6,208 matches
-
Am înțeles, domnule sergent. întrerup și închid. Malik se întoarse spre negru. — Trebuie să vorbesc cu postul din Tidiken. Cu locotenentul Razman. Anunță-mă când ai legătura. Se îndepărtă să se plimbe singur în noapte, contemplând stelele și luna ce împrăștia scânteieri aurii pe dunele înalte care se ridicau în spatele lui. înțelese că, în ciuda nespusei durități a zilelor ce îl așteptau, se simțea fericit acolo, la hotarul erg-ului, angajat în periculoasa aventură de a vâna un om care, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
întinderi. Dar n-a fost un cadavru, ci sute. Se împiedică de ele în întuneric; desluși formele lor în penumbra razelor fantomatice ale lunii în creștere, și lumina zilei îl găsi înconjurat de ele, o mulțime de oameni și animale împrăștiate în jurul său, cît se vedea cu ochii în depărtare, și în acel moment, Gacel Sayah, inmouchar din stirpea Kel-Talgimus, supranumit de ai săi Vânătorul, își dădu seama că era prima ființă umană care întâlnea rămășițele „Marii Caravane“. Fâșii de pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și ale conducătorilor caravanei, mulți dintre ei își strângeau la piept armele și gerbele goale, iar cămilele aveau peste cocoașele lor șei tuarege decolorate de soare, harnașamente de argint și cupru, legături mari cu marfă desfăcute de vreme, care-și împrăștiaseră peste nisipul tare conținutul prețios. Colți de elefant, statuete de abanos, mătăsuri care se rupeau când le atingeai, monede de aur și argint și, probabil, în pungile celor mai bogați negustori, diamante cât bobul de năut. Aici se afla „Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Abia respiră și e complet deshidratat. Dacă nu-i dăm să bea, nu mai rezistă nici măcar șase ore. — Percheziționează-l! îl percheziționă minuțios. — Nu are arme, spuse cu convingere, dar apoi se întrerupse, în timp ce deschidea un săculeț de piele și împrăștia pe nisipul tare o grămadă de monede și diamante. Fir-ar să fie! exclamă. Caporalul Abdel Osman sări din mașină, în doi timpi și trei mișcări ajunse alături de tovarășul său și întinse mâna spre monedele și grămada de pietre mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se sprijini un moment de roata de rezervă, ca să-și tragă sufletul după nemaipomenitul efort. Luă apoi alt bidon și se apropie de Abdul-el-Kebir, îi sprijini capul și-l făcu să bea cum se pricepu, cu toate că apa mai mult se împrăștia decât i se ducea pe gât. La urmă îi umezi fața, după care se întoarse spre rănit. — Vrei apă? Caporalul Osman încuviință cu un gest. Targuí-ul se apropie, îl luă pe după umeri, îl târâi ca să-l sprijine de mașină, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să reușească să pună motorul în mișcare. Se aplecă și studie pe îndelete manetele mici, cheile, butoanele și indicatoarele de la bordul mașinii. Apăsă pe claxon și sperie vulturii, reuși să stropească parbrizul cu apă, pentru ca imediat această apă să fie împrăștiată într-o parte și în alta de două brațe oscilante, dar tot nu auzea doritul vâjâit al motorului. în cele din urmă, văzu o cheie într-o broască. O scoase; nu se întâmplă nimic. O băgă la loc, cu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care îi acoperă fața și nu lasă să i se vadă decât ochii. Nu cred că sunt mulți ca el în oraș. Găsi ceea ce căuta sub înfățișarea unui vechi templu rumi, una dintre acele biserici ciudate pe care francezii le împrăștiaseră pe tot teritoriul național, cu toate că știau că niciodată nu vor reuși să convertească la creștinism nici măcar un musulman. înălțată pe un loc ce urma să devină un cartier elegant al capitalei, o zonă de mare lux chiar lângă plajă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Dumnezeu nu i-a îndeplinit această rugă; ne-a împrăștiat în toate zările lumii... Dac-ar mai trăi, bunicul nu i-ar mai putea porunci prea multe lui Dumnezeu, nu l-ar mai putea ruga decât invocând niște abstracții: sănătate, noroc, bucurie, fericire... Astăzi n-ar mai avea niciun farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și, vă imaginați, ființă politicoasă cum sunt, o să trebuiască să fiu civilizat cu ei. Se pare că le-am căzut cu tronc. Citește epistolele lui Onuț: către fii, Secu, Z și curioși. Zice ce și cum, despre grămăjoarele de bani împrăștiate prin casă. Apoi, surpriză, chiar și pentru mine... Onuț a lăsat un Jurnal. Eu, nimic. Habar n-aveam ce-i acela jurnal, dar mi-a trecut prin cap c-ar putea fi vorba despre o comoară, altfel de ce ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
amuzament, ți-a căzut cumva cu tronc micuța aia? Trenul se balansă și se repezi mugind Într-un tunel, apoi iarăși afară, ștergând răspunsul lui Mabel Warren, luându-l ca o mână flămândă care smulge o scrisoare, rupând-o și Împrăștiind bucățile, cu o singură frază căzând cu fața-n sus și la vedere, „Pentru totdeauna“, așa că nimeni În afară de Mabel Warren n-ar fi putut spune la ce anume protestase, dacă jurase să-și amintească veșnic sau declarase că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lor. 9. În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească. 10. Taurii lor sunt plini de vlagă și prășitori, juncanele lor zămislesc și nu leapădă. 11. Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi și copiii se zbenguiesc în jurul lor. 12. Cîntă cu sunet de tobă și de arfă, se desfătează cu sunete de caval. 13. Își petrec zilele în fericire și se coboară într-o clipă în locuința morților. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, 23. pe care le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război și de bătălie? 24. Pe ce cale se împarte lumina? Și pe ce cale se împrăștie vîntul de răsărit pe pămînt? 25. Cine a deschis un loc de scurgere ploii, și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului, 26. pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni; 27. pentru ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
au furat vitele ei, albinele ei și ce alta mai putea să aibă, atât în mănăstire, cât și în metoh; și încă oamenii ce erau pe moșiile ei, unii au fost robiți, și alții s-au nimicit și s-au împrăștiat. Și adesea i-am dat, de la mănăstirile ce se află aici, în Iași, ale Sfântului Mormânt, unele vite și altele de nevoie ca s-o ridicăm; iar de relele vremuri a pățit tot așa... Neputând să facem alt chip ca să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu sufla nici un vânt și nici nu părea că se va iscă vreunul, insă chiar și așa hotărî să renunțe la bătălia navală, care nu-i asigura victoria, pentru o ambuscadă pe uscat. Le ordona, așadar, oamenilor lui să se împrăștie în liniște pe plajă și să îi lase să treacă pe exploratorii de pe Marara, în caz că aceștia ar fi debarcat. Așezat lângă o grămadă de frunze și crengi uscate pe insulița rămasă pustie, Chimé din Farepíti ținea sub observație plajă apuseana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
metri îi parcurse în fugă și nu se opri până nu se simți în siguranță sub apărătoarea de țânțari. Rămase acolo, citind la lumânare, până când și o adiere blândă și fumul rugului pe care îl aprinsese în fața ușii începură să împrăștie insectele însetate de sânge. Era ora cea mai proastă - cea „înaintată“. Cină frugal, se spălă în lagună, potrivi cu grijă perdeaua de trestii care lăsa să treacă aerul, apărându-l de liliecii-vampiri, și, după alte cinci minute de lectură, stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
chiar și cinematografe. Într-o lună, o tabără putea ajunge de la neantul absolut la cincisprezece mii de locuitori, ca să dispară în același fel luna următoare, devenind din nou neant, când „bomba“ era secătuită. Atunci, cei cincisprezece mii de căutători se împrăștiau, înghițiți de desișuri, luați de vânt spre cele patru puncte cardinale și umblau așa, precum câinii de vânătoare pe urma prăzii, până când se răspândea din nou zvonul despre un zăcământ. Garimpeiros nu admiteau altă lege decât pe cea a propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care s-au întrerupt din lucru, uimiți de prezența ciudatului bărbat pe jumătate gol, zdrențăros și ars de soare, cu ochelari cu sticle groase, păr lung și barbă de o săptămână. Privirea lui rămase agățată de cutiile goale de bere împrăștiate prin tabără, de hârtiile aruncate peste tot, de hainele puse la uscat atârnând de ramurile cedrilor și de bidoanele de gunoi de lângă mașina grosolană de gătit cu lemne, pregătite să fie aruncate în râu. Simți că i se răscolea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de a-și descărca conștiința? — Nu mă compara cu Clarence! — Păi, dacă semeni cu ea... Înainte de a ne căsători era mereu așa. Mă împingea în pat, iar apoi se înfuria. Aprinse lumina și îl privi în față. Ochii ei miopi împrăștiau scântei. Insinuezi că te împing în pat? — Nu. Pur și simplu te lași dusă, dar apoi s-ar zice că vrei să mă faci să plătesc... — Ești un porc. Da, asta ești. Așa-mi trebuie, dacă m-am lăsat convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și marea catastrofă din Orientul Mijlociu, din anii treizeci, se va repeta în emisfera sudică. Dar ce îi interesa pe ei ce se va întâmpla peste zece ani...? Ultimul huruit al camionului se pierdu în sfârșit în depărtare; fumul mașinilor se împrăștiase în aer, iar selva rămase moartă, pentru că locuitorii ei - cei care cântau în copaci și se ciondăneau pe ramuri - fugiseră din apropierea omului și a râvnei sale distrugătoare. Ascultă liniștea. Era ca și cum lumea s-ar fi oprit din mers, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mare războinic yubani. Nu te temi de nimic. Atinge-o. Atinge-o, că nu face rău. Așa. La dracu’!, exclamă el. E fierbinte... Soarele arde tare... Deodată, rămase tăcut și observă cu atenție, unul după altul, cele șase enorme tractoare împrăștiate pe terenul nivelat. — Nu e ușor să aduci aici șase monștri ca ăștia. Trebuie să-i urce de la Santa Cruz până la Trecătoare pe șoseaua veche, să-i coboare apoi pe drum până la Santa Marta și să-i facă să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ieri la apusul de soare și culorile sale... ce frumos și cît de măreț poate fi cerul colorat uneori și cît de mici, de insignifiante sentimentele sau acțiunile oamenilor, cîteodată... Întotdeauna iubirea e importantă, dar dacă nu știi asta, se împrăștie ca firele de nisip... întotdeauna cînd iubirea există, e miraculos... și atît de frumos e cerul colorat de soare, mereu astfel... * Ai văzut razele de lumină cum apar pe după norii de diverse forme și nuanțe, parcă în acel moment în
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
știe pe unde, prin ce cuib ascuns în sălbăticia din grădină. Ion n-ar fi curățat buruienile nici dacă le-ar fi găsit gustoase într-o ciorbă mai hușchită. Totul creștea natural și chiar gunoiul avea prostul obicei să se împrăștie și prin dormitorul său. adică se lipea de tălpi și apoi se dezlipea în pat, pe niște cotrențe, care se pare că într-un timp am avut rolul de cearceafuri. Nu era deranjat nici de praful de pe picioare, unii spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am spus că este foarte deștept. A înregistrat totul ca la carte, și audio și video. Banii înapoi, băiatu'! Dar..., bîiguie inspectorul. Și două sute bonus. Știi, cheltuieli cu logistica. Cenușa s-a cărat, banii s-au luat și natura a împrăștiat-o peste sat, apa a dus-o pe Apa Sîmbetei. Deștept om Datcu ăsta! Păcat că-i cleptoman. Șmanglitorul Oboseala acumulată de Ilarion Jianu lăsase semne vizibile pe față, în ochi și în modul de reacție lentă, parcă studiată. Pășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dulce! Dulce, dulce, dar constați că face grătar animalul și are manelele cele mai de succes! Stai pe un balcon superb și meditezi la lăsarea nopții. În curte sfîrîie micii. Mașina colocatarului are ușile deschise și difuzoarele, deschise la maximum, împrăștie otrava: Tu, iubito, m-ai lăsat, ți-ai luat un alt bărbat.... Of, of, of... Ce faci, omule?întreabă colocatarul. Cum ce fac? Ascut cuțitul de vînătoare. Asta văd, dar ce ai de gînd? Să te pun pe grătar, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai răzbată pînă la mine. Și toate iluziile astea care-mi dau tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-aș suci gîtul În aceste dimineți de august În care scurm Într-un mal de nisip... totul se surpă, se Împrăștie În fața mea de parcă vînturi mari de scorțișoară mi-ar răvăși presimțirile amăgindu-mă, un desfrîu de confuzii și fiecare strecurîndu-se insidios În capsula unui cuvînt. Aș Înșira acum un pomelnic de nume Ramona, Adolfo, Giuliamo, Dorothy, Hroswitha, vorbe neutre, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]