58,223 matches
-
copil al regelui Ferdinand I al Portugaliei, și moștenitoarea tronului, după moartea fraților ei mai mici ", în 1380 și 1382. Căsătoria ei a fost o problemă politică. Ferdinand a aranjat și anulat nunta de mai multe ori. Ioan își pierduse soția, pe Eleanora, cu un an înainte și era fericit să se căsătorească cu moștenitoarea portugheză. Nunta a avut loc la 17 mai, la Catedrala din Badajoz. Beatrice avea doar zece ani. În ciuda poreclei sale, el s-a angajat într-o
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
regi. Ioan a fost amabil, slab și dependent de cei din jurul său. Nu avea nici un interes în afară de distracții, cum ar fi vânătorile și turneele. El a fost în întregime sub influența favoritului său, Álvaro de Luna, până la a doua sa soție, Isabella din Portugalia, care a obținut controlul asupra voinței sale slabe. La îndemnul ei, el l-a respins pe preferatul și credinciosul său prieten, un act care a provocat multe remușcări. El a murit la 20 iulie 1454, la Valladolid
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
1502. De la moartea mamei sale, Isabela a Castiliei în 26 noiembrie 1504, Ioana a devenit regină a Castiliei iar soțul ei rege "de jure uxoris". Tatăl Ioanei, Ferdinand al II-lea și-a pierdut titlul de rege al Castiliei deși soția sa i-a permis să guverneze în absența Ioanei sau, dacă Ioana nu dorește să conducă ea însăși, până când fiul ei, Carol I va împlini 20 de ani. Ferdinand a refuzat să accepte asta; a emis monede pe care scria
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
al Franței în Italia (primul război peninsular). Sora lui Filip, Margareta s-a căsătorit cu Juan, Prinț de Asturias, singurul fiu al lui Ferdinand și al Isabelei și succesor la coroana unificată a Castiliei și Aragonului. Ferdinand a primit împreună cu soția sa titlul de Reyes Católicos din partea Papei Alexandru al VI-lea, papă al cărui secularism, Isabela nu îl aproba. Pe lângă unificarea fizică a Spaniei, Ferdinand și Isabela au încercat să unifice religios regatul, prin intermediul romano-catolicismului. Inchiziția a fost instituționalizată ca
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
Aragon și Castilia, creând Regatul Spaniei. Necazurile lui cu supușii săi au fost în strânsă legătură cu disensiunile tragice în propria familie. Ioan a fost căsătorit în primul rând cu Blache I de Navara din Casa de Evreux. Prin dreptul soției sale, el a devenit rege al Navarrei, și la moartea ei, în 1441 el a fost lăsat în posesia împărăției pentru toată viața. Însă doar un fiu, Carol, se născuse din căsătoria celor doi. După a doua căsătorie a sa
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
să-l priveze pe fiul său de dreptul său constituțional de a acționa în calitate de locotenent-general al Aragon în timpul absenței tatălui său. Cauza lui Carol a fost preluată de către aragonezi și încercarea regelui de a o face pe a doua sa soție locotenent-general a fost retrasă din circuit. A urmat un lung Război Civil navarez, cu alternații de succes și eșec și s-a încheiat cu moartea lui Carol, domnitorului de Viana, probail fiind otrăvit de mama sa vitregă în 1461. Catalanii
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
Deseirionului, Felarati, pentru a-l elibera pe nepotul său, Keles Anturași. Acesta fusese capturat de prințul deseian Pyrust și obligat să realizeze o reorganizare urbanistica a capitalei principatului. În timp ce face asta, el pune la punct un plan de evadare împreună cu soția helosundiană a prințului, Jasai. Profitând de campania efectuată în sud de Pyrust, el evadează împreună cu prințesa, dar sunt luați prin surprindere de atacul armatei trimise de Qiro, care devastează Felaratiul. Ajutați de virukul Rekarafi și de luptătoarea keru Tyressa, cei
Hărțile prevestitoare () [Corola-website/Science/331507_a_332836]
-
(; 28 noiembrie 1657 1 noiembrie 1661) a fost primul copil de sex masculin al regelui Filip al IV-lea al Spaniei și a celei de-a doua soții, Mariana de Austria. Spania nu avea moștenitor de la decesul cu 11 ani înainte a Prințului Baltasar Carlos, fiul lui Filip al IV-lea și a primei soții, Elisabeta a Franței, și problema succesiunii lui Filip devenise o chestiune de rugăciune
Filip Prospero, Prinț de Asturia () [Corola-website/Science/331487_a_332816]
-
regelui Filip al IV-lea al Spaniei și a celei de-a doua soții, Mariana de Austria. Spania nu avea moștenitor de la decesul cu 11 ani înainte a Prințului Baltasar Carlos, fiul lui Filip al IV-lea și a primei soții, Elisabeta a Franței, și problema succesiunii lui Filip devenise o chestiune de rugăciune fierbinte și de anxietate. După moartea timpurie a lui Baltasar Carlos, Filip a rămas cu fiica sa Maria Tereza ca moștenitoare prezumptivă. La începutul anului 1657, astrologii
Filip Prospero, Prinț de Asturia () [Corola-website/Science/331487_a_332816]
-
că i se va naște un alt copil, că va fi băiat și că va trăi. Romano catolic strict și devotat, Filip a mâncat doar ouă în prima zi a Privegherii de prezentare a Fecioarei, în speranța de a oferi soției sale într-adevăr un copil de sex masculin. Într-adevăr, la 28 noiembrie în același an, la ora 11:30 dimineața, Mariana de Asturia a născut un fiu. Curând după naștere ea s-a îmbolnăvit de febră puerperală însă nimeni
Filip Prospero, Prinț de Asturia () [Corola-website/Science/331487_a_332816]
-
Elisabeta (Safta) Cantacuzino-Pașcanu (soția lui Barbu Știrbei, domnitorul Țării Românești), s-a născut în 1805, fiind fiica Elenei Brâncoveanu (1787-1809), stră-strănepoata domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714) și a marelui spătar moldovean Grigore Cantacuzino-Pașcanu (1779-1808). îi era nepoată marelui ban de Craiova, Grigore Brâncoveanu (1770- 1832
Elisabeta Știrbey () [Corola-website/Science/331503_a_332832]
-
liceu. În anul 1942 este admis la Universitatea Tehnică din Istanbul, iar în anul 1949 obține diploma de inginer în domeniul construcțiilor civile. În timpul studenției a întâlnit-o pe Nazmiye Șener, cea care în anul 1948 avea să îi devină soție. Nazmiye Demirel a murit la data de 27 mai 2013 în orașul Ankara, fiind diagnosticată din anul 2005 cu boala Alzheimer. Imediat după absolvire, primește repartizare din partea statului turc și este trimis în Statele Unite ale Americii, în calitate de cercetător la Biroul
Süleyman Demirel () [Corola-website/Science/331495_a_332824]
-
rege și nu ca nepot al său. Abia în ultimul an al domniei sale, Garcia apare cu titlu regal. În 927, el a condus o armată în sud pentru a-l spijini pe Abd-ar-Rahman al III-lea, Emir de Cordoba, nepotul soției lui Jimeno. Jimeno s-a căsătorit cu Sancha Aznárez, sora reginei Sancho, Toda Aznárez și nepoata regelui Fortun Garcés. Cu sprijinul mamei sale energice și diplomată, Garcia, ca și tatăl său, s-a angajat într-o serie de conflicte cu
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
nepotul lui Garcia. Când cumnatul lui Garcia, Fernán González de Castilia a schimbat sprijinul și l-a instalat pe cumnatul său, Ordono al IV-lea de Leon în locul lui Sancho, relația lui Fernán cu García a devenit tensionată și moartea soției lui Fernán, sora lui Garcia, a dus la o rupere. García a intervenit direct în León, l-a capturat pe Fernán și l-a restaurat pe Sancho. Fernán a fost forțat să facă concesii teritoriale cu Garcia pentru a obține
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
1106, el l-a învins pe Ahmad al-II Musta'in de Zaragoza la Valtierra. În 1107, el a luat Tamarite de Litera și Esteban de la Litera. Apoi, a urmat o perioadă dominată de relațiile sale cu Castilia și León, prin soția sa, Urraca. El a reluat cucerirea lui în 1117, cucerind Fitero, Corella, Cintruénigo, Murchante, Monteagudo și Cascante. În 1118, Consiliul de Toulouse a declarat o cruciadă pentru a ajuta la cucerirea Zaragozei. Mulți francezi i s-au alăturat lui Alfonso
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
docil și ușor de condus pentru dorințele lor, însă au descoperit că este inflexibil. În scopul de a produce un moștenitor, el s-a căsătorit cu Agnes, fiica Ducelui Willaim al IX-lea, Duce de Aquitania. După ce s-a căsătorit, soția sa a născut o fiică, Petronilla, care a fost logodită cu Ramon Berenguer al IV-lea, Conte de Barcelona, la vârsta de un an. Contractul de căsătorie, semnat la Barbastro la 11 august 1137, a făcut-o pe Petronilla, moștenitoarea
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
căsătorie, semnat la Barbastro la 11 august 1137, a făcut-o pe Petronilla, moștenitoarea coroanei Aragoneze, iar în cazul morții ei fără nici un moștenitor, coroana trecea la Ramon Berenguer și a oricărui copil pe care îl avea cu o altă soție. Ramon l-a acceptat ca "Rege, Domn și Tată" pe Ramiro, a renunțat la numele său de familie în favoarea Casei de Aragon și a unit regiuna Barcelona cu Regatul. Această unire a creat Coroana de Aragon, întoarcerea la împărăția anterioară
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
Ea începe propria investigație ca fotojurnalistă, în încercarea de a găsi persoana care îl supunea pe Ethan la aceste torturi. Jayden, lucrând cu locotenentul Carter Blake, investighează doi suspecți, dar nici unul dintre ei este cel pe care îl caută. Fosta soție a lui Ethan merge la poliție și îi informează pe aceștia despre perioadele de blackout ale lui Ethan, care îi conduce la psihiatrul lui Ethan. Blake este sigur că Ethan este Ucigașul Origami, dar Jayden vrea să demonstreze contrariul urmărind
Heavy Rain () [Corola-website/Science/331511_a_332840]
-
cehi din Turnu Severin erau mineri, aveau case în Turnu Severin dar aveau și locuințe de serviciu, apartamente în Motru. Pentru că în acest oraș minier se găseau mai ușor alimente, ei neplătind nici chirie, nici întreținere, nici curent, nici căldură, soțiile lor locuiau iarna la Motru. Mai era acolo o familie a unui bun și cunoscut tehnician stomatolog, Silaghi, care provenea din Turnu Severin. Și așa am început să-i vizitez pe cei cunoscuți care mi-au dat și alte adrese
Biserica romano-catolică „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Motru () [Corola-website/Science/336952_a_338281]
-
Elisabeta Eleonore de Brunswick-Wolfenbüttel (30 septembrie 1658 - 15 martie 1729) a fost fiica cea mare a Ducelui Anthon Ulrich de Brunswick-Wolfenbüttel și a soției acestuia, Juliane de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Norburg. Elisabeta Eleanor s-a căsătorit de două ori. La 2 februarie 1675 la Wolfenbüttel, ea s-a căsătorit cu prințul Johann Georg de Mecklenburg, însă mirele a murit cinci luni mai tărziu. La 25 ianuarie 1681
Elisabeta Eleonore de Brünswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/336957_a_338286]
-
(n. 27 august 1938, Sibiu) este un eseist și critic literar român. S-a născut la Sibiu în familia mecanicului auto Gheorghe Braga și al soției sale, Maria (n. Schneider). A urmat studii elementare la Sibiu (1945-1952), Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1952-1955) și Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1955-1960). A obținut în 1984 titlul de doctor în filologie al Universității din Cluj cu
Mircea Braga () [Corola-website/Science/336976_a_338305]
-
(n. 16 mai 1939, Cluj) este un prozator, dramaturg, poet, critic și istoric literar român. S-a născut la Cluj în familia învățătorului Grigore Cubleșan și a soției sale, Iolanda (n. Popa-Zaharonski). A învățat la Școala primară din comunele Traniș și Nearsova, după care a început studiile liceale la Huedin și le-a terminat la Școala medie Nr. 6 (fostul Liceu de Băieți Nr. 2) din Cluj în
Constantin Cubleșan () [Corola-website/Science/336959_a_338288]
-
octombrie 1680 - 2 iulie 1757), a fost Ducesă de Württemberg prin căsătorie. Johanna de Baden-Durlach s-a născut la Castelul Karlsberg din Durlach, și a fost al șaptelea copil al Margrafului Friedrich al VII-lea de Baden-Durlach (1647-1709) și a soției acestuia, Augusta Marie de Holstein-Gottorp (1649-1728). În momentul nașterii sale, era al treilea copil în viață a cuplului. În 1697, ea s-a căsătorit la Baden-Wurttemberg într-o dublă ceremonie cu Ducele Eberhard Ludwig de Württemberg (1676-1733). Părinții lui erau
Joanna Elisabeth de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/336963_a_338292]
-
repetate. Două luni mai târziu, la Stuttgart, s-a celebrat nunta surorii lui Eberhard Ludwig, Magdalene Wilhelmine, cu prințul moștenitor și mai târziu Margraful Karl al III-lea Wilhelm de Baden-Durlach, fratele Johannei. Eberhard a acordat puțină atenție noii sale soții; se presupune că s-a căsătorit cu ea doar pentru a fi aproape de una dintre doamnele de onoare ale Joannei. După ce a născut un fiu, Prințul Moștenitor Friedrich Ludwig (1698-1731), care s-a născut în primul an de căsătorie, cuplul
Joanna Elisabeth de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/336963_a_338292]
-
să accepte divorțul. Decesul timpuriu al fiului ei, în 1731, a amenințat să treacă Württemberg liniei catolice secundare. Din cauza acestui pericol, Ducele Eberhard Ludwig a rupt legătura cu Wilhelmine de Grävenitz și a sperat să conceapă un moștenitor legitim cu soția sa, Johanna Elisabeth. Vârsta înaintată a cuplului și decesul iminent al Ducelui la 31 octombrie 1733 au zădărnicit acest plan. Johanna Elizabeth a supraviețuit soțului ei mai mult de 20 de ani. Ea a trăit ca văduvă la Castelul Kirchheim
Joanna Elisabeth de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/336963_a_338292]