65,481 matches
-
chiar înainte de traducere și tipărire. Pe sistemul american al anunțării cărții și al trezirii interesului publicului pentru ea. În plus, nu ceea ce consideră conducătorii români ai acestor instituții că ar fi pe placul publicului străin este și adevărat. Criteriile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg, iar investirea unor bani (mulți) pe prietenii și cumetrii nu este decât un lucru păgubos pentru toți. A.B.Tema cărții mele de interviuri este "prietenia literară". De cine sunteți foarte apropiată, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care tipăresc pirat cărți străine, deocamdată cu destulă timiditate. Sau netul care oferă lecturi pe ecran. Mulți cred că vor citi curând pe Meir Shalev digital. E o întrebare serioasă, spune Melzer și întreabă retoric: "Cunoști pe cineva care are acasă Enciclopedia Britanică?" Mai există un aspect al cărților de știință. În editura mea "Cărțile din Pod" am publicat multe cărți medicale. Aveam o enciclopedie despre medicamente. Când am ajuns pe la a treia ediție revăzută, Viagra făcea furori în farmacii, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de-a valma. Mai nou, se pare că intră și studenții în acest malaxor... Când oameni care nu au predat o oră în viața lor se apucă și decid destinele învățământului românesc, nici nu te poți aștepta la altceva! Întors acasă, profesorul este înlocuit de traducător, de poet și de redactor (ultimul intră în scenă doar de 3-4 ori pe an, când trebuie pregătită revista francofonă pentru tipar). Din fericire, între poet și traducător există o simbioză ciudată, o interdependență sui-generis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
încep de la facerea lumii. (Din volumul "Spectacol în aer liber o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961) În ce privește exilul, nu m-am consolat cu "inima", ci cu LIMBA, cea care nu m-a părăsit niciodată! M-am simțit perpetuu "acasă" folosind-o cu ardoare. Da, credeam în comunism ca într-o posibilă armonizare a lumii (criza mea mistică). Deși m-am căsătorit de trei ori, n-am purtat niciodată rochie albă de mireasă A.B.Stimată Doamna Nina Cassian, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Română". Ea... spune (aproape) tot. A.B.Într-un alt interviu, televizat, ați declarat că indiferent unde v-ați aflat, chiar dacă ați fost plecată din țară, "nu v-ați pierdut niciodată inima", și că ați iubit locurile și oamenii de acasă... Cum este să trăiești o vreme în exil, să fii departe, să te simți singur... Știu că aceste lucruri le-ați povestit în cărțile Dvs., dar...povestiți totuși cititorilor care n-au reușit să vă citească ultimele cărți. În ce privește exilul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ați povestit în cărțile Dvs., dar...povestiți totuși cititorilor care n-au reușit să vă citească ultimele cărți. În ce privește exilul, nu m-am consolat cu "inima", ci cu "limba", cea care nu m-a părăsit niciodată! M-am simțit perpetuu "acasă" folosind-o cu ardoare. A.B.Cum era cenzura comunistă și cum scăpați de ea? Ce tertipuri foloseați? Poezia scrisă în România în perioada comunistă era cu ceva mai prejos decât alte literaturi ale altor popoare? Cea mai cumplită sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lângă omul și artistul Ioanid Romanescu? Eu v-aș povesti foarte multe, începând de la o mică istorie trăită. Cu puțin timp înainte de moartea lui Ioanid, am fost la Iași. Înainte de venirea mea, poetul Lucian Vasiliu, care îl vizitase pe Ioanid acasă și îl prinsese într-un moment bun, ca să spun așa, au discutat și chiar i-a cântat lui Lucian câteva piese dragi lui, la pian. Dar ceea ce m-a determinat să-l vizitez pe prietenul meu, atunci, în agonie, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mult mai bine între cei tineri și am posibilitatea acum să rivalizez cu alte generații. A.B. Cum și când scrie poetul Cezar Ivănescu? Am să vă spun un lucru foarte sincer: anul acesta aș vrea să stau mai mult acasă, să scriu; mă gândesc la faptul că sunt un om care scrie și trebuie să-și pună în ordine manuscrisele. Acum scriu tot timpul, dar îmi este foarte bine dacă îmi creez o anumită atmosferă, un acompaniament muzical. Și acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
12 ani în care, ca și corăbiile genoveze, Albatrosul se putea lăuda: Fluctuat nec mergitur. Amintiri? Prea multe, din păcate, consemnate toate la zi și "la cald", în cele 120 de carnete-manuscrise care îmi căptușesc un raft în biblioteca de acasă. Se află, acolo, în note de confesional, tot ceea ce am citit, am gândit, acceptat sau respins, toate ambuscadele, confruntările "toate văzutele și nevăzutele", puse în mișcare pentru a edita sau eluda o carte, pentru a salva o colecție, pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
degrabă, satira îndreptată asupra sa. Am amintit în Ingeniosul bine temperat. Dicționar onomastic primul volum, pe unii îndepărtați, cum ar fi Budai-Deleanu, Mihail Sadoveanu, George Călinescu și alții, pe care i-am considerat mereu târgovișteni. I-am simțit atât de acasă, căci pe lângă faptul că sunt buni "patroni spirituali", i-am considerat și "vecini". Marele meu noroc, în adolescență, când am schimbat uneltele militare, care erau de lemn și praștia eu fiind fiu de militar am făcut un lung stagiu -, deci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ilegală, la un organ legal, al Partidului Comunist. A fost și o a treia perioadă când, văzându-se că nu sunt un prost și că muncesc mult făceam de serviciu noaptea, lucram de lunea până sâmbăta fără să mai plec acasă, dormeam pe maldărul de ziare, deci devenisem util, am fost reprimit la Secția de Cultură, dând peste niște oportuniști care nu scriau așa cum gândeau. Între noi, în secție, își spuneau opiniile, dar în scris o făceau, așa cum primeau și comanda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
țaristă, stalinistă... și conștiințele unor creatori cu modele încă din secolul trecut, ceilalți scriitori, din țările înconjurătoare, nu se deosebesc prea mult de noi. Evident, ungurii au avut o emigrare puternică în anul 1956 și au beneficiat și la ei acasă, în anii '80, de un climat incomparabil mai "liberal" decât cel creat de național-socialismul ceaușist, la noi. Acesta a făcut, cu adevărat, ravagii în cultura/ literatura română. Încă nu suntem în posesia unui studiu socio-literar calificat, documentat pe bază de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vreun cocoșat pe-aproape / clopotele-s toate-n port / ies în șiruri împăiate / păsări negre la raport / să nu-ncerci să smulgi vreo pană / că să-mi scrii un madrigal / că te-nchide-ntr-o icoană / cuviosul Cristobal"... Peste câțiva ani, întorcându-mă acasă într-o vacanță de vară, după o sesiune, mama mi-a spus că a găsit la un chioșc în gară o revistă literară și pe coperta era... ea și câteva versuri, nu le mai țin minte, nu mai știu nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
câteva versuri, nu le mai țin minte, nu mai știu nici în ce an era, dar chipul ei părea atât de cunoscut. Era la fel cu versurile, la fel de liberă. Îmi aduc aminte că multă vreme aveam lipite pe ușa dormitorului, acasă la mama, trei fotografii mari: cu Nichita Stănescu, cu ea și Nina Cassian. Alți colegi aveau fotografii sau afișe cu artiști rock, formații sau actori, eu... îi priveam pe ei, poate mă ajutau să îi înțeleg mai bine, poate speram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de bine în mijlocul tinerilor. Ei, da, acum, la aproape 84 de ani, și-a văzut și ultimul vis îndeplinit: acela de a fi actriță, joacă într-un film despre propria viață... da, da... și are atâtea de spus. E fericită acasă, în propria sufragerie, în față aceleiași mașini de scris care are aceeași vârstă cu ea. Firește că are și ea laptop, doar e... cel mai în vârstă blogger-poet, pe Sadam, dar... nu-i atât de apropiată cum e de mașină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
roase și nuanța de culoarea untului. Într-un colț mai întunecat, o pernă ușor îngălbenită de timp, brodată de mână. Eram încurcată, nu știam unde să mă așez. Să stau mai aproape de maestru, sau..."Așează-te, zice, simte-te ca acasă". Alături, apă, șerbet, o carte deschisă cu vârful îndoit. Fără emoție, dialogul cu poetul era firesc, de parcă ne știam de o viață. Se mai oprea din când în când și mai sorbea din paharul cu apă, semn ca a obosit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mâinile uriașe cum gesticulau în stânga și în dreapta. Mă apropii și dau să mă prezint. "Și uite-așa s-a încheiat partida mea de pescuit, n-am văzut niciodată până atunci pești atât de mari, adevărați monștri marini, am adus unul acasă, am scos și ușa din balamale că nu încăpea în bucătărie". Povestea cu atâta patos și seriozitate, în jur toți râdeau, și mie îmi venea, dar... Eram tare curioasă să stau în preajma povestitorului, să îl descos, să îl întreb de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Teichert locuia la nr. 5, ultimul etaj. De cum am sunat și mi s-a deschis ușa, am văzur tabloul mare cu figura impunătoare a lui Teichert, cu mustățile sale a la Kaiser Wilhelm. În baltă, toată lumea Îi spunea mustăciosul. Nefiind acasă, d-na Teichert s-a oferit să mă ducă jos la o cafenea, unde soțul ei acum pensionar juca biliard. M-a Înnebunit, Începu să-mi spună dânsa, cu Brăila lui, că ce bine era acolo, că așa viață n-
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
aminti cine sunt. Altă dată suntem invitații familiei Müller. Sunt veniți cu doi Îngerași din Hawai. Sunt o pereche foarte reușită, Înalți, bruneți. Și-au cumpărat o mașină rablă, care mai mult pârâie. Țin de asemenea să ne ia de acasă. În plină iarnă copiii au pleurezie, și-i ține În dormitor Încălzit, dar cu fereastra deschisă. Țin să arate că În general ei iubesc frigul. N-am văzut În acea iarnă, În Ithaca, om cu blană, căciulă sau șoșoni. La
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
indigene. Recoltează unanime aplauze. Am coleg și pe inginerul Smith, venit cu soția și fetița tocmai din Uniunea Sud Africană. Mă asigură că oricând pot găsi bun plasament În țara sa, dar gândul meu este tot la Bărăganul ialomițean; deseori acasă cânt de dorul său. De ce tot cânți, mă Întreabă La Mont. De dor, domnule La Mont. E foarte frumos la dvs., dar foarte curios, sincer Îți spun, dorul de țară nu mă părăsește. Am coleg și pe Mister Willy Jones
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
jocuri. Cursul durează de la ora 9 la 12. Școlile primare și secundare țin cursuri până la ora 16 cu un mic dejun la ora 13, format din lapte, adus de școală, În contul copiilor, și sandvișuri aduse de elevi. Copiii depun acasă o muncă neînsemnată. Ei trebuie să Învețe În școală. La universitate e invers. Biblioteca și studiul acasă joacă rolul important, pe baza cărților și capitolelor recomandate de profesori. Mi-am ales câțiva profesori cărora le urmăresc metoda de expunere, lucrările
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cu un mic dejun la ora 13, format din lapte, adus de școală, În contul copiilor, și sandvișuri aduse de elevi. Copiii depun acasă o muncă neînsemnată. Ei trebuie să Învețe În școală. La universitate e invers. Biblioteca și studiul acasă joacă rolul important, pe baza cărților și capitolelor recomandate de profesori. Mi-am ales câțiva profesori cărora le urmăresc metoda de expunere, lucrările de seminar, publicațiile, excursiile. Țin și eu două referate. Unul la sociologie, despre țăranul nostru, altul la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fac ghete de mână, așa de fin lucrate. În al doilea rând e vorba de prețuri. La noi reparațiile sunt scumpe. Reparația asta costă 1,80 dolari. O pereche nouă, solidă, de box, vă costă 2,30 dolari. Am plecat acasă cu perechea nouă. Pe cea veche am dat-o mai târziu singurului cetățean american pe care l-am Întâlnit desculț, un flăcău negru, În urma plugului, În statul Mississippi. Vorbind de prețuri, de scumpete sau ieftinătate, aceste noțiuni trebuiesc Întelese sub
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
urcă apoi din mers Într-o păcăneală ce trezește atenția tuturor. A plecat indiana. Cred că e cea mai ieftină mașină din SUA. Cred că și gratis ar fi greu să o dea. Dar au venit și se vor Întoarce acasă tot cu ea. Studenți asociați, În vacanța mare, cumpără câte o mașină ieftină, străbătând tot teritoriul de vest până În California. Un bun mecanic poate să-și facă ușor o mașină din ceea ce se oferă În cimitirele de mașini. În fața noastră
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În oraș după cumpărături, Îl priponește În fața casei pe covorul de iarbă verde, la aer și la soare. Acolo Îl găsim uneori adormit. Sănduța a reînceput școala la grădiniță, populată și aici cu copii din diferite părți. Când ea e acasă, merge și-l aduce pe Carolică la noi, după ce l-a trezit și despriponit. E greu de descris bucuria acestui copil redat libertății, mai ales că știe că va găsi la noi ceva plăcut. S-a deprins cu mâncăruri românești
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]