6,950 matches
-
gîtului Încordîndu-i-se și fălcile Încleștate, În timp ce buzele-i murmurau cine știe ce vorbe grele pregătite pentru Întîlnirea cu psihiatrul. Acceleră brusc, frînă și intră În marșarier pe poarta deschisă. Coborî din mașină pe prundișul nemăturat, se apropie de o fereastră și privi Înăuntru, așteptînd să iasă Sanger ca să-l ocărască. Însă psihiatrul abandonase deja vila, mutîndu-se la vreun kilometru și jumătate spre sud, Într-unul dintre bungalourile sale din Residencia Costasol. Îl văzusem plecînd cu o după-amiază Înainte, cînd se urcase Împreună cu ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de poliță, trecînd cu mîna peste pietre, apoi se așeză la măsuța de toaletă de lîngă fereastra deschisă. — Intră, Charles, strigă el. Îți aud gîndurile. Nu mai pluti pe-acolo ca o fantomă - deja sînt destule aici... — Crawford? (Am pășit Înăuntru și m-am strecurat pe lîngă bufetul masiv.) Credeam că s-ar putea să... — Dau foc la ceva? Nu azi, și nu aici. Vorbea În șoaptă și părea Într-o stare aproape visătoare și ruptă de realitate, ca un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
adevărata personalitate. Oare credea În propria lui retorică? O jumătate de oră mai tîrziu, pe cînd el prăduia un mic bloc rezidențial de lîngă piața centrală, eu puneam mîna pe geanta de voiaj, Îi desfăceam fermoarul și aruncam o privire Înăuntru. Erau acolo răngi și clești pentru tăiat sîrmă, o colecție de șperacle și carduri de acces perforate, clești de acumulatori și imobilizatoare electrice. Într-o mică valiză erau cîteva spray-uri cu vopsea, două camere video portabile și o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în grijorată, cu nenumărați ochi interiori. Cu această ocazie, Edo, mi-am dat seama de ce mă simt alt fel decât ceilalți: pentru că la mine totul e pe dos. Sunt un om cu pielea întoarsă pe dos. De asta am privirea înăuntru. în general ochii mei privesc înăuntru. Toate simțurile, de fapt, sunt adăpostite înăuntrul ființei mele. Iar în afară, ca pe o piele întoarsă pe dos, am etalate sufletul, inima și mintea. însăși car nea mea sângerândă e pe dinafară și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Cu această ocazie, Edo, mi-am dat seama de ce mă simt alt fel decât ceilalți: pentru că la mine totul e pe dos. Sunt un om cu pielea întoarsă pe dos. De asta am privirea înăuntru. în general ochii mei privesc înăuntru. Toate simțurile, de fapt, sunt adăpostite înăuntrul ființei mele. Iar în afară, ca pe o piele întoarsă pe dos, am etalate sufletul, inima și mintea. însăși car nea mea sângerândă e pe dinafară și tot ce mă atinge atinge și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
car nea mea sângerândă e pe dinafară și tot ce mă atinge atinge și carnea mea sângerândă, cu inima mea neliniștită și sufletul meu neclar, și mintea mea scormonitoare. Nu pot vedea bine în afa ră pentru că ochii mei văd înăuntru, iar când privesc dinăuntru în afară văd doar prin zăbrelele făcute din inimă, și suflet, și minte. în aceste zece interminabile zile care au trecut de la olimpiadă, pe lângă faptul că am așteptat un semn de la Eduard și pe lângă anosta - dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe o ființă pogorâtă dintr-o altă lume. O ființă pe cât de imaterială, pe atât de concretă și ispititoare. Bobo se anină cu privirea de portretul Clarei. De creștetul inundat de viziuni și de pupilele care, în mod ciudat, priveau înăuntru, în loc să privească în afară. îi era dor de ea. De glasul ei răstit și răgușit, de ochelarii ei caraghioși și de părul ei zbur lit. De mișcările ei stângace, de tresăririle ei nebănuite, ca și cum vedea mereu ceva ce altora le
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
piscină. Ce mare păcat! Ei, măcar putea să intre acolo pentru câteva minute, să bea o cafea și să se încălzească. Era ciuciulete. Spre ușurarea ei, hotelul o primi luminos și cald. Nici o urmă a ploii din afară nu pătrunsese înăuntru - decât ea, cu ja cheta ei udă, cu pantalonii jilavi și cu botinele mustind a apă. Se relaxă imediat. Se așeză pe o canapea de piele, la o măsuță de bar, și îi surâse recunoscătoare fetei care îi aduse cafeaua
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cheie de muzeu și replicase cu convingere: E trusa de stilouri Parker și de pixuri americane, domnișoară. Acum, fiindcă își amintise de cele zise la controlul bagajelor, clămpăni încuietorile maletei-diplomat și, depărtându-i capacul numai un pic, își strecură mâna înăuntru: pipăi curios și neliniștit teancurile de bancnote, simțind, sub degete, obiect de metal. Îl trase afară încetișor să nu zăticnească pachetele de milioane și să le împrăștie cumva pe sub scaunele din salonul avionului. Se trezi între degete cu cheia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cornel Ungureanu, care i-a și scris pe coperta a patra la volum, i-a și dat un premiu. Îi e teamă că s-ar putea să nu se Întâmple așa, că n-o să fie recunoscut: Îi vine să intre Înăuntru, să Închidă ușa librăriei, să-i lase să treacă. Dar Își dă seama c-a fost deja zărit, așa că așteaptă, mai aprinde o țigară. Cei trei sunt la doar zece metri, În șir indian: Ungureanul-Manolescul-Necunoscutul. Ungureanu conduce căci, timișorean fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Bej, du-te la direcțiune! Bej se duce, flancat de securist. Ăla nu-i face nimic, nu spune nimic tot drumul. Ajung la direcțiune, securistul deschide ușa, Îl lasă pe Bej să intre primul. Apoi Închide ușa, el rămâne afară. Înăuntru, un milițian În uniformă, cu pulanul pregătit. L-a snopit pe bietul meu prieten. L-a bătut ca la arest, să nu lase urme. Dacă urla de durere, Îl lovea și mai tare. Cam jumătate de oră de tortură. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
loc pe un șezlong de bambus, s-a dus, cică, să-mi prepare ceva de băut, n-a mai venit. Am stat acolo, vrăjit de lumina moale a răsăritului, răcorit de aerul dimineții. M-am Întors În cele din urmă Înăuntru, nu era În prima cameră, am găsit-o În dormitor, dormind cu poalele În cap și cu tanga la vedere, Între niște buci imaculate. Nu știam ce să fac, eram poticnit, am tot admirat-o vreme de câteva minute. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-mă spre vestiarul fetelor, un etaj mai jos, În spate, lângă budă. Mă piș mai Întâi, clătinându-mă. Apoi bat la ușa vestiarului. Mi se deschide. Mai Întâi, Întredeschide. Prin crăpătură, chipul binevoitor al lui Leac. Mă lasă să intru. Înăuntru, Încă trei bărbați, palizi, ghemuiți În jurul unei oglinzi așezate orizontal pe un taburet. Aplecat peste oglindă, tocând cu o cartelă de telefon praful alb, Adelin, patronul stabilimentului, peștele sufletist, traficantul de cocaină generos cu prietenii, exportatorul de dansatoare În Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
altceva. Mă uitam după Leac, stătuse cu Adelin pe lângă bar, acum dispăruseră amândoi. Lipseau deja de câteva minute bune, am intrat În panică, am aruncat-o de pe mine pe Viviana, am coborât spre vestiar, am bătut la ușă, erau amândoi Înăuntru, Leac și cu Adelin, hohotind. Nu mi-au zis nimic, mi-au arătat doar oglinda, Îmi mai rămăsese ceva acolo, mai bine de-o linie. Îmi bătea inima al dracului de tare, simțeam că mă sufoc. M-am aplecat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
picioare, era un pic băut, se clătina zâmbind binevoitor. I-a invitat pe polițiști să intre, să ia loc, civilul l-a rugat să iasă pe terasă. - E cam frig afară, a răspuns prietenul nostru, de ce nu vreți să rămânem Înăuntru? Inspectorul a clătinat din cap, ne-a privit câteva clipe pe toți, a ridicat din sprâncene, apoi a ieșit pe terasă. Până să-l urmeze Leac Își aprinsese deja o țigară. Noi amuțiserăm, Încercam să privim prin geamul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
garaj. Se hotărăște atunci să-i spargă geamurile la casă, aruncă cu pietre de pe alee, prima nu nimerește, a doua nu mai apucă s-o arunce, Îi sărim eu și vânjosul de Adelin În spate. Se liniștește greu, Îl ducem Înăuntru, mai rămânem câteva ore, ne facem praf. Dar punem la cale răzbunarea. CAPITOLUL XVII. ÎN CARE DOI MEMBRI AI C.A. FAC O REPETIȚIE GENERALĂ Când am ajuns acasă le-am povestit și celorlalți despre descoperirea noastră. Cătă, care remarcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la Andreea acasă, În fața blocului vedem jeep-ul. Leac are cheie de la apartamentul Andreei, o scoate din buzunar pe casa scării. Urcăm cu pași mari, tăcuți, aprindem lumina, de-abia ajunși În fața ușii. Eu pregătesc camera, Leac descuie ușa, tăbărâm Înăuntru. Miroase frumos, a pepene. E mult fum, dar mirosul ăsta răzbate. Lumină nu prea, doar o aplice aprinsă În colț, după ușă. Leac mă lasă pe mine să intru primul, Încerc să o fac ținând camera lipită de ochi, dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
perfect om de lume. Stimată doamnă, plăcerea este de partea mea. Pot să vă spun că arătați neschimbată! Oh, ești gentil! Sunt măgulită să aud complimente, chiar dacă știi că sunt minciuni în haine elegante. Dar de ce stăm în hol? Poftiți înăuntru. Face un mic semn tinerei brunete, cu aer de subretă pariziană, care-și făcuse tăcut apariția pe o ușă laterală: Ileana, te rog, pune într-o vază buchetul de flori. Ați apucat să mâncați domnule Rădulescu? Fără să mai aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nou la treburile urgente și presante ale prezentului, introduce cu grija documentația intr-unul din sertarele biroului. Scoate din fichet un dosar subțire, după care se așează din nou la masa de lucru. Privește la aghiotantul din fața lui. Invită-l înăuntru, te rog. Ușa se deschide fără zgomot, închizându-se la fel de silențios în spatele ofițerului încremenit într-o impecabilă poziție de drepți, cu cascheta sub braț. Domnule colonel, locotenentul Marius Rădulescu s-a prezentat la ordinele dumneavoastră! În timpul cât își face prezentarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care se ating, altele prezintă basul adânc al unui clopot obosit. Intră la cofetăria "Aida", discret ascunsă în spatele unei curți grădină, care vara este folosită ca și terasă pentru numeroșii clienți. Vine mereu aici, atras de atmosfera intimă și plăcută. Înăuntru nu este aglomerat. O fată brunetă și prietenul ei, două bătrânele simpatice, cu numeroase pachete de cumpărături frumos ambalate, iar în spatele lor, un ofițer german aparținând vreunei Panzer Division 67 ce conversează animat cu o blondă atletică, echipată în uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
noi păcătoșii...". O nouă bombă explodează deasupra lor, violența impactului făcând ca adăpostul să se clatine asemeni unei corăbii rămasă fără cârmaci pe o mare vijelioasă. Suflul sparge în bucăți ușa din lemn. Un nor de fum și cenușă năvălește înăuntru. Cu un pocnet sec, becul se sparge lăsând încăperea într-un întuneric rece și dușmănos. "Îngrădește-ne și păzește-ne Doamne, cu puterea Ta cea mare... Bucăți mari de cărămidă spartă încep să cadă din tavan. Dintr-un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și i se cuibărește alături, ca un pui în căldura cuibului. Se trezește când mașina se angajează pe aleea la capătul căreia vede casa ei. Lasă în jos geamul pentru a permite aerului încă plăcut răcoros al dimineții să pătrundă înăuntru. Din coroanele bogate ale copacilor care trec în fugă pe lângă ei se aud cum câteva vrăbii ciripesc flămânde îndemnuri către suratele lor. Dinspre grădină răzbate mirosul suav al trandafirilor și roua din iarba îngrijită a gazonului strălucește sub razele încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Chiar și de la distanță se vede că poartă numai suspiciune pentru toți cei din jur în privirea alunecoasă. Fixează și mașina lor, dar datorită întunericului nu vede nimic care să-l alarmeze. Trage un scuipat, își saltă pantalonii, apoi dispare înăuntru. Manfred încruntă din sprâncene, potrivindu-și cu degetele de la mâna dreaptă rama ochelarilor: El e. De unde știm la ce cameră merge? La numărul 5. Întâmpină cu o grimasă veselă privirea amuzată a lui Marius. Folosim uneori camera pentru întâlniri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
antiaerienei precum și huruitul gros al avioanelor. Gaie, să-i radem! N-am chef să dau ortu' popii sub bombe pentru doi păduchioși! spune cu voce subțire și rea cel care pare a fi șeful. Aduși de spate, cei doi pătrund înăuntru. Vizează atenți toate ungherele odăii. Șeful face un semn. Rapid, Gaie se execută. Trage în lături perdele făcute ferfeniță în timpul atacului și aruncă o privire superficială pe balcon. Se pregătește să sară pervazul geamului, dar privirea lui reține mica cruciuliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scântei pe caldarâm chiar în fața mașinii urmăritorilor. Șoferul acesteia ezită, ceea ce face să piardă câțiva metri, dar revine în forță năpustindu-se înainte ca un berbec înfuriat. Așa n-o mai scoatem la capăt, strigă Manfred înghesuindu-se să intre înăuntru. Trebuie să terminăm cu ăștia. O scurtă pauză urmează vorbelor lui, ca imediat oglinda laterală stânga să zboare în bucăți în timp ce geamul din spate explodează cu zgomot puternic, aruncând cioburile în interior. Un geamăt surd de durere îi scapă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]