58,223 matches
-
timpul vieții. Mirza Ghulam Ahmad a fost căsătorit de două ori. Prima soție, Hurmat Bibi, a fost verișoara sa pe linie paternă, iar împreună cu ea a avut doi copii, Mirza Sultan Ahmad (1853-1931) și Mirza Fazal Ahmad (1855-1904). Prima sa soție i-a dat voie să se mute cu cea de-a doua soție, însă nu a vrut să divorțeze deși trăiau de mult timp separat. Cu cea de-a doua soție a avut zece copii, dintre care cinci au murit
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
Hurmat Bibi, a fost verișoara sa pe linie paternă, iar împreună cu ea a avut doi copii, Mirza Sultan Ahmad (1853-1931) și Mirza Fazal Ahmad (1855-1904). Prima sa soție i-a dat voie să se mute cu cea de-a doua soție, însă nu a vrut să divorțeze deși trăiau de mult timp separat. Cu cea de-a doua soție a avut zece copii, dintre care cinci au murit în copilărie. Pe 26 mai 1908, în timp ce era în Lahore în casa doctorului
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
Ahmad (1853-1931) și Mirza Fazal Ahmad (1855-1904). Prima sa soție i-a dat voie să se mute cu cea de-a doua soție, însă nu a vrut să divorțeze deși trăiau de mult timp separat. Cu cea de-a doua soție a avut zece copii, dintre care cinci au murit în copilărie. Pe 26 mai 1908, în timp ce era în Lahore în casa doctorului său Syed Muhammad Hussain, Mirza Ghulam Ahmad, a murit de slabiciune și complicații derivate din dizenterie. Corpul său
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
Șcedrin reprezintă și ele o treaptă importantă în muzica teatrului rus. Baletul său timpuriu "Konyok-gorbunok" ("Căluțul cocoșat") reînvie imaginea basmului popular rusesc cu mici elemente de comedie. "Karmen-suita", balet destinat orchestrei de coarde și percuției, a fost creat special pentru soția sa, balerina Maya Plisetzkaya, și coregraful cubanez Alberto Alonso și reprezintă o transcriere genială a unor fragmente din opera lui Bizet. În baletul "Anna Karenina", limbajul muzical atinge o nouă latură a armoniei cromatice, având la bază un colaj al
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
o nouă latură a armoniei cromatice, având la bază un colaj al temelor din creația lui Ceaikovski (prin care transmite culoarea epocii). Baletele "Chayka" ("Pescărușul") și "Dama s sobachkoy" ("Doamna cu cățelul") au fost de asemenea inspirate și scrise pentru soția sa. Lucrările lui Șcedrin deseori poartă elemente neconvenționale. "Simfonia a II-a" se înfățișează ca o compunere din 25 de preludii, "Concertul pentru pian și orchestră nr. 2" dezvoltă o serie de 12 sunete, în timp ce finalul aceleiași lucrări înfățișează o
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
aceluiași text sunt prezente mai multe variante diferite. Astfel, în "Biblioteca" lui Apollodor, Eidomene este descrisă fie ca fiica lui Pheres (și deci nepoata lui Amythaon), fie ca fiica lui Abas, probabil regele mitic din Argos. După alte versiuni, numele soției lui Amythaon ar fi fost Aglaia sau Rhodope.
Melampus () [Corola-website/Science/331968_a_333297]
-
1973 Germania a hotărât stoparea imigrației, afectată fiind de criza petrolului. La acel moment însă, peste nouă sute de mii de turci lucrau în Germania, iar proporția dintre bărbați și femei în această comunitate tindea să se echilibreze datorită faptului că soțiile și copiii turcilor care lucrau în Germania se alăturau familiilor lor. Aceștia trebuiau să aleagă dacă doreau să rămână în Germania sau să plece în țările de origine riscând să nu se mai întoarcă vreodată. Cei mai mulți dintre ei au decis
Turcii din Germania () [Corola-website/Science/331981_a_333310]
-
s-a transferat la Școala Al-Shaab, ulterior, după doi ani mutându-se la Liceul Dubai. În anul 1966, împreună cu vărul său, Șeicul Mohammed bin Khalifa Al-Maktoum, s-a înscris la școala de limbă engleză la Bell Educational Trust din Marea Britanie. Soția cea mai în vârstă este Șeica Hind bint Maktoumbin Juma Al-Maktoum, verișoară și membră a familiei regale din Dubai, cu care Prințul Mohammed s-a căsătorit în anul 1979. Șeica Hind este mama a 12 dintre copiii Șeicului, inclusiv al
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
a familiei regale din Dubai, cu care Prințul Mohammed s-a căsătorit în anul 1979. Șeica Hind este mama a 12 dintre copiii Șeicului, inclusiv al moștenitorului legal, Șeicul Hamdan bin Mohammed Al-Maktoum, născut în 1982, prințul moltenitor al Dubaiului. Soția cea tânără este Prințesa Haya bint Al-Hussein, fiica Regelui Hussein al Iordaniei și sora vitregă a Regelui Abdullah al II-lea al Iordaniei. Prințesa Haya s-a căsătorit cu Șeicul Mohammed în data de 10.04.2004 și are doi
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
lungi, după ce calul său a fost depistat pozitiv la un control anti-doping, potrivit unui comunicat al Federației Internaționale de Echitație (FEI). El a primit totodată și o amendă de 2.350 de lire sterline din partea FEI, organizație condusă chiar de soția lui, Prințesa Haya a Iordaniei. Conform purtătorului de cuvânt al FEI, Malina Guerguiev, soția Șeicului Mohammed a păstrat distanța față de acest caz. Șeicul Mohammed a declarat că nu știa că au fost folosite substanțe interzise. Antrenorul Abdullah bin Huzaim a
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
comunicat al Federației Internaționale de Echitație (FEI). El a primit totodată și o amendă de 2.350 de lire sterline din partea FEI, organizație condusă chiar de soția lui, Prințesa Haya a Iordaniei. Conform purtătorului de cuvânt al FEI, Malina Guerguiev, soția Șeicului Mohammed a păstrat distanța față de acest caz. Șeicul Mohammed a declarat că nu știa că au fost folosite substanțe interzise. Antrenorul Abdullah bin Huzaim a fost de asemenea amendat și suspendat pentru un an, după ce a recunoscut că a
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
bibliotecar la Biblioteca Națională a Franței până în 1939, unde a fost chemat în calitate de orientalist. În 1939 a fost trimis de Julien Cain- pe atunci administrator al Bibliotecii Naționale, la Istanbul în calitate de atașat al Institutul Francez, unde a fost însoțit de soția sa Stella Corbin. Printre mentorii săi se află Etienne Gilson și Louis Massignon. Acesta din urmă a văzut în el un succesor la postul de director al Ecole des Hautes Etudes și l-a ajutat să-și găsească direcția de
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
Statul Israel. În acei ani, Stalin avea mare nevoie de evreii din Statele Unite pentru a face lobby în scopul primirii unor ajutoare masive din S.U.A.. Tot în aceea perioadă și pentru aceleași motive, Stalin a mai trimis în S.U.A. pe soția lui Molotov, care menținuse contacte cu evreii americani și cu cei din Anglia și care avea un frate în S.U.A. și o soră în Israel, despre care Molotov nu-i spusese lui Stalin, dar acesta îi cunoștea amănuntul biografic. Soția
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
soția lui Molotov, care menținuse contacte cu evreii americani și cu cei din Anglia și care avea un frate în S.U.A. și o soră în Israel, despre care Molotov nu-i spusese lui Stalin, dar acesta îi cunoștea amănuntul biografic. Soția ministrului de externe mai era prietenă cu Golda Meir și cu soția lui Stalin. Cu toate acestea, Stalin nu s-a sfiit să ordone deportarea soției lui Molotov în 1949, păstrându-l pe acesta în Biroul Partidului, luându-i însă
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
din Anglia și care avea un frate în S.U.A. și o soră în Israel, despre care Molotov nu-i spusese lui Stalin, dar acesta îi cunoștea amănuntul biografic. Soția ministrului de externe mai era prietenă cu Golda Meir și cu soția lui Stalin. Cu toate acestea, Stalin nu s-a sfiit să ordone deportarea soției lui Molotov în 1949, păstrându-l pe acesta în Biroul Partidului, luându-i însă funcția de ministru de externe. După război, Stalin s-a răzgândit și
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
despre care Molotov nu-i spusese lui Stalin, dar acesta îi cunoștea amănuntul biografic. Soția ministrului de externe mai era prietenă cu Golda Meir și cu soția lui Stalin. Cu toate acestea, Stalin nu s-a sfiit să ordone deportarea soției lui Molotov în 1949, păstrându-l pe acesta în Biroul Partidului, luându-i însă funcția de ministru de externe. După război, Stalin s-a răzgândit și nu a mai oferit Crimeea evreilor. În 1947, cu ocazia dezbaterilor din cadru O.
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]
-
și fotograf ambulant. Creează colecții ornitologice și entomologice pe care le vinde diferitelor instituții. În 1881 s-a stabilit cu traiul în Soroca, perfectându-și cunoștințele și măiestria în domeniul de care era pasionat, implicând în această activitate și pe soția sa Albina Ostermann. În anul 1889 a participat la Expoziția agricolă și industrială din Basarabia organizată de Zemstva gubernială, cu o colecție de păsări, fiind decorat cu "Medalia mare de argint". Odată cu organizarea Muzeului Zemstvei a fost invitat să execute
Franz Ostermann () [Corola-website/Science/331988_a_333317]
-
lui Ludovic al XIII-lea al Franței și apoi ai lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Henri de la Tour d'Auvergne a fost fiul lui Henri de la Tour d'Auvergne, viconte de Turenne și al celei de-a doua soții a acestuia Élisabeth de Nassau, fiica lui Wilhelm Taciturnul. S-a născut la Sedan și a primit o educație protestantă, dar o infirmitate fizică și în special un impediment în vorbire (care-l va avea toată viața), au împiedicat progresul
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
la Sicilia însă sicilienii l-au instalat pe tron pe fratele său, Frederic al III-lea al Siciliei. S-a căsătorit de patru ori: —Isabella de Castilia, vicontesă de Limoges, fiica regelui Sancho al IV-lea al Castiliei și a soției acestuia, María de Molina. Nunta a avut loc la Soria, la 1 decembrie 1291 când mireasa avea numai 8 ani. Căsătoria, care nu a fost niciodată consumată, a fost dizolvată și anulată după decesul regelui Sancho în 1295. —Blanche de
Iacob al II-lea de Aragon () [Corola-website/Science/332022_a_333351]
-
în 1918, a fost prezentată în prima audiție la Opera din Budapesta. A fost primită cu o oarecare reținere, succesul venind numai după revizuire, în 1938. Opera are două personaje principale: prințul Barbă-Albastră (bariton sau bas) și Judit, noua lui soție (soprană sau mezzosoprană). Începutul secolului XX în Europa poate fi caracterizat de înstrăinare, singurătate, durere. Asemenea stări vor fi reflectate în flosofia, arta, literatura vremii. Filosofia lui Nietzsche, descoperirile psihologice ale lui Freud, simbolismul francez, în Ungaria poetica lui Ady
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
avut efect asupra intelectualilor, artiștilor vremii, astfel și asupra lui Béla Balázs și Béla Bartók. În aceste circumstanțe a fost scrisă piesa. În opera sa literară, Barbă-Albastră, care în alte locuri este prezentat ca un monstru, care și-a omorât soțiile, este exemplul omului singuratic, solitar, bătut de soartă. Lucrarea în sine prezintă adâncimea psihologică, misterele și suferințele sufletului; întâlnirea, adică ne-întâlnirea, bărbatului și a femeii. Béla Balázs îl prezintă pe Barbă-Albastră ca un erou al unei balade populare maghiare
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
1936, regizată de Kálmán Nádasdy, dirijată de Sergio Failoni, având în rolurile principale pe Mihály Székely și Ella Némethy, a fost un succes extraordinar. În străinătate a fost interpretată pentru prima dată la Frankfurt, în 1922. Opera are două personaje, soțiile anterioare al Prințului fiind personaje mute, iar prologul în proză a povestitorului deseori este exclus din reprezentări. Rolul lui Barbă-Albastră este interpretat de bași sau bas-baritoni (nefiind excluși nici baritoni). Judit, în original, este mezzosoprană sau soprană (rareori soprană dramatică
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
al Prințului fiind personaje mute, iar prologul în proză a povestitorului deseori este exclus din reprezentări. Rolul lui Barbă-Albastră este interpretat de bași sau bas-baritoni (nefiind excluși nici baritoni). Judit, în original, este mezzosoprană sau soprană (rareori soprană dramatică). Amintirea soțiilor moarte ale Prințului sunt reprezentate de un cor ascuns. Acțiunea operei se petrece „în vremuri de legendă", în castelul Prințului Barbă-Albastră. De fapt împrejurimile și timpul acțiunii nu sunt reale, întâmplările petrecându-se în sufletul bărbătesc, în lumea de neatins
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
în castelul Prințului Barbă-Albastră. De fapt împrejurimile și timpul acțiunii nu sunt reale, întâmplările petrecându-se în sufletul bărbătesc, în lumea de neatins al acestuia, în ale cărui taine vrea să pătrundă femeia îndrăgostită, dornică de cunoaștere. Barbă-Albastră aduce o soție nouă în castelul său, mare, rece, întunecat, având șapte uși închise. Judit îl urmează, în ciuda avertismentelor părinților. Observând ușile, ea vrea să le deschidă pe toate, ca „Vântul să intre, soarele să strălucească." Prințul îi dă cheia primei uși ezitând
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
două uși rămase închise. Aici va găsi Lacul lacrimilor, cu toate că prințul insista să nu deschidă ușa. Deja aici afirmă că nu va deschide ultima ușă, dar nu mai este cale de întoarcere, Judit devenind din ce în ce mai curioasă. Deschizând ultima ușa fostele soții al prințului apar și o iau pe Judit cu ele. Fericirea dorită de prinț nici acum nu s-a împlinit și „va fi mereu noapte". Muzica lui Bartók la această operă urmărește amănunțit detaliile întâmplărilor. Opera începe cu un prolog
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]