57,527 matches
-
de Împărțire ierarhică, cvadruplă, a sferelor cerești, care amintește, prin analogie, de doctrina filozofului ionic Anaximandru (Duchesne-Guillemin, 1966), este, cu siguranță, mut mai veche și apare În tradiția zoroastriană cu o continuitate remarcabilă, În izvoare destul de Îndepărtate În timp. Subiectul călătoriei În lumea de „dincolo” este deci urvan sau ruw³n: el Înfruntă mai Întâi cumplita Încercare a podului sufletului, la trei zile de la deces. Atunci se Întâlnește pentru prima oară cu propria sa da¶n³xe "dae>na>" ca imagine a eului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oară cu propria sa da¶n³xe "dae>na>" ca imagine a eului său interior și a sumei gândurilor, cuvintelor și faptelor sale realizate În timpul existenței pământești. Conduita morală de-a lungul vieții este factorul care va decide soarta persoanei respective: călătoria se poate continua spre paradis (În limba pahlavi, gar½dman sau wahișt) sau spre infern (În limba pahlavi, hamistag³n). Actorul suprem al judecății este un tribunal divin compus din Mihrxe "Mihr" (Mithraxe "Mithra"), Sr½șxe "Sro>ș" (Sraoșaxe "Sraoșa") și Rașnxe "Rașn
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și puterea necesare pentru a face mai puțin dureroasă, În momentul fatal, cumplita Încercare a despărțirii de trup. Probabil atât naojot, cât și g¶tikharșd sunt o reflectare târzie a practicilor inițiatice mai vechi, bazate pe experiența extatică a unei călătorii În lumea de dincolo, care oferă o viziune asupra realității lumii spirituale. Pe fondul acestor rituri și al ceremoniilor funerare se poate găsi o analogie Între inițiere și moarte (Gnoli, 1979b, pp. 419 sqq.). Trecerea de la viață la moarte este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tronul care fusese al Ahemenizilor. Astfel, aceștia au intrat În istoria iranismului (Gnoli, 1989a, pp. 115 sqq.). Izvoarele clasice și iraniene sunt concordante: fie că este vorba despre Tiridat din Armenia, rege și preot (Tacit, Annales, XV, 24), care, În călătoria sa la Roma, la curtea lui Nero (cf. Wolski, 1993, pp. 168 sq.), a refuzat să călătorească pe mare, temându-se să nu o contamineze (Plinius, Naturalis historia, XXX, 6), În conformitate cu regulile zoroastriene ale purității rămase În vigoare până În secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conservatori (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 376), care se bazau și pe speculații ocultiste venite din Occident (Boyce, 1979, pp. 198, 204; cf. infra); să se renunțe În cultul morților la practica oferirii alimentelor aduse ca jertfă, care să-i Întărească În călătoria lor În lumea de dincolo, și să se restaureze, În presupusa ei puritate originară, credința În fravași, fondată pe ideea unei depline responsabilități morale, singura În măsură să garanteze sufletelor defuncților, după primele trei zile de la deces, ridicarea În paradis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
paradis, fără riturile complicate și costisitoare Împlinite pentru această trecere (Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 376 sqq.); să fie abolite unele uzanțe tradiționale ce țineau de riturile purificatoare și unele prescripții - astăzi anulate - care interziceau credincioșilor (dar câți laici comercianți le ignoraseră!) călătoriile pe mare sau cu trenul, considerate nelegiuite din cauza contaminării pe care În mod inevitabil o produceau mării și focului (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 378; Boyce, 1979, p. 199). Dintre multele figuri de reformatori se remarcă cea a unui tânăr preot Bhagaria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
43 sqq.; trad. de Dan Slușanschi, București, Paideia) Așa cum a demonstrat Benveniste (1969), funcția specifică a libației În religia greacă era cea de garanție și siguranță: Înaintea unui eveniment care comporta elemente de risc și nesiguranță - cum ar fi o călătorie pe mare sau o expediție militară, dar și un jurământ, un armistițiu sau un tratat de pace - libația asigură protecția divină. Acest fapt explică de ce În greacă, pluralul spondài ajunge să desemneze orice formă de acord Între două state („armistițiu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
realități jertfa Omului Primordial. În Grecia exista o amintire clară a unor asemenea jertfe: ne vorbesc Încă despre ele miturile și textele literare. Este suficient să ne gândim la faptul că Agamemnonxe "Agamemnon", pentru a-și asigura protecția zeilor În timpul călătoriei spre Troia, se pregătise să o jertfească pe fiica sa Ifigeniaxe "Ifigenia", salvată În ultimul moment printr-o miraculoasă intervenție divină: un final fericit datorat faptului că, Într-un anumit punct al evoluției conștiinței morale a grecilor, astfel de fapte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de geniu, au reușit să transforme vechia teologie În literatură și au creat două genuri literare, În care, sub forma ingenuă a unor simple povestiri, se conservă elemente ale unor credințe care nu puteau fi declarate explicit. Avem, așadar, ciclul călătoriilor (imrama) și cel al aventurilor (echtrài), care au o tematică esențialmente comună: un erou ajunge Într-un loc pe care grecii l-ar fi numit Insulele Fericiților. Diferența dintre cele două genuri literare constă În faptul că Într-unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
noi. De obicei, o tânără copilă de stirpe divină se apropie de erou, Își exprimă simpatia pentru el și preamărește frumusețile insulelor: atunci el pleacă Împreună cu un prieten credincios și nu se mai Întoarce niciodată; sau se Întoarce după o călătorie de câteva zile și, consternat, Își dă seama că În țara de unde a plecat trecuseră sute de ani. În esență, este vorba despre călătoria pe care o Împlinește eroul mort spre ținutul fericit al nemuririi: o călătorie profund păgână care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pleacă Împreună cu un prieten credincios și nu se mai Întoarce niciodată; sau se Întoarce după o călătorie de câteva zile și, consternat, Își dă seama că În țara de unde a plecat trecuseră sute de ani. În esență, este vorba despre călătoria pe care o Împlinește eroul mort spre ținutul fericit al nemuririi: o călătorie profund păgână care și-a găsit locul În Irlanda creștină datorită genialului expedient de o transforma Într-una dintre multele povești de aventuri pe care povestitorii le
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întoarce după o călătorie de câteva zile și, consternat, Își dă seama că În țara de unde a plecat trecuseră sute de ani. În esență, este vorba despre călătoria pe care o Împlinește eroul mort spre ținutul fericit al nemuririi: o călătorie profund păgână care și-a găsit locul În Irlanda creștină datorită genialului expedient de o transforma Într-una dintre multele povești de aventuri pe care povestitorii le spuneau În serile lungi, În jurul focului. Această teologie, foarte pozitivă În sine, având
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre o divinitate. Numele de Manawydanxe "Manawydan" sună, fără Îndoială, foarte asemănător cu cel al lui Manannánxe "Manannán", o divinitate irlandeză marină. Brânxe "Brân" are același nume ca și irlandezul Bran care, Însă, nu este un zeu, ci protagonistul unei călătorii În ținutul Fericirii, despre care am mai vorbit. Ne putem gândi deci că la baza textului galez stă călătoria mitică a unui erou, Brân, În ținutul nemuririi, care, legat la vest de Britania, ar putea fi reprezentat În acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitate irlandeză marină. Brânxe "Brân" are același nume ca și irlandezul Bran care, Însă, nu este un zeu, ci protagonistul unei călătorii În ținutul Fericirii, despre care am mai vorbit. Ne putem gândi deci că la baza textului galez stă călătoria mitică a unui erou, Brân, În ținutul nemuririi, care, legat la vest de Britania, ar putea fi reprezentat În acest caz de Irlanda, unde debarcă eroul. După cum se vede, informațiile certe sunt totuși foarte puține; pe de altă parte, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-și licența la ambele în 1924. Își va continua studiile la Paris, între 1926 și 1928, obținând doctoratul în drept și științe economice cu teza La Roumanie et la réparation des dommages de guerre. Debutează cu „adaptarea” în foileton Minunata călătorie a istețului Ionică în „țara de dincolo de neguri”, în toamna anului 1918, la „Biblioteca copiilor și a tinerimei”. Semnătura îi mai apare, destul de frecvent, între 1923 și 1928, în „Buletinul Asociației Studenților Creștini”. Întors în țară, va fi prezent în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Își va lua al doilea doctorat, în sociologie, la Universitatea din București, în 1933, cu teza Elemente de metodologie politică, sub îndrumarea lui D. Gusti. De sub tipar îi ies plachetele Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist (1931), Pregătiri pentru călătoria din urmă (1932) și Poeme arabe. Versuri din O mie de nopți și una (1933), precum și romanul Prințesa Dactilo (1933), iscălit cu pseudonimul Allan Lee. Alt roman, Fata Morgana, din care apar fragmente în „Cuvântul”, era anunțat de o editură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
de douăsprezece -, dar se recurge și la poliritmie (dactilicul alternează cu trohaicul), la imagistica de o abundență extraordinară, șocând deseori prin noutate sau prin îndrăzneala autohtonizării. Mult mai substanțial este efortul de a fuziona tradiționalismul și modernismul în Pregătiri pentru călătoria din urmă. Năzuind să fie un îndreptar de edificare creștină, cartea e structurată - sugestia unei arhitecturi precise venea, poate, și de la Charles Baudelaire, considerat de S. „răscruce a veacului modern” - pe o schemă ascensională, cu patru trepte: „pregătirile și îndoielile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
rând sfâșierea modernă, alternând negațiile, „demistificările”, anxietățile și freneticele elanuri, aici modele fiind (după cum remarca Mircea Vulcănescu) Mihai Eminescu, Vasile Pârvan și îndeosebi Tudor Arghezi. Inegal în plan estetic, mizând prea mult pe efectul contrastului, al paradoxalului, volumul Pregătiri pentru călătoria din urmă cuprinde și texte ce vexează bunul gust. Țelul duhovnicesc este doar în parte atins, „ispita literarului” determinând abaterile de la dreapta credință (Mircea Vulcănescu). Dar S. ajunge curând să își renege manifestările avangardiste, să le considere doar o „boală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
infinitivul lung sau folosirea interogativului „au”, de pildă), dar mai ales inversiunile. Încununând creația lui S., Războiul nevăzut aduce o contribuție deloc neglijabilă la îmbogățirea poeziei religioase românești. SCRIERI: Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist, București, 1931; Pregătiri pentru călătoria din urmă, București, 1932; Prințesa Dactilo, București, 1933; Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare, București, 1944. Traduceri: Poeme arabe. Versuri din O mie de nopți și una, București, 1933. Repere bibliografice: Mircea Vulcănescu, Dimensiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
bibliografice: Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței, II, îngr. Marin Diaconu, București, 1996, 135-157, 271-276; Arghezi, Scrieri, XXV, 229-230; Al. Sahia, Scrieri, îngr. și pref. Valentina Marin Curticeanu, București, 1978, 230-234; Perpessicius, Mențiuni, IV, 89-91, 371-376; Emil Gulian, „Pregătiri pentru călătoria din urmă”, „România literară”, 1932, 13; Șerban Cioculescu, Poezie și ortodoxie, ADV, 1932, 14 853; Călinescu, Cronici, II, 34-36; Pompiliu Constantinescu, [Paul Sterian], VRA, 1932, 241, 1933, 317; n.crev. [N. Crevedia], D. Paul Sterian, „Calendarul”, 1932, 105; Radu Brateș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
România literară”, 1932, 13; Șerban Cioculescu, Poezie și ortodoxie, ADV, 1932, 14 853; Călinescu, Cronici, II, 34-36; Pompiliu Constantinescu, [Paul Sterian], VRA, 1932, 241, 1933, 317; n.crev. [N. Crevedia], D. Paul Sterian, „Calendarul”, 1932, 105; Radu Brateș, „Pregătiri pentru călătoria din urmă”, GR, 1933, 3; Constantin Micu, „Poeme arabe”, „Herald”, 1933, 2; Ion Plăeșu [Mircea Eliade], „Poeme arabe”, „Credința”, 1933, 4; Al. Robot, Două volume de poezii, RP, 1934, 4 801; Predescu, Encicl., 812; Călinescu, Ist. lit. (1941), 800-801, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
la Cernăuți. Din 1941, va fi cenzor la Ministerul Propagandei. Primul volum de poeme, Carte de iconar, îi apare în 1933, urmat de Itinerar cu anexe în vis (1934; Premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Români), Divertisment (1935), Tarot sau Călătoria omului (1935), Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi (1936), Comentarii lirice la „Poeme într-un vers” de Ion Pillat (1936). Mai colaborează la „Capricorn”, „Azi”, „Frize”, „Gândirea”, „Universul literar”, „Curentul magazin”, „Meșterul Manole”, „Bucovina”, „Bucovina literară”, „Revista Fundațiilor Regale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
Ion Aluion, al cărui conflict tragic va persista multă vreme în memoria cititorului. ION SIMUȚ SCRIERI: Carte de iconar, Cernăuți, 1933; Itinerar cu anexe în vis. Cartea pământului, Cernăuți, 1934; Divertisment, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1935; Tarot sau Călătoria omului, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1935; Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1936; Comentarii lirice la „Poeme într-un vers” de Ion Pillat, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1936; Aventura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
general, pozițiile agresive sau excesive nu rezistă mult timp. Trebuie așadar să găsim o „via media”; e ceea ce ar vrea să facă această carte. Pentru a străbate această „via media” este util să ne înzestrăm cu instrumentele necesare, indispensabile pentru călătorie. Primul lucru de pus în bagaj este cunoașterea rezultatelor în câmpul studiului istoriei biblice din secolul trecut. Pentru mulți autori din această epocă care au studiat scrierile biblice din punct de vedere al „istoricității”, povestirile biblice nu ne vorbesc prea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cu formulări care nu pot epuiza conținutul experienței în general și al experienței de credință în special. Dacă Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al adevărului și al libertății, nu avem motiv să ne temem că vom „pierde” ceva esențial în timpul călătoriei. Putem pierde numai ceea ce a devenit inutil sau care de mult timp era inutil. Credința se întărește numai în acest exercițiu de lectură riguroasă și în această căutare a unui adevăr puternic. Credința noastră este precum trupul nostru. Are nevoie
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]