6,475 matches
-
el n-avea nici o para! „Să mă bată Dumnezeu, domnule Grant!“ - zic - „cum de-ai putut să faci așa o prostie?!“ „Ei“ - zice - „mi-a spus să n-am nici o grijă... mi-a zis că preferă să meargă la săpat șanțuri decît să-mi facă cea mai mică pagubă“. „Da, și tu ai fost atît de prost că l-ai crezut“ - i-am zis. „Ei, de-acum m-am Învățat minte“ - a zis taică-tu. „Să fii sigură că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
simț al observației dat dracului, s-au prins imediat că spitalele nu produceau nimic, dar absolut nimic iar pacienții refuzau ferm și cu obstinație, să iasă la muncile câmpului, la împletit coșuri de nuiele, la cules cartofi, sau la săpat șanțuri. Așa că recomandarea PDL pentru pacienți este clară și fără echivoc: în lipsă de spital, n-au decât să se ducă la bal. Și întotdeauna după știri urmează sport, în care de obicei o tipă cu sânii generos siliconați și expuși
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
întrebare, proprietate personală, la umbra cărora să stau, să mă gândesc până-mi mi se mai ogoaie nedumerirea. De exemplu domnilor, oare de ce în limba română cel mai abuzat, cel mai violat din toate pozițiile și apoi abandonat pe marginea șanțului, este cuvântul: popor. Amintiți-vă numai, câtă risipă din acest cuvânt făcea marinarul de Cotroceni, înainte de a fi reales. Orice frază de a sa, mustea de referiri la popor. Poporu-n sus, poporu-n jos, poporul face, poporul drege, poporul dorește, poporul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și zbiera: dii, Sonny! dii! domnișoară, asta e iapă de curse. Ca s-o mai domolesc, în fiecare dimineață în drum spre târg opresc la Doi țigani și-o adăp cu doi litri de bere Gambrinus. Altminteri mă răstoarnă în șanț, năroada! dii, Sonny, dii fătuța tatii! Sabina își scutura pletele în vânt și râdea puternic, melodios. Părea că-i trecuse supărarea cauzată de trădarea mea. În satul Cobilița, sub munții Bârgăului, mama posibilei mele soacre avea o casă din BCA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu fură și el! se răzbună tanti Cucu. - Cineee? Mitrică? Fugi, bă, d-aici! Păi nu l-a chemat și ăia din PSD să-l ia la ei? N-a venit la mine Dan Iosif, că doar beam împreună pe șanț la Steluța, să mă roage să-l conving? Piratu’ scoate cârnații din tigaie și-i pune la răcit pe o farfurie desenată cu flori chinezești. Cocuța scoate nițică pâine din buzunar și întinde în uleiul din tigaie: - Toți e hoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de sport prin mocirlă. S-ar fi zis că-i face plăcere să se murdărească, dar, de fapt, el mergea pe mijlocul drumului desfundat din simplă prudență: Începea să se Întunece, iar el nu cunoștea drumul, puteau fi gropi sau șanțuri pline cu apă În marginea lui, nu i-ar fi plăcut să facă o astfel de baie. După mai mult de un sfert de oră de mers Întâlni alt panou, dar pe acesta nu-l mai putu citi și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
case Înalte și blocuri, vile și grădini liniștite, o clădire mare și albă despre care se spunea că e Universitatea. În mijlocul drumului se aflau două ambulanțe germane distruse de grenade și camioanele au trebuit să le ocolească prin noroiul din șanțurile drumului. Până la traversarea fluviului și intrarea În oraș ochii voștri s-au oprit de zeci de ori pe grupuri de cadavre sau pe cadavre singuratice În așa fel Încât cea mai clară idee despre acel război este că el seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
instituției nu se află nici un cal, ci doar un Aro și două Dacii. Căruța se clatină apoi amenințător În momentul În care moș Anton Îndeamnă caii să cotească pe un alt drum desfundat și Împărțit În trei de cele două șanțuri adânci făcute de roțile tractoarelor. După mai puțin de o jumătate de oră cei doi au reușit să descarce tot ce era În căruță, să deshame caii și să le dea să mănânce dintr-un braț de fân pus direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se dezvoltă; În ea zac deja, tainic sugerate, formele rudimentare ale războiului, după cum calitățile ființelor vii preexistă În embrionii lor. (Carl von Clausewitz, Despre război, Editura militară, Buc., 1982, trad. P. Năvodaru, p. 133) — Ziua bună, spune bătrânul trecând peste șanț și apropiindu-se de Grințu, ai mai venit pe la noi? Întrebarea lui e Însoțită de un zâmbet trist, un fel de neliniște i se citește pe față. — Ce mai faceți, Întrebă și Grințu. — Iaca, supărați! — De ce? E, las’ că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lămurită și mai măreață. Privind spre miazăzi, ai în față lunga vale a Bistriței, însoțită la răsărit și la apus de nenumărați munți în chip de voaluri negre, fiind acoperiți de brazi. Apele Bistriței curg spre miazăzi ca printr-un șanț uriaș, purtând toată vara nenumărate plute. Când vârfurile sunt încă acoperite cu zăpadă, te crezi în Elveția. Aceeași măreață înfățișare o are călătorul care coboară cu plutele pe Bistrița. Pornind de la Vatra Dornei, dintr-o vale largă cu munți netezi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
acoperite de ziduri și ruine de cetăți, care amintesc în oarecare măsură pitoreasca vale a Rinului. Ruinele de cetăți, satele mari și cu biserici înalte, clădirile acoperite cu olane și viile de pe coasta dealurilor sunt încă un temei pentru care șanțul mureșului de la Alba Iulia până în șesul de la Arad amintește valea Rinului de jos. Astfel putem zice că valea Mureșului este ținutul cel mai împodobit din întreaga țară.” (Simion Mehedinți) Cerințe: 1. Intoduceți în enunțuri sensurile opuse ale cuvintelor scrise cursiv
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
munte, folosit de lisenii de pe Delături pentru tot ceea ce trebuia adus la vale, dar pe care eu nu pot să-l privesc obiectiv nici azi. El ține, pentru mine, de preistorie sau de mitologie. Calea Secii suia, printre livezi, până la "Șanț". De-acolo, devenea drum forestier. Numele îi venea de la pârâul Seaca, pe care-l însoțea o vreme. Arinii de pe margini și, mai sus, fagii lăsau foarte rar lumina să pătrundă, să usuce pământul după ploi, dar, în afară de locurile unde erau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
istoria se oglindește mai departe în geografia patriei. Femeia care învârte în mămăligă trage ceaunul de pe foc, apucă găleata de zoaie și crăpând ușa, o zvârle în șănțulețul de scurgere săpat printre câteva lespezi. Firișorul argintiu de gheață de pe fundul șanțului e înecat de viitura care pornește la vale câteva capace de plastic, ghemotoace de praf cu fire de beteală, coji de ouă, firimituri. Nu mai vine tac-tu, zice femeia. Du-te tu Iliuță de închide găinile-alea. Acuși înserează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fapt mai mult rău făcea. De aceea oamenii, nu toți dar destui, căutau fiecare în felul lui o cale către ceea ce simțeau cu toții, vag dar cu atât mai dureros, că le lipsește. Unii se apucau de băutură și sfârșeau în șanț, alții de altele la fel de rele, o luase lumea razna de atâta bine. Nimic nu-i mai ajungea nimănui, nimic nu mai satisfăcea niciodată până la capăt: ghiftuiți, oamenii se sculau de la masă și plecau să mănânce în altă parte, să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fost întrebat de hoți: Cine ești? Straja, a răspuns el ... Na, straja ... și au descărcat puștile automate în trupul lui, rămânând cinci copii orfani, doi băieți și trei fete. Cea de a doua strajă, Gheorghe Baer, s-a culcat în șanț și nu a fost văzut de către criminali, scăpând atunci cu fuga prin grădini. A treia strajă era Tudose, care a fost surprins de răufăcători în ograda lui, iar nevastă-sa se afla cu fetele în podul șurii, de unde, la lumina
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și a rupt-o de fugă, cât era el de mare și lung. Cei doisprezece s-au înșiruit după dânsul, iar el îi aștepta și îi pălea cu bățul cel cioturos, cum îi venea mai bine, se mai ascundea prin șanțul de pe marginea drumului. Așa i-a bătut pe toți cei doisprezece de rău, că lui Beșleagă i-a făcut douăsprezece găuri în cap, de era să moară, noroc de babele cu leacurile lor de demult că l-au oblojit și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de alți vecini puternici pe care i-ar avea împrejur; aceasta, deoarece ele sînt atît bine întărite, încît oricine își dă seama că cucerirea lor ar fi cu siguranță lungă și obositoare. Într-adevăr, toate aceste orașe sînt prevăzute cu șanțuri și ziduri potrivite și au artilerie suficientă; iar în magaziile publice se găsesc întotdeauna rezerve de băutură, de hrană și de combustibil suficiente pentru un an de zile31; afară de aceasta, pentru ca să poată satisface nevoile de hrană ale maselor largi, fără
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
prizonieri și aceasta fără obligația de a plăti un preț de răscumpărare. Nu porneau niciodată noaptea la atacul cetăților, iar atunci cînd se găseau împresurați într-un oraș, nu atacau taberele dușmane; nu construiau întăritori în jurul lagărului, nici nu săpau șanțuri, nu întreprindeau acțiuni militare în timpul iernii. Toate aceste lucruri le erau îngăduite prin regulamentele lor militare pe care le născociseră pentru a-și evita, după cum am spus, atît oboseala, cît și primejdiile; și au mers atît de departe cu această
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ceea ce sînt ele astăzi; o petardă ar fi de ajuns, sau numai o dispoziție a împăratului, pentru a-l face stăpîn peste aceste orașe. Toate sînt prost fortificate, majoritatea cu ziduri vechi, flancate pe alocuri cu turnuri și înconjurate de șanțuri, pe care terenurile alunecate le-au umplut aproape cu totul. Au puține trupe, iar acelea pe care le întrețin sînt nedisciplinate. Ofițerii sînt fie rebuturi din Germania, în majoritate, fie oameni în vîrstă, care nu mai pot lupta. Cîteva din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu ceafa lipită direct de umeri și cu coarne negre și lucioase, rămas puțin În urma celorlalți doi, care-și continuau galopul susținut, cu capetele-ntinse; și atunci mașina se apropie și mai mult, săltând de parcă ar fi trecut peste-un șanț, și el putu să vadă uriașa masă zvâcnindă a bivolului și noroiul agățat de firele rare de păr, umflătura imensă unde se-mbinau coarnele, botul cu nări imense Întins Înainte, și atunci ridică pușca, dar Wilson Îi strigă „Nu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de alunecarea rapidă pe cursta Înghețată a zăpezii pudrate cântând „Hi!Ho! așa a zis Rolly!“ În timp ce coborau ultima pantă Înainte de povârnișul abrupt pe care-l tăiau În linie dreaptă, și apoi depășeau livada din trei mișcări și apoi peste șanț, și de aici pe drumul Înghețat din spatele hanului. Își desfăceau legăturile și scăpau de schiuri dintr-o smucitură și le sprijineau de pereții din bârne ai hanului, și prin fereastră se zărea lumina lămpii iar Înăuntru, În fumul și căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu scrisese vreodată. Sau nu despre Parisul la care ținea, oricum. Dar cum rămâne cu restul lucrurilor despre care nu scrisese nimic, niciodată? Cum rămâne cu ferma Înconjurată de tufe de salvie, gri-argintii, cu apa limpede și repede curgând În șanțurile pentru irigații și veredele Întunecat al lucernei? Poteca urca printre dealuri și, vara, vitele erau sperioase ca niște căprioare. Și toamna, când le aduceau Înapoi la vale, mugetele și zgomotul continuau, și grămada aceea de trupuri se mișca Încet ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
toate fetele Încetau să mai fie interesate de el. Era șocat și chiar Îngrozit când vedea cu câtă ușurință se logodeau și apoi se măritau unele fete cu bărbați despre care nu se poate să nu fi știut prin ce șanțuri se târâseră. Încercase o dată s-o avertizeze pe o fată pe care o cunoștea Împotriva unui bărbat despre care aproape că avea dovezi că fusese un stricat În timpul facultății, și rezultatul a fost un incident foarte neplăcut. Pe doamna Elliot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu mi-am dat seama care era, dar calul se ridică repede și galopă singur, iar ceilalți, strânși În continuare În pluton, luară rapid turnanta mare de stânga și intrară-n linie dreaptă. Săriră zidul și se-ndreptară grămadă spre șanțul cu apă, care se afla chiar În fața tribunei. Îi văzui venind și strigai la bătrân când trecu prin fața mea; era În fața celorlalți cu o lungime și părea că se va detașa; era ușor ca o maimuțică, și se-ndreptau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu apă, care se afla chiar În fața tribunei. Îi văzui venind și strigai la bătrân când trecu prin fața mea; era În fața celorlalți cu o lungime și părea că se va detașa; era ușor ca o maimuțică, și se-ndreptau spre șanț. Săriră la grămadă peste tufișul de dinaintea șanțului, se produse o Învălmășeală și doar doi cai ieșiră din ea pe lateral și continuară să alerge; ceilalți trei erau căzuți unii peste alții. Nu-l vedeam nicăieri pe bătrân. Unul dintre caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]