7,005 matches
-
și un pic de detașare față de viața de toate zilele. În fond, eram puțin liber, puțin anonim și, de asemenea, puțin mai neimportant pentru toată lumea. Tramvaiul mă poartă vesel, cu fluierături la curbe, cu cîțiva blonzi și cîteva blonde. Mai încolo, stau Mihai și Ana, cei care se preocupă de noi. Să ne simțim bine, să nu ne lipsească nimic, să cunoaștem ceva, cîte ceva din viața nordicilor. Nicăieri nu-i prea multă lume. Peste tot este o densitate plăcută de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
secătuită de un cumplit război. Mă împrietenisem rapid cu Vuk și-l ascultam cu compasiune. La despărțire îmi spune cu o voce stinsă, puțin tremurată: Pentru iarna asta, domnule primar, avem nevoie de un ajutor, că sîntem secătuiți. De la anul încolo vă asigur că ne vom descurca. Nu vă puteți imagina cît de greu îmi vine să cer acest ajutor. Eu nu l-aș fi cerut în ruptul capului, chiar dacă aș fi murit, ca primar însă am responsabilități și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mașină, lumea păstrează tăcerea și este foarte atentă la curbe și în general la tot ce formează micul univers pus în mișcare. Jean Feyler, amicul meu din Lyon, amic din Algeria încă, mă avertizează pe un ton neutru: De aici încolo începe drumul spre satul unde am cabana, Meyries, optsprezece kilometri urcuș, tot atîta coborîș și apoi încă cinci kilometri de urcuș. Care este înălțimea maximă? Vreo două mii trei sute de metri... Încerc să calculez panta, nu-mi convine realitatea și încerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să mă întrebe, mai ia și pentru mine unul. De atunci ne-am împrietenit. I-am trimis la Paște o casetă cu vinuri românești. Am primit o sticlă de vodcă Zubrowka. Apoi ne-am invitat la masă și de aici încolo ținem o strînsă legătură, foarte amicală. Era plăcută seara aceea, răcoroasă și fără țînțari. O masă ușoară, de seară, servită cu rafinament și grație de către însăși doamna Sikorski. Ambasadorul scoate un trabuc, se lasă pe spate și mă întreabă incolor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
S-a pregătit și o masă cu băuturi fine. Erau așa de docile încît vigilența lui Raul a slăbit rău de tot. La a treia săptămînă s-a pregătit șampanie. Raul a băut lacom și a adormit buștean. De aici încolo nimeni n-a mai vorbit de Raul. În curte era un mango bătrîn. Era îngrijit și fălos ca Făt Frumos din poveste. Făcea niște fructe cum altele în Cuba nu-s. Luați, fructele astea au puteri curative, spuneau amabilele gazde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
muzică în surdină îmi trecea pe lîngă ureche. Nu mă puteam concentra la nimic. Imagini confuze se succedau haotic prin capul meu. Mă mișcam ca un somnambul, cu pași stîngaci și gesturi neobișnuite. A venit ora întîlnirii și, de aici încolo, eu chiar tremuram de-a-binelea. Nu mă puteam stăpîni. Minutele treceau greu și o oră mi s-a părut o veșnicie. Dar tot nu venea. Pe atunci n-aveam telefoane și m-am hotărît să ies în întîmpinarea ei. Atunci a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stăpînul lor. Pescăruși oportuniști cercetează locul. Nimic, nici un rest, cît de mic. Puturoși cum sînt, nici nu dau din aripi, ci doar folosesc ușoara briză. Se înalță, virează, totul făcut cu schepsis, stînd cu aripile întinse, mergînd de pleașcă. Mai încolo, pe Malecon, valurile, fără a fi furioase, sar digul și stropesc cu nouri albi mașinile în trafic. Începe să-mi fie sete. Acuși, acuși, pe imensa poartă va veni chelnerul cu berea. Rece, dar rece nu gumă. La început voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și între temnița cea domnească, din locul lui Dumitrașco diiaconul în gios tot locul până în giumătate de temniță, și din uliță de la fântână până în Bahlui; deci cât îl va cuprinde temnița, acela las eu să hie domnescu, iar celălalt loc încolo tot le-am dat danie svintei mănăstiri Tri Svetiteli.” - Drept să spun, mărite Spirit, m-au cam trecut fiorii când am auzit că în apropierea Trei Sfetitelor se afla temnița domnească. Stiam de fântânile din fața Curții Domnești, știam că au
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de niște avioane răzlețe, nemțești sau rusești, nu se știe, explodând în preajma morii boierului Jak Marcopol, situată la ieșirea din târg spre Siliștea-Armășoaia. Marele bombardament s-a soldat doar cu câteva cratere minuscule, rămase mult timp ca piese de muzeu. Încolo, cum știi, dragă prietene de demult, a fost liniște. Doar că săptămânal soseau la primărie știri destul de triste. Cutare a murit eroic la datorie și a fost înmormântat în cimitirul de la... condoleanță familiei îndurerate din partea mareșalului. Sau, sergentul x,y
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
viața. Sunt apreciat ca un cântăreț de biserică foarte bun de către protoerie, recunoscut de episcopie și chemat de multe ori să predau ore de muzică la școlile din plasa Pungești. Așa că vom mai vedea ce am de făcut de-acum încolo. - Dar părintele Mironescu Alexandru, ce părere are ?, întrebă Maria ce părea interesată de această situație creată în familia lui. - Părintele mi-a dat dezlegare să hotărăsc după cum îmi spune inima și gândirea mea. Poate o să găsesc o persoană care să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
apel. Iertarea e, în fond, transcendere a eticului, prin instaurarea regulii fără de reguli a iubirii. Care „toate le suferă“, „nu se aprinde de mânie“, „nu gândește răul“. Care „toate le rabdă“, sperând, cu încăpățânare, într-un deznodământ nesperat. De aici încolo însă, spiritul sistematic nu mai ajută. Intră în joc un teritoriu fără hotare limpezi, fără rețete, fără cuvinte. Războiul nevăzut Sunt de acord - fără entuziasm - cu Slavoj Žižek, care, într-un articol tradus neglijent și publicat de „CriticAtac“ (și „critic
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
unul dintre miturile lor că un tînăr șef din Insulele Regina Charlotte avea o soție pe care o iubea cu tandrețe. Aceasta s-a îmbolnăvit și, cu toate îngrijirile ce i-au fost acordate, a murit. Soțul nemîngîiat a umblat încolo și-ncoace căutînd un sculptor care să știe să reproducă trăsăturile defunctei. Nici unul nu era în stare. În același sat locuia însă și un sculptor foarte vestit. L-a întîlnit într o zi pe văduv și i-a zis : „Mergi
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
este fiul unei puternice vrăjitoare și îl urmează pînă în satul acesteia : „Soțul mergea în față și ajunseră într-un loc unde cărarea se despărțea în două poteci ce formau un fel de inel alungit care se închidea ceva mai încolo. Spre marea ei surprindere, femeia văzu cum soțul ei se dedublează și cele două corpuri urmează unul o potecă, iar altul cealaltă potecă. Rămase năucită, neștiind pe ce cale trebuia s-o apuce ea. Din fericire [mitul nu spune ce
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
facă regie), a venit la noi și ne-a dat câteva sfaturi regizorale. Să-l ocrotească Dumnezeu acolo unde este, ca a fost om bun și lam iubit toți foarte mult. Iar noi - chiar pe la 70 de ani și mai încolo să fim sănătoși și să nu ne lăsăm abătuți încă multă vreme din „veselul vieții pas”. Să nu numărăm anii ci amintirile.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
repartiției uscatului, adică a stării de maximă entropizare din acest punct de vedere. „Radiolmanah“, 9 martie 1996, ora 17,49 3. Calul ecologului Calul de dar nu se caută la dinți. Pentru că de căutatul În dinți mă voi ocupa mai Încolo, să vedem ce e un cal. În afară de faptul că e un animal, el are patru membre, toate Însă picioare, motiv pentru care are o stabilitate mai bună dar o Îndemânare, căci acest cuvânt vine de la mână, o Îndemânare deci mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
hibridarea, pe toate meridianele lumii până a apărut primul nume: Gregor Mendel; un cleric ceh care-și publica În 1866 rezultatele experiențelor pe mazăre. Descoperise matematica transmiterii caracterelor, un an după ce Haeckel definea ecologia; nu Întâmplător, se va vedea mai Încolo. Dar era Încă prea devreme. Abia anul 1902 avea să aducă ipoteza că mendelienii „factori ereditari“ sunt situați pe cromozomi, apoi că legile lui Mendel sunt valabile și la animale, iar anul 1905 avea să definească o nouă știință: genetica
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
substanță reducătoare, ciuperca a reușit nu numai să readucă apa bălții la normal dar, cuplată intim, celulă cu celulă, cu alga, să alcătuiască singura formă de viață aptă să colonizeze uscatul propriu-zis, adică stânca. Asta a Însemnat Însă, de aici Încolo, ca fiecare - algă și ciupercă - să devină și sclav și stăpân. Și, fie vorba Între noi, În lichen, căci despre el e vorba, ciuperca e ceva mai mult stăpân decât sclav... Motiv pentru care efectul oxidativ al ei prevalează, cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
așa se poate smulge - nu pentru ea, dar pentru ascultător și, desigur, pentru „subconștientul colectiv“ În care ajunge În cele din urmă - mai multă informație și, desigur, sinceritate. Nu de asta m’am temut sau mă voi teme de acum Încolo căci sunt, sau vreau să fiu, sincer și În scris. Mai ales că scripta manent... Dar să recapitulez ce a fost În plus: Omul nu e un stăpân al Naturii, cum s’ar vrea, cum s’a crezut până nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu prea văd cum ar putea-o face, să smulgă oarece energie, din rotația Pământului barem... Mai mult, veșnicia mișcărilor dintr’Însul e o aparență datorată unui timp de observație umană infim În raport cu viața lui. Dar las asta pe mai Încolo, ca să privesc În imediata vecinătate, așa cum ar face și acel cârcotaș, luându-i-o deci Înainte. Cârcotașul cu pricina mi-ar putea replica: Există perpetuum mobile, pe care și tu l’ai văzut prin vitrine, mici dispozitive care se mișcă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu o maiestuoasă indiferență, calea șchiopătată. - Gândește-te, Cristi, că asta seamănă cu altă Întâmplare când, văzând o pisică tupilată, te-a mâncat limba s’o chemi. Dar ai văzut vrabia care s’a ridicat de la pământ câțiva pași mai Încolo? Pis-pis-ul tău a trimis pe apa sâmbetei truda ei de poate toată ziua: recunoașterea zonei, identificarea vânatului, pânda cine știe de când, furișarea, lăsându-i În continuare stomăcelul ca o nucă seacă... Ai compensat cu ceva retragerea ei discretă? Meditează la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un grup, nu prea numeros, care beneficiază de un surogat destul de reușit: apa din omăt, iar acel grup e alcătuit din oamenii de la munte, unde orice pârâu ori izvor Își are originea În omătul care se topește câțiva pași mai Încolo. Și-mi aduc aminte de Creangă, un mare iubitor de pisici, și de jalea lui când a trebuit să-și părăsească obârșia din Munții Neamțului pentru a se pripăși În entropia șesului Bahluiului. Noroc de noi, turma lui de pisici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
anormal de cald, doar pentru a produce ceva curent electric menit nepoluantului tramvai. Ce spune asta? Nimic altceva decât că suntem egoiști, văzând poluarea doar În preajmă, În oraș, și pe care În loc s’o ucidem o trimitem oleacă mai Încolo... Uitând că poluarea n’are frontiere. Și mai e ceva: Motorul, pe autobuz ori În centrala electrică care alimentează un tramvai, nu face altceva decât să transforme energia chimică a combustibilului În alta, mecanică. Autobuzul o folosește direct, deplasându-se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sau mai ales, siluită... Relația cu „Pro Natura“ e mai profundă: multe astfel de aspecte și-au găsit acolo găzduire În decursul timpului. Capitolul 1. „Antume“, adică difuzate 1. Istorie și adevăr Peste Bahlui se arcuiește Podul Roș; ceva mai Încolo, e strada Manta Roșie. Cândva, În primul loc se tăiau capete, În fața barierei capitalei; dincolo locuia călăul... Pe când meditam la aceasta toponimie unică Între orașele moldovenești, ca și capitala, cineva, fără sânge moldovenesc, m’a silit la vrajbă cu prietenii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu știu câți, zice-se vreo zece - soldați NATO, aflați În spatele catapultei radioactive când cu Jugoslavia. Nu vreau să știu câți sârbi, dar și albanezi ori bosniaci aflați În fața ei, aceia trăitori pe pubela radioactivă, au murit și vor muri de acum Încolo. Dar, indiferent de partea baricadei, cu toții sunt victimele unui pragmatism dus la extrem. Unul de robot. Culmea e că uraniul Își datorează numele unei zeițe, Urania, care se delectează cu astronomia, ocupându-se astfel de cerul zeilor, nu de pământul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lor, pentru ca a doua zi să fie buni de treabă, de petrecere și de ospăț, și ca să fie proaspeți pentru tot ceremonialul care urmează. Sucăcițele, femeile care pregătesc ospățul la casa miresei, în noaptea asta de sâmbătă către duminică, târziu, încolo către ziuă, când au cam terminat pregătitul bucatelor, iau cu ele și un muzicant și merg acasă la nănașul pentru a-i face bucuria zoritului, a cântatului înainte de a se crăpa de ziuă. Acolo se înșiruie la fereastra camerei în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]