58,615 matches
-
care imortalizează eșecurile și reușitele unei națiuni, realizările savanților și oamenilor de cultură”. Începând cu 1996, lansează câteva bibliografii retrospective fundamentale "Cercetările în domeniul științelor umanistice la Universitatea de Stat din Moldova (1974-1995). Contribuții bibliografice" (1996); "Cercetările în domeniul științelor chimice la Universitatea de Stat din Moldova (1946-1998). Contribuții bibliografice" (1998); "Cercetările în domeniul științelor biologice și agrochimice la Universitatea de Stat din Moldova (1946-1998). Contribuții bibliografice" (1998). În aceste volume și-au găsit reflectare publicațiile științifice și didactice ale savanților
Ion Madan () [Corola-website/Science/311722_a_313051]
-
Golf" și a investigațiilor făcute de Națunile Unite asupra consecințelor războaielor din Bosnia și Kosovo s-a concluzionat că expunera la uraniu sărăcit nu are un impact semnificativ asupra sănătății și a mediului. Toxicitatea uraniului este mai degrabă de natură chimică decât radiologică. OMS a stabilit limitele tolerabile pentru ingestia sau inhalarea de uraniu sărăcit la 0,5 µg per kilogram corp per zi.
Uraniu sărăcit () [Corola-website/Science/311004_a_312333]
-
Ritter (1776-1810) observă că stratul de clorură de argint se înegrește și în afara domeniului razelor vizibile; aceste radiații invizibile el le-a denumit „raze oxidante”. Razele UV și cele infraroșii vor fi numite în tot secolul al XIX-lea „raze chimice”. Spectrul razelor ultraviolete este cuprins între lungimile de undă 10 - 380 nm (1 nanometru = 10 m), cu o frecvență de 750 THz (380 nm) până la 30 PHz (10 nm).
Raze ultraviolete () [Corola-website/Science/311020_a_312349]
-
ul este a doua formă alotropica a oxigenului, fiind constituit din trei atomi ai acestuia. Formulă să chimică este O. Moleculă să este instabilă și se descompune după un timp scurt în oxigen diatomic. El este un oxidant puternic din care cauza este dăunător omului, producând dureri de cap, fiind iritant, caustic al mucoaselor respiratorii. Stratul de ozon
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
de efectele dăunătoare ale radiațiilor ultraviolete solare (cum ar fi cancerul de piele) și ale radiațiilor electromagnetice potențial periculoase. Ozonul format în apropierea pământului este toxic, putând duce la dificultăți sau afecțiuni respiratorii și distrugerea plantelor. În ultimii ani, poluarea chimică (în special cu freon) conduce nu numai la încălzirea globală, ci și la distrugerea stratului de ozon, fenomen cu efecte negative că: Ca efect al emisiilor de clorofluorocarburi, încă de la sfârșitul secolului XX se remarcă fenomenul de rarefiere a stratului
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
ul sau „triclormetanul” este o hidrocarbură clorurată cu formula chimică CHCl. Descoperit în 1831 de Justus von Liebig și Eugene Souberain. Triclormetanul este un lichid incolor, inflamabil cu un miros dulceag. Are o densitate mai mare ca apa, fiind solubil numai în solvenți organici. Vaporii de cloroform determină prin inhalare
Cloroform () [Corola-website/Science/311063_a_312392]
-
, cunoscută și sub numele de procesul Bergius sau procesul Pott-Broche, este procesul chimic care transformă direct cărbunele într-un amestec de hidrocarburi lichide numit "petrol sintetic". Există mai multe variante de procesare. Toate acestea coincid în prima fază: dizolvarea cărbunelui într-un dizolvent la mare presiune și temperatură la care se adaugă hidrogen
Lichefierea directă a cărbunelui () [Corola-website/Science/311094_a_312423]
-
Naftalina () este o substanță solidă, cristalină, albă cu miros caracteristic pătrunzător, cu formula chimică CH care sublimează la temperatura camerei. Ea este o hidrocarbură aromatică cu două nuclee ciclice, fiind o substanță dăunătoare sănătății și mediului înconjurător. Naftalina a fost izolată din cărbune în anul 1819 de chimistul englez Alexander Garden, iar formula chimică
Naftalină () [Corola-website/Science/311084_a_312413]
-
chimică CH care sublimează la temperatura camerei. Ea este o hidrocarbură aromatică cu două nuclee ciclice, fiind o substanță dăunătoare sănătății și mediului înconjurător. Naftalina a fost izolată din cărbune în anul 1819 de chimistul englez Alexander Garden, iar formula chimică a fost descoperită în anul 1866 de chimistul german Emil Erlenmeyer. Naftalina este considerată în mod tradițional o hidrocarbură aromatică policiclică, ea fiind compusă din două nuclee alipite de benzen. Existența celor două inele benzenice a fost demonstrată prin reacții
Naftalină () [Corola-website/Science/311084_a_312413]
-
superior al Filialei Moldovenești a AȘ a URSS; 1961-1964 Șef de laborator; 1964-1970 Director al Institutului de Fiziologie și Biochimie a Plantelor al AȘM. 1970-1974 Conduce Secția de Microbiologie a AȘM; 1971-1974 Academician coordonator al Secției de Științe Biologice și Chimice a AȘM; 1974-1980 Director al Institutului Unional de Cercetări Științifice în domeniul Metodelor Biologice de Protecție a Plantelor; 1980-1992 Șef al Laboratorului de Fiziologie Patologică a Plantelor al Institutului de Fiziologie a Plantelor al AȘM; 1992-1996 Director al Institutului de
Ion Popușoi () [Corola-website/Science/311107_a_312436]
-
Iurie. "Academician, fiu și nepot de țăran" // Pământ și oameni. - 1998. - 1 mai. - P. 2 Toma, Simion. "Informație despre fondatorul școlii în domeniul micologiei și fitopatologiei - academicianul Ion Popușoi" // Buletinul Academiei de Științe a Republicii Moldova. Seria Științe biologice și chimice. - 2001. - Nr. 1. - P. 48-50. "Academicianul Ion Popușoi: curriculum vitae" // Buletinul Academiei de Științe a Republicii Moldova. Seria Științe biologice și chimice. - 2001. - Nr. 1. - P. 126-127.
Ion Popușoi () [Corola-website/Science/311107_a_312436]
-
în domeniul micologiei și fitopatologiei - academicianul Ion Popușoi" // Buletinul Academiei de Științe a Republicii Moldova. Seria Științe biologice și chimice. - 2001. - Nr. 1. - P. 48-50. "Academicianul Ion Popușoi: curriculum vitae" // Buletinul Academiei de Științe a Republicii Moldova. Seria Științe biologice și chimice. - 2001. - Nr. 1. - P. 126-127.
Ion Popușoi () [Corola-website/Science/311107_a_312436]
-
pH 12-13), astfel că se impune evitarea contactului cu pielea și cu ochii. Varul nestins este folosit în industria de construcții, la prepararea mortarului pentru tencuială, ca ghips, sau la văruirea pereților, în industria de fabricare a cimentului. In industria chimică este utilizat la producerea amendamentelor de îmbunătățire a solurilor acide. In metalurgie este folosit la desulfurarea minereului de fier. De asemenea este folosit la reținerea sulfului din fum (detoxificare), la obținerea hipocloritului de calciu, sau ca regulator al valorii pH
Oxid de calciu () [Corola-website/Science/311120_a_312449]
-
organismului, după Paracelsus, rolul de factor determinant era atribuit chimismului fenomenelor fiziologice. Concepția lui Paracelsus, deși mai generală decât a lui Galenus, a avut totuși un caracter mecanicist, deoarece reducea procesele biologice implicate în apariția și evoluția bolii, la fenomene chimice. Paracelsus a definit principiul după care fiecărei boli îi corespunde un medicament specific. Paracelsus a introdus medicamentele chimice in practica clinică. Cercetările întreprinse de Paracelsus în vederea obținerii pietrei filozofale o substanță care se presupunea că în atingerea cu alte metale
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
decât a lui Galenus, a avut totuși un caracter mecanicist, deoarece reducea procesele biologice implicate în apariția și evoluția bolii, la fenomene chimice. Paracelsus a definit principiul după care fiecărei boli îi corespunde un medicament specific. Paracelsus a introdus medicamentele chimice in practica clinică. Cercetările întreprinse de Paracelsus în vederea obținerii pietrei filozofale o substanță care se presupunea că în atingerea cu alte metale le poate preface în aur (în , în , de unde și cuvântul „elixir”) dar mai era considerată și panaceu, elixir
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
baza laserilor cu gaz). În 1970 au reușit realizarea unui laser cu gaz, stabilizat în linia de absorție din metan, cu o stabilitate a frecventei de 10^-11. O vastă contribuție a fost făcută de doctorul Basov pentru domeniul laserilor chimici. În 1970 sub îndrumarea să, un laser chimic original a fost construit, acesta operând cu ajutorul unui amestec de deuterium F și CO2 la o presiune atmosferică. În același an, Basov (în cooperare cu E.M. Belenov, V.A. Danilychev și A
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
realizarea unui laser cu gaz, stabilizat în linia de absorție din metan, cu o stabilitate a frecventei de 10^-11. O vastă contribuție a fost făcută de doctorul Basov pentru domeniul laserilor chimici. În 1970 sub îndrumarea să, un laser chimic original a fost construit, acesta operând cu ajutorul unui amestec de deuterium F și CO2 la o presiune atmosferică. În același an, Basov (în cooperare cu E.M. Belenov, V.A. Danilychev și A.F. Suchkov) au propus dezvoltarea experimentală a unui
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
s-a descoperit că adăugând metal unui exploziv se obținea o încărcătură cu o putere destructivă mai mare. În actualitate proiectilul se compune dintr-un bloc de cupru modelat în formă conică cu vârful spre spate și înconjurat de explozibil chimic. Acestă parte din proiectil se numește reactor. Înaintea conului de cupru este "cap gol" al proiectilului și în vârf o siguranță de activare, așezată la o distanță determinată pentru a avea un efect maxim destructiv. Datorită efectului Munroe la impactul
HEAT () [Corola-website/Science/311260_a_312589]
-
mijloc de prevenire a malariei și a dizenteriei, durererilor de cap, crampelor sau febrei. În timpul războaielor dintre triburi sau a vânătorii, membrii tribului mestecau semințele plantei pentru a depăși oboseala și foamea. Ingredientul principal al Guaranei este guaranina, un compus chimic identic cu cafeina din cafea sau teina din ceai. Guaranina, cofeina și teina sunt științific considerate ca sinonime. Concentrația de guaranină din fructul de guarana este de 3,5 ori mai ridicată decât cea a fructului arbustului de cafea (o
Guarana () [Corola-website/Science/311266_a_312595]
-
elevilor și studenților, în perioada examenelor, contribuie la funcționarea optimă a creierului, la îmbunătățirea capacității de concentrare și a memoriei. În cazul sportivilor, aceste substanțe bioactive îmbunătățesc performanțele, forța fizică și rezistența. Testele clinice au demonstrat că datorită particularităților sale chimice, se absoarbe mai lent în organism, acesta fiind motivul principal al efectului revigorant mai eficient și mai îndelungat pe care-l generează. Guaranina, conținută de guarana, acționează precum cafeina, însă nu are efectele adverse ale acesteia. Mai conține teobromină și
Guarana () [Corola-website/Science/311266_a_312595]
-
Detonația este forma de transformare prin care ia naștere randamentul maxim al unei substanțe explozibile cu o ardere completă a produșilor rezultați și prin care se degajă cantitatea maximă de căldură și minimă de gaze toxice. Explozia reprezintă un fenomen chimic de descompunere rapidă a unui mediu exploziv care este instabil termodinamic, în cursul căreia energia interioară este transferată la exterior având loc un lucru mecanic care dislocuiește mediul exterior. Explozia este un fenomen special de transformare chimică care poate lua
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
reprezintă un fenomen chimic de descompunere rapidă a unui mediu exploziv care este instabil termodinamic, în cursul căreia energia interioară este transferată la exterior având loc un lucru mecanic care dislocuiește mediul exterior. Explozia este un fenomen special de transformare chimică care poate lua forma detonației (explozii detonante) sau a deflagrației (explozii deflagrante), în funcție de viteza de propagare care poate fi de câteva mii de metri pe secundă, respectiv de câteva zeci de metri pe secundă. Deflagrația reprezintă forma de transformare chimică
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
chimică care poate lua forma detonației (explozii detonante) sau a deflagrației (explozii deflagrante), în funcție de viteza de propagare care poate fi de câteva mii de metri pe secundă, respectiv de câteva zeci de metri pe secundă. Deflagrația reprezintă forma de transformare chimică a unor substanțe explozibile cu reacție ce se propagă cu o viteză de la câțiva centimetri până la câțiva zeci de metri pe secundă. Deflagrația este specifică pulberilor omogene, neomogene și compozite. Procesul de deflagrație se caracterizează printr-o creștere rapidă și
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
cu cristale ortorombice de culoare albă, fără miros și fără gust și sunt insolubile în apă. Ele sunt substanțe explozibile foarte sensibile la acțiuni mecanice. Hexogenul este fabricat din acid azotic, hexametilentetramină și azotat de amoniu sau prin alte reacții chimice împreună cu azotat de amoniu. El se folosește la fabricarea capselor detonante, încărcăturilor de inițiere TH-400, detonatorilor, încărcăturilor de inițiere secundară și fitilurilor detonante. Explozivii industriali sunt utilizați pe scară mai largă în industrie. Cei mai importanți sunt nitroglicerina, dinamita, azotatul
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]
-
brun, albastru închis, negru. Substanțele explozibile folosite în domeniul lucrărilor industriale, cu excepția pulberilor, au o sensibilitate mică față de impulsurile inițiale simple. Ele nu fac explozie sub influența unei flăcări sau a unei incandescențe a unei rezistențe electrice. Pentru declanșarea proceselor chimice de descompunere a acestor substanțe, trebuie să se folosească mijloace special concepute și realizate. În funcție de principiul de funcționare, mijloacele de amorsare a încărcăturilor explozibile pot fi: Mijloacele pirotehnice de amorsare sunt acele dispozitive care funcționează sub influența unor impulsuri inițiale
Explozibil (material) () [Corola-website/Science/311261_a_312590]