectivă a materiei.” (Torquato Tasso) Însă, apoi, „sufletul” spiritualizează continuu „dragostea”: „A iubi o oră e ceva animalic; o zi e omenesc; o viață Întreagă e ceva Îngeresc; dar a iubi toată viața o singură ființă e ceva divin” (Paolo Montegazza). * „Fiecare dragoste este prima, În felul său.” (Petre Botezatu) Poate fi dat un exemplu mai potrivit ca acela trăit de Nicolae Labiș?...: „Sunt Îndrăgostit. E un curcubeu deasupra sufletului meu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
extazului sau a sublimului? etc. * „Am plîns și am crezut.” (Fr. Chateaubriand) „Credința” Își alimentează rădăcinile cu lacrimile simțirii curate, adică ale simțirii neegoiste, deoarece trebuie observat faptul că tot „simțirea” este aceea care și subiectivizează judecata: „Cu cît Îl iubești pe cineva mai mult, cu atît Îl cunoști mai puțin” (J. Galsworthy)). * „Există o politețe a inimii. E Înrudită cu dragostea. Din ea izvorăște cea mai firească politețe a manierelor.” (J.W. Goethe) Delicatețea În atitudini depinde, așadar, de experiențele
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un instrument muzical; falsificat odată, va cînta fals toate ariile.” (N. Iorga) Mai mult chiar, spune M. Twain: „CÎnd un om Începe să decadă, nu poți ști niciodată unde-o să se oprească”. * „Cu cît cunoști mai mult, cu atît iubești mai mult.” (Leonardo da Vinci) Fără Îndoială, chiar atunci cînd prin „cunoaștere” ni se relevă „răul” sau „urîtul”, disponibilitățile noastre afective se deschid tot mai mult spre contrabalansarea acetor aspecte nedorite ale existenței. Tocmai acest lucru l-a făcut pe
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
artistului respectiv. Asupra importanței acestei simbioze a atras atenția și A. Malraux: „Ideile nu trebuie numai gîndite, ci și trăite”. * „Dragostea Îi face pe oameni să se simtă egali.” (F.M. Dostoievski) Și mai explicit este Epictet: „Să nu se creadă iubit nimeni, din cei ce n-au iubit pe nimeni”. Dragostea ne unește În suferință. * „Durerea unui singur om face cît durerea lumii.” (A. de S.-Exupéry) SÎnt și „dureri” egoiste, Însă scriitorul francez se gîndea, firește la acea durere devenită
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
atras atenția și A. Malraux: „Ideile nu trebuie numai gîndite, ci și trăite”. * „Dragostea Îi face pe oameni să se simtă egali.” (F.M. Dostoievski) Și mai explicit este Epictet: „Să nu se creadă iubit nimeni, din cei ce n-au iubit pe nimeni”. Dragostea ne unește În suferință. * „Durerea unui singur om face cît durerea lumii.” (A. de S.-Exupéry) SÎnt și „dureri” egoiste, Însă scriitorul francez se gîndea, firește la acea durere devenită atitudine, cînd cel În cauză este capabil
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
condiție de sărăcie, care deprimă. Însă, pe de altă parte, nici bogățiile sau reputațiile dobîndite pe căi necinstite nu onorează condiția umană: „Reputațiile dobîndite pe căi necinstite se schimbă În dispreț” (idem). * „Cu cît cunosc mai bine oamenii, cu atît iubesc mai mult cîinii”. (A. Schopenhauer) Evident că este o exagerare voită din partea filosofului, făcută cu intenția de a sublinia faptul că „răul” poate lua În lumea umană forme din cele mai degradante, cum ar fi, de exemplu, cea a disprețului
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dacă judecă nu osîndește.” (Tudor Arghezi) Este În natura „bunătății” de a fi altruistă: „Nu-i pe lume lucru de care să te bucuri că-l ai, pînă nu-l Împărtășești și altora” (George Călinescu). * „Nu există om care să iubească răul, pentru că e rău, ci iubește În el numai avantajele și plăcerile pe care i le promite.” (J.G. Fichte) SÎnt totuși oameni la care „egoismul” și „invidia” Întrec orice măsură. Acestora li se potrivește cugetarea lui Teofrast: „Cei răi nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Este În natura „bunătății” de a fi altruistă: „Nu-i pe lume lucru de care să te bucuri că-l ai, pînă nu-l Împărtășești și altora” (George Călinescu). * „Nu există om care să iubească răul, pentru că e rău, ci iubește În el numai avantajele și plăcerile pe care i le promite.” (J.G. Fichte) SÎnt totuși oameni la care „egoismul” și „invidia” Întrec orice măsură. Acestora li se potrivește cugetarea lui Teofrast: „Cei răi nu se bucură atît de binele lor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Întîmplă mai ales atunci cînd omul se lasă dominat de plăceri senzoriale și de dorințe materiale, care-i vor strica pînă la urmă nu numai „omenia”, ci și „sănătatea”; „ Cine mănîncă pînă se Îmbolnăvește postește pînă ce se Însănătoșește”; Cine iubește beția Își bea banii, mintea și sănătatea”; Niciodată nu te vei socoti fericit, dacă nu te vei purta cinstit” etc. (proverbe). * „Nu trebuie să judeci un om prin ceea ce nu știe, ci prin ceea ce știe.” (Vauvenargues) Situația este asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
exemple posibile, oferit de observația lui Democrit: „Natura și educația sînt asemănătoare. Într-adevăr, educația transformă pe om și transformîndu-l Îi dă a doua natură”. * „Esența adevărului este simplă.” (Sf. Augustin) Oamenii complică adevărul și Îl descoperă greu, deoarece ei iubesc, În primul rînd, acele lucruri care servesc intereselor și mentalităților lor. De aceea se spune că cei care gîndesc numai ceea ce vor ei să creadă, ajung să știe numai ceea ce vor ei să știe. Situația aceasta poate fi exemplificată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și prelucrînd datele senzoriale potrivit unor convingeri, interese, standarde culturale și intelectuale proprii. * „CÎnd vei vedea un om pe care nu-l urăște nimenea, Întreabă-te ce mișelii a făcut pentru aceasta.” (N. Iorga) Într-adevăr, nu poți să fii iubit de toți, fără a avea o anumită abilitate a compromisurilor și a flatărilor interesate. * „Adevărul e stăpînul nostru, nu noi stăpînim adevărul.” (M. Eminescu) Poate pentru faptul că nu există adevăr absolut, el trebuind să fie mereu adîncit, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
observația lui B. Gracian: „Nebuni sînt toți cei ce par nebuni și jumătate din cei ce nu par”. Poetul Ion Minulescu dă expresivitate artistică acestei observații a lui B. Gracian: „Ei mă urăsc că nu-s ca Ei... Eu Îi iubesc că nu-s ca Mine... Ei beau Și mint fără rușine - Și-n ochii prietenilor mei Trec drept nebun...că nu-s ca Ei... Dar cum din Ei toți numai Eu Nu sînt ca Ei, Am să mă duc De
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a fi singur.” (Massimo Bontempelli) Înseamnă, de fapt, nu numai că dorești să acționezi doar În folosul tău, ci chiar și să te faci temut printre semeni. Însă o satisfacție obținută În acest fel, reprezintă o falsă mulțumire: „Trebuie să iubești și să trăiești În sufletul celorlalți, ca să știi ce e fericirea” (Godwin). * „Ideea altuia oglindită În sufletul tău nu e altă idee.” (N. Iorga) Nu sîntem Întotdeauna, În măsura În care ar trebui, conștienți de importanța dialogului empatic, ca proces de Împărtășire sufletească
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]