57,527 matches
-
cărții, ea însăși o construcție de Ianus bifrons: cu o față privește candid către grandoarea și solemnitatea peisajului montan, având nostalgia paradisului natural, cu cealaltă scrutează eseistic misterele logosului, întorcându-se totodată detașat-ironic asupra entuziasmelor și extazelor perechii ei opuse. Călătoria începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P. părăsește teritoriul prozei spre a se instala în cel al comentariului ei, din competiție ieșind biruitor ochiul exegetic. Prima și probabil cea mai mare himeră a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
tradiții artistice și îndeosebi prin orașe cu prestigiu muzical: Pesta, Viena, Praga, Dresda, München, Kissingen, Veneția, Roma, Florența, Pisa, Genova, Milano, Bergamo, Padova. Memorialul acestui pelerinaj, publicat inițial în „Naționalul”, sub titlul Trei luni în străinătate. Impresiuni și memorii de călătorie, unele foiletoane fiind regrupate, în 1860, în volumul Escursiuni în Germania meridională. Memorii artistice, istorice și critice (1858), aparține unui om dornic de informare, obstinat în lăcomia lui pentru date de tot soiul și în felul acesta frecvent robit surselor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Staaps sau Atentatul de la Schönbrunn în contra vieței lui Napoleon I, dar și alte fragmente ale memorialului, reluate ulterior ca scrieri independente, sunt compuse stângaci, într-un registru melodramatic, naiv, cultivând, în gustul epocii, un retorism accentuat. În paginile însemnărilor de călătorie există însă și o a treia ipostază: un autor care reușește să se dezbare de filtrul deformant al lecturilor. În astfel de clipe privilegiate intră în scenă un personaj plin de vervă și farmec, vădind din când în când plăcerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
aceea făcută de Herodot în secolul V î.e.n., fluviul apare în opere literare îndeosebi, sub numele de Istros, o denumire preluată de la traci. În poemul "Theogonia", din secolul VIII î.e.n., Hesiod ni-l prezintă ca "Istrul care curge frumos". În "Călătorie în jurul lumii" din secolul VI î.e.n., Hecateu din Milet semnalează cetatea Orgame de pe Istru (Argamum în hotărnicia lui Laberius Maximus de mai tîrziu), iar Simonide din Ceos (sec. VI-V î.e.n.) îi spune "Istrul cel îndepărtat". Pentru dramaturgul Eschil, contemporan
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
1969; Vraciu A., Limba daco-geților, Edit. Facla, Timișoara, 1980; Lucia Wald și Slușanschi D., Introducere în studiul limbii și culturii indoeuropene, Edit Științifică și Enciclopedică, București, 1987. 24 Popescu-Spineni M., op. cit., 1978. 25 Consemnare a lui Paul de Alep, în Călătoriile patriarhului Macarie de Antiohia în Țările Române (1653-1658). 26 Tocilescu Gr., Dacia înainte de Romani, An. Acad. Rom. ses. 1877, București, 1880. 27 Nordensköld A. E., Facsimele Atlas, Stockholm, 1889. 28 Popescu-Spineni M., op. cit., 1978 (80-81). 29 Tudor D., Oltenia Romană
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Budapesta), „Irodalmi Szemle” (Bratislava) ș.a. Transpune cu predilecție proză contemporană, publicând un număr impunător de volume. Debutează editorial în 1968, cu transpunerea unui volum de schițe și nuvele de Vasile Rebreanu (Talita Kumi). Apoi realizează varianta maghiară a romanului Lunga călătorie a prizonierului de Sorin Titel (1975), tălmăcește trei romane de Anton Holban (Romanul lui Mirel, O moarte care nu dovedește nimic, Ioana), adunate în volumul Értelmetlen halál (1978), un roman de Radu Flora (Capcana, 1980), Vestibul de Alexandru Ivasiuc (1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
Sorescu (1980). Publicându-și versiunile în țară și peste hotare, K. are o contribuție de neignorat la punerea în circulație și la cunoașterea prozei române contemporane. Traduceri: Vasile Rebreanu, Talita Kumi, București, 1968; Sorin Titel, A fogoly hosszú utazása [Lunga călătorie a prizonierului], București, 1975; A túlélés iróniája. Mai román kisregények [Ironia supraviețuirii. Romane românești de azi], Budapesta, 1976; Anton Holban, Értelmetlen halál [O moarte care nu dovedește nimic], București, 1978; Radu Flora, Csapda [Capcana], Novi Sad, 1980; Marin Sorescu, Hideglelés
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
asta de când îi știm. Iar scriitorii nu le-au susținut întotdeauna cauza. "Prădătorul palid al cărnii oribile" scria Herman Melville despre rechin -, cu "gura lui ca o cavernă cu dinți de fierăstrău", cu "flancurile fantomatice" și "capul de Gorgonă". În călătoriile sale de ani de zile la bordul balenierelor, celebrul narator al poveștilor mării din secolul al XIX-lea a urmărit rechinii devorând resturile balenelor măcelărite "carne oribilă" -, ceea ce explică într-o mare măsură punctul său de vedere nemilos. Aparent primitiv
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
legate de devenire și regenerare ciclică (cruci, coarne, omida, oul cosmic, peștele). Cele din a doua categorie sunt asociate cu luna, ciclul vegetal, schimbarea anotimpurilor; crucea leagă cele patru puncte ale universului și amintește de faptul că anul este o călătorie prin cele patru puncte cardinale. Sunt puțini cei care acceptă În Întregime argumentația lui Gimbutas, mai ales acolo unde aceasta pretinde că descifrează În cele mai mici detalii semnificația simbolurilor și a complexului „limbaj al zeiței” (Gimbutas, 1989). Și totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reprezentarea somnului - sau mistică - aluzie la embrionul ce Își așteaptă renașterea În sânul pământului); orientarea după mersul soarelui nu este cu siguranță Întâmplătoare și pare a fi anterioară concepțiilor care, În Egiptul antic, pun lumea de dincolo În relație cu călătoria nocturnă a zeului solar. Dar chiar și din afara mormintelor ne-au parvenit elemente care fac să se Întrevadă zei și culte caracteristice. Este vorba despre reprezentările edificiilor templiere și, În epoca istorică, despre imaginile legate În mod regulat de anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Textele Piramidelor și Într-un capitol anume din Textele Sarcofagelor (motivul „Îndrumătorului de Dincolo”). Însă aici, această temă este Împărțită În douăsprezece secțiuni, la fel ca orele nopții, și se povestește despre Întâlnirile și Întâmplările care au loc În călătoria nocturnă a soarelui, până În ceasul al doisprezecelea, când lumina triumfă din nou1. Mormântul regal dobândește astfel o valoare cosmică, iar destinul osiric se unește cu cel solar Într-o nouă concepție teologică. Decorarea mormântului presupune texte prezentate grafic, ca și cum acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epopeii Ghilgameș se agață de aceasta pentru a o Înfățișa ca atare, prezentându-l pe eroul epopeii ca pe un om dedicat În Întregime „căutării nemuririi”, În numele unei Întreprinderi Înălțătoare, dar, În realitate, de neatins. Ghilgameșxe "Ghilgameș" decide să Înfrunte călătoria eroică spre insula unde trăiește Utnapiștimxe "Utnapiștim", cu intenția de a Învăța de la el secretul nemuririi. Dar scopul călătoriei este o iluzie, după cum Îl avertizează zeul Șamaș și, mai ales, hangița Sidurixe "Siduri", pe care o Întâlnește În timpul călătoriei (tab
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un om dedicat În Întregime „căutării nemuririi”, În numele unei Întreprinderi Înălțătoare, dar, În realitate, de neatins. Ghilgameșxe "Ghilgameș" decide să Înfrunte călătoria eroică spre insula unde trăiește Utnapiștimxe "Utnapiștim", cu intenția de a Învăța de la el secretul nemuririi. Dar scopul călătoriei este o iluzie, după cum Îl avertizează zeul Șamaș și, mai ales, hangița Sidurixe "Siduri", pe care o Întâlnește În timpul călătoriei (tab. X, col. III, 1-5): Ghilgameșxe "Ghilgameș", unde fugi? Nu vei găsi viața pe care o cauți. Când zeii au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înfrunte călătoria eroică spre insula unde trăiește Utnapiștimxe "Utnapiștim", cu intenția de a Învăța de la el secretul nemuririi. Dar scopul călătoriei este o iluzie, după cum Îl avertizează zeul Șamaș și, mai ales, hangița Sidurixe "Siduri", pe care o Întâlnește În timpul călătoriei (tab. X, col. III, 1-5): Ghilgameșxe "Ghilgameș", unde fugi? Nu vei găsi viața pe care o cauți. Când zeii au creat omenirea, au hotărât pentru aceasta moartea, iar viața au păstrat-o În mâinile lor. Dar Ghilgameșxe "Ghilgameș" nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nealterate de-a lungul Întregii istorii hitite, chiar și atunci când, În epoca imperială, suveranii de la Hattușaș le-au Înglobat În programul marilor sărbători ale anotimpurilor, care erau celebrate, personal, de rege și de regină și/sau de principe În timpul unei călătorii cultuale (reală și/sau simbolică), În cursul căreia se ajungea În principalele centre anatoliene. Acest respect al tradițiilor locale, bine atestat, de instrucțiunile lui Arnuwanda pentru guvernatorii provinciilor, dar și de inventarele cultelor din timpul lui Tut¿aliya al III
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de zei; țara este „dreaptă” pentru că suveranul menține În ea ordinea dorită de zei. Zeul dreptății este prin excelență zeul-Soarexe "Soare", văzut ca zeul căruia Îi este drag omul drept; este un zeu Îndurător și binevoitor, care cunoaște totul datorită călătoriei sale În jurul lumii: ...el șadică zeul Soarexe "Soare"ț care Îi răsplătește pe oamenii drșețpți și Îi culcă la pământ, asemenea arborilor, pe oamenii răi, el care Îi lovește În cap pe oamenii răi și Îi nimicește ca pe niște
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ten Cate, 1986), și sărbătoarea toamnei sau nuntarriyaș¿aș („a grabei”), care dura probabil la fel de mult (Houwink Ten Cate, 1988). Aceste sărbători, de la care ne-au parvenit atât tăblițe care le prezintă conținutul, cât și multe ritualuri cotidiene, prevedeau o călătorie cultuală (reală și/sau simbolică) ce pornea de la Hattușaș și trecea prin diferite centre anatoliene, unde se celebrau vechile sărbători locale. Printre multe alte sărbători ale căror descrieri s-au păstrat, un interes aparate prezintă vechea sărbătoare hitită a KI
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu profetismul ebraic; deși există elementele comune, avem totuși de-a face cu fenomene esențialmente diferite, chiar dacă acestea se pot Încadra Într-o tradiție semitică documentată, printre altele, la curtea Biblosului În secolul al XI-lea Î.Hr. (În povestirea călătoriei egipteanului Wen-Amunxe "Amun"). În ceea ce privește cultul, un rol important este deținut și aici venerarea strămoșilor de viță regală, cinstiți cu ritul caracteristic kispu (evocare/comemorare și banchet sacru). Trăsături locale mai specifice ne sunt revelate de calendarele festive (sunt celebre ceremoniile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
destinelor scrise privitoare la fiecare individ, și Tuculcaxe "Tu÷ul÷a", ființă monstruoasă cu aripi În formă de șarpe și cu cioc Încovoiat, avînd rolul de paznic al unor osândiți aparte. Asemănător cu ceea ce propovăduie textele orfice grecești, pentru etrusci călătoria prin adâncurile pământului era Într-adevăr pândită de acești demoni și plină de primejdii și de capcane; totuși, respectarea scrupuloasă a riturilor cuprinse În libri fatales și În libri Acherontici este În măsură să o facă mai ușoară și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-adevăr pândită de acești demoni și plină de primejdii și de capcane; totuși, respectarea scrupuloasă a riturilor cuprinse În libri fatales și În libri Acherontici este În măsură să o facă mai ușoară și mai sigură. Însă la sfârșitul călătoriei, cel puțin privilegiaților elitei dominante le era rezervat un tratament favorabil - admiterea În rândul Fericiților ce petrec veșnic În Elizee: aceasta este imaginea, cu atât mai fericită cu cât mai Înspăimântător este drumul, țintei de dincolo de lumea pământească la care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conflicte interne și a unor distrugeri provocate de samniți și lucani, de puni și, nu În ultimul rând, de represiunea romană (cf. suprimarea bacanalelor, În 186 Î.Hr.) a slăbit ulterior legătura și schimbul cu Roma. În vremea lui Augustus, călătorii care ajungeau În multe centre antice au putut găsi numai „urme” al modului de viață grec. Strabon a descris Napoli ca pe un muzeu: acolo există Încă gimnazii 5, fratrii, efebi și nume grecești, deși locuitorii sunt romani 6. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funcții diverse, prezidează viața sanctuarului. 2. Oracole, vise și zeități vindecătoare: cazul lui Aelius Aristidestc "2. Oracole, vise și zeități vindecătoare \: cazul lui Aelius Aristides" În vara lui 145 d.Hr., tânărul orator Aelius Aristides, la Întoarcerea dintr-o nefastă călătorie la Roma, se oprește În Pergam la sanctuarul lui Asclepiosxe "Asclepios", adăpost ultim În care spera să afle mângâiere pentru acea izbucnire de nenorociri care, zădărnicindu-i toate aspirațiile de succes În profesie, Îi stăpânea acum Întreaga existență. Începe astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
culturale și religioase -, amândouă desăvârșite Într-o lungă ședere În sanctuarul lui Asclepiosxe "Asclepios" de la Aigai care, ca și Asclepeionul din Pergam, apare ca un cenaclu de Învățați și ca un loc al discuțiilor filozofice (II, 7) - sau la nenumăratele călătorii În ținuturi exotice cu intervenții taumaturgice de diferite feluri. Totuși, pentru definirea ethos-ului lui Apollonius, Filostrat consideră esențială opera lui reformatoare la nivel de credințe și practici de cult prin afirmarea primatului religiozității interioare asupra componentelor mitico-rituale ale religiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1949 și 1972); iar acestea, la rândul lor, l-au influențat pe Dante (Asín Palacios, 1943; Levi Della Vida, 1949; cf. Boyce, 1968a, p. 48, nota 2; Gignoux, 1984a, p. 6, nota 2). Opera este dedicată În Întregime descrierii unei călătorii În lumea de dincolo Întreprinsă de un drept pe nume Wșr³z, care, după ce bea o poțiune făcută din vin și măselariță (may ud mang: cf. Gnoli, 1979b, pp. 437 sqq.), În timpul unui rit celebrat În fața templului focului Farr½bayxe "Farro>bay
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ș d¶nșg, 22sqq., Wizșdagșh³ ș Z³dspram 31 etc., oferă un cadru destul de coerent și complet În ceea ce privește soarta sufletului după moarte (cf. Pavry, 1929; Molé, 1961, pp. 146 sqq.), dar și În privința concepțiilor referitoare la paradis și infern (Gignoux, 1969), călătoria cerească sau subpământeană a omului, atât ca parcurs post mortem, cât și ca experiență șamanică (Gignoux, 1979, 1981, 1984a, 1987b, pp. 364 sqq.; 1990, 1991, pp. 27, 29) sau extatică, care sugerează un paralelism Între moarte și inițiere (Gnoli, 1979b
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]