56,980 matches
-
fost reconstruit. S-au deschis noi bulevarde și au fost înălțate clădiri cu multe etaje, aproape un fel de pui de zgîrîienori. Bucureștiul s-a transformat într-o capitală tipică pentru Lumea a Treia, o prăpastie despărțindu-l, ca de obicei, de mizeria mediului rural. Adevărata putere era deținută de rege și de a "doua camarilă", identificată de obicei cu inima acesteia, Ernest Urdăreanu. Aceasta urma să fie camarila industrializată, care includea noi membri, ca industriașul evreu Max Aușnit și alții
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de pui de zgîrîienori. Bucureștiul s-a transformat într-o capitală tipică pentru Lumea a Treia, o prăpastie despărțindu-l, ca de obicei, de mizeria mediului rural. Adevărata putere era deținută de rege și de a "doua camarilă", identificată de obicei cu inima acesteia, Ernest Urdăreanu. Aceasta urma să fie camarila industrializată, care includea noi membri, ca industriașul evreu Max Aușnit și alții. Iorga se va identifica tot mai mult cu această camarilă. În ce măsură "fără voia lui"? Corpuția și cinismul se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Monod, Bémont, precum și o serie de profesori germani, și că nu exista nici un motiv de contestare a competenței acestora. Iorga considera drept o insultă afirmația lui Dománovszky cum că urmașii Regelui Decebal au fost "ciobani nomazi" și încheia (ca de obicei) declarînd că este vorba despre o "agresiune științifică ungurească!"188 Să aruncăm mai întîi o privire asupra evoluției relațiilor ungaro-române în perioada interbelică și a soartei minorităților maghiare. Adevărata problemă din spatele acestei dezbateri istorico-științifice era revizionismul maghiar. Speranțele revizioniste maghiare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
studențești neaflate sub egida universităților au fost desființate. La 2 martie 1937, universitățile au fost temporar închise, iar taberele de recreere legionare au fost interzise, într-o încercare disperată a birocrației de a reprima Legiunea. Care a replicat, ca de obicei: a fost organizat un atentat la viața rectorului Universității de la Iași, urmat de alte "acțiuni directe" brutale. După alegerile din decembrie 1937, Iorga va adopta o poziție tot mai violentă față de Codreanu și de orientarea pronazistă a Legiunii. Legiunea (mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că unica soluție a acestei probleme era organizarea emigrării evreilor în vederea decongestionării orașelor românești. Dacă evreii continuau să refuze să se asimileze, atunci soluția ar fi "ca ei să rămînă printre ai lor, iar noi printre ai noștri". Ca de obicei, îi accepta pe "simpaticii evrei spanioli (sefarzi)", "evreii latini"37. Exista foarte mult adevăr în articolele scrise de Iorga, dar privind situația doar dintr-un singur punct de vedere și fără să ofere nici o soluție practică. Pe măsură ce excesele antisemite creșteau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ales a celor cu care autorul acestei cărți a avut șansa să intre în legătură. Privind retrospectiv lucrurile, faptul că versiunea Legiunii este adevărată sau nu constituie o chestiune abstractă, o teorie. Remarcile sună foarte aproape de ceea ce îi scăpa de obicei din gură lui Iorga atunci cînd se afla într-o stare de spirit agitată. (Adevărat sau nu, legionarii au crezut-o). "Pretextul" de care avea nevoie Călinescu i-a fost furnizat de Codreanu. Iorga a scris un editorial violent, acuzînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
schimbat mediul de trai. Ce poate realiza, în sens pozitiv, naționalismul cultural în fața deportărilor, execuțiilor și a înlocuirii în masă a populației autohtone cu nonromâni? Drept urmare, liderii intelectuali și politici au elaborat un protest solemn (națiunile mici nu au de obicei altă alternativă). Ei se refereau la Basarabia numind-o "Moldova de răsărit", amintind lumii că acest ținut domină gurile Dunării, purtînd numele "dinastiei Basarabilor", și că este legat de strămoșii românilor de peste două mii de ani (...). Multe alte fapte istorice atestă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alăturat ulterior în casa de la Sinaia fiica lor cea mai mică, dra Alina Iorga. La Sinaia, Iorga a continuat să lucreze la istoria universală 34. Pe lîngă opera sa istorică, a scris și două piese cu subiect istoric, ca de obicei. Prima, Baiazid, sub pretextul că descrie viața sultanului otoman care, după multe succese, a fost înfrînt și vîrît într-o cușcă, era o alegorie istorică la adresa lui Hitler și a sorții pe care i-o prevedea Iorga 35. E ilustrată aici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Carol și principalul vinovat pentru întemnițarea și asasinarea liderului lor, iubitul lor Căpitan. Înconjurat de legionarii animați de spiritul de răzbunare și de impulsurile mistice ale unui cult al morții de tip maniheist. Ajunși în curte, Iorga, ca de obicei, a vrut să se așeze lîngă șofer, dar nu a fost lăsat. A urcat în mașină, luînd loc pe bancheta din spate, înghesuit între numeroșii legionari. În acest moment, s-a întors dra Alina de la plimbare și și-a văzut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din 1931 și 1932 conține exemple ale eforturilor lui bine intenționate, dar sortite eșecului. BARSR, Corespondența lui N. Iorga, 1931-1932 86 Memorii, vol. VI, pp. 380-384 și 400-413 87 Iorga stătea întotdeauna pe scaunul din față, lîngă șofer și avea obiceiul să accepte să ia autostopiști 88 Barbu Theodorescu, Nicolae Iorga, București, 1933 și cealaltă ediție din 1943 89 "Neamul românesc", 14 unie, 1 iulie și 18 octombrie 1932. Vezi și 10 ianuarie 1933 90 Partidul Agrar al lui Argetoianu a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
eficient prin acorduri internaționale, atunci era mai bine să fie expediate În regiuni prielnice. „Epurarea etnică” a existat așadar Înainte ca termenul să fie inventat - și ea nu a suscitat nici pe departe jena sau dezacordul unanim. Excepția, ca de obicei, era Polonia. Rearanjarea geografică a Poloniei (care a cedat Uniunii Sovietice 179.000 de kilometri pătrați la est și a fost recompensată cu 104.000 de kilometri pătrați În teritorii germane de mai bună calitate, la est de râurile Oder
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ungaria, Norvegia, Olanda și Franța au primit un număr enorm de denunțuri. Cele mai multe nici măcar nu urmăreau favoruri sau un câștig material. și sub stăpânirea sovietică (mai ales În estul Poloniei, Între 1939 și 1941), Încurajarea informatorilor În stil iacobin și obiceiul revoluționar (francez) de a pune la Îndoială loialitatea altora au Înflorit nestingherite. Pe scurt, toată lumea se temea de toată lumea - și pe bună dreptate. Pe fondul unei suspiciuni generale, oamenii se grăbeau să-i denunțe pe ceilalți pentru presupuse abateri sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
configurația ei politică era Încă un mister. IItc "II" Răsplatatc "Răsplata" Belgienii, francezii și olandezii au ajuns să creadă În timpul războiului că datoria lor patriotică este să Înșele, să mintă, să speculeze, să calomnieze și să fure: În cinci ani, obiceiul le-a intrat În sânge. Paul-Henri Spaak (ministru de Externe al Belgiei) Răzbunarea n-are nici un rost, dar unii oameni nu-și aveau locul În lumea pe care visam s-o construim. Simone de Beauvoir Pentru cel mai mare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mitul Rezistenței era mai important În vestul Europei, unde opoziția reală se manifestase mai puțin. În Grecia, Iugoslavia, Polonia sau Ucraina, unde numeroși partizani au luptat deschis atât cu forțele de ocupație, cât și Între ei, lucrurile erau, ca de obicei, mai complicate. În Polonia eliberată, de pildă, autoritățile sovietice nu priveau cu ochi buni elogierea publică a partizanilor, care erau antinaziști, dar și anticomuniști. În Iugoslavia postbelică, după cum am văzut, unii partizani erau mai egali decât alții - cel puțin pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că „nimeni În Europa nu crede În traiul american - adică În inițiativa privată; mai bine zis, cei care cred În el reprezintă un partid Învins, care are tot atâta viitor cât iacobiții În Anglia după 1688”. Taylor exagera ca de obicei, se Înșela pe termen lung (ca toată lumea) și ar fi fost uimit să afle că mulți dintre americanii care administrau În prezent Germania, deși adepți ai programului New Deal al lui F.D. Roosevelt, erau entuziaști ai planificării. Dar În acel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Roosevelt, erau entuziaști ai planificării. Dar În acel moment, el avea În linii mari dreptate. Ce era „Planificarea”? Termenul poate genera confuzii. Singurul element comun tuturor teoriilor era implicarea statului În problemele sociale și economice. Mai departe viziunile variau, de obicei În funcție de tradițiile politice naționale. În Marea Britanie, unde nici nu a existat o planificare propriu-zisă, adevărata miză era controlul (industriilor, serviciilor sociale și economice) prin proprietatea de stat, ca scop În sine. Așadar naționalizarea (Îndeosebi a minelor, căilor ferate, transportului de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și morală a cetățenilor era o problemă de interes general și, ca atare, una dintre responsibilitățile statului. Drept consecință, rudimente ale unor politici de asistență socială erau deja frecvente Înainte de 1945, deși calitatea și efectul lor variau considerabil. Ca de obicei, Germania era cea mai avansată, având deja un sistem de pensii, asigurări medicale și de accidente instituit pe timpul lui Bismarck, Între 1883 și 1889. Alte țări au Început să recupereze Întârzierea În anii premergători primului război mondial și imediat după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după cum am văzut, ea a fost introdusă relativ devreme chiar și de regimurile cele mai conservatoare. În schimb, sistemele complete de asistență socială sunt inerent redistributive. Caracterul lor universal și scara la care funcționează necesită un transfer de resurse - de obicei, prin impozitare - de la privilegiați spre cei mai puțin favorizați. Statul asistențial era așadar o Întreprindere radicală În sine, iar diferențele dintre statele asistențiale europene de după 1945 reflectau nu numai proceduri instituționale diferite, ci și o doză de calcul politic. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o treime. Penuria de cărbune a fost compensată parțial prin importuri americane (34 de milioane de tone În 1947). Tot din America și dominioanele britanice se putea achiziționa și mâncare. Dar toate aceste importuri trebuiau plătite În valută forte, de obicei dolari americani. Două dileme structurale se ascundeau În spatele crizei europene din 1947. Una era dispariția efectivă a Germaniei din economia europeană. Înainte de război, Germania fusese o piață majoră pentru Europa Centrală și de Est, ca și pentru Olanda, Belgia și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
criză politică. Beneficiile pe termen lung ale Planului Marshall sunt greu de evaluat. Unii au fost dezamăgiți de aparentul eșec al americanilor, care nu i-au convins pe europeni să adopte planificarea În măsura sperată inițial. și e adevărat că obiceiurile și instituțiile colaborative dobândite de europeni se datorează doar indirect - sau deloc - eforturilor americane În acest sens. Dar În lumina trecutului recent al Europei, chiar și cel mai mic pas În această direcție reprezenta un progres; invitația lui Marshall a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În septembrie 1944 existau cam 8.000 de comuniști. Ceva ce aducea a bază electorală pentru Partidul Comunist se găsea doar În zonele industriale din Boemia și În Iugoslavia, unde partidul era identificat cu rezistența partizană victorioasă. Precaut ca de obicei și În relații Încă bune cu puterile occidentale, Stalin a adoptat inițial o tactică bine cunoscută din anii Frontului Popular și ai războiului civil spaniol: a favorizat formarea guvernelor „de uniune națională” (coaliții formate din comuniști, socialiști și alte partide
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exasperat de Iugoslavia. Nu era prea Încântat, probabil, că În gara din Sofia afișele cu Tito erau alăturate celor cu Stalin și Dimitrov sau că În Ungaria comuniștii Își propuneau să emuleze modelul iugoslav de guvernare - până și Rákosi, de obicei loial până la servilism, s-a trezit lăudându-l pe Tito lui Stalin Într-o Întâlnire de la sfârșitul anului 1947. Tito nu deranja Uniunea Sovietică doar În relațiile diplomatice cu Aliații din Vest, ci crea probleme și În sânul mișcării comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reconciliere națională, și nu ca pe o breșă corozivă În structura statului și națiunii, cum a rămas În memoria celor de pe continent. În Franța, războiul a revelat viciile culturii politice naționale; În Marea Britanie, el a părut să valideze instituțiile și obiceiurile naționale. Pentru majoritatea englezilor, războiul s-a purtat Între Germania și Marea Britanie, iar poporul britanic a ieșit Învingător, pe deplin răzbunat 12. Marea Britanie se detașa de continent prin mândria tăcută a unei țări capabile să sufere, să Îndure și, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
laburiștii au obținut pentru prima oară o majoritate parlamentară clară și au pus În practică o largă paletă de naționalizări și reforme sociale, ducând la apariția primului stat asistențial din lume. Reformele guvernamentale erau În general populare, chiar dacă atitudinile și obiceiurile cele mai profunde ale națiunii s-au schimbat remarcabil de puțin. Cum scria J.B. Priestley În iulie 1949 În The New Statesman, „suntem o monarhie socialistă care e, de fapt, ultimul monument al liberalismului”. Politica internă În Marea Britanie gravita, după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În anumite cazuri, organele respective le fabricau oamenilor dosare din Întâmplare sau din pură imaginație; În altele susțineau intenționat contrariul a ceea ce știau. Astfel, doi dintre Învinuiți În procesul Slánský au fost acuzați de supraevaluarea produselor cehoslovace vândute Moscovei. De obicei, produsele fabricate În statele-satelit erau deliberat subevaluate În avantajul Uniunii Sovietice; numai Moscova putea autoriza excepții. „Supraevaluarea” În cazul cehoslovac era o practică sovietică arhicunoscută, iar procurorii o știau prea bine: era un canal prin care lichiditățile ajungeau În Vest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]