6,670 matches
-
bijuterii, și i-au bătut până au vorbit. Era unul, un fel de spion, care spunea (unul care n-a leșinat a auzit): „Băteți-l, știu că are - de la mine a cumpărat briliante”. Au fost tot felul de oameni. Apoi am șezut și am ascultat ce nume strigă, să meargă acolo. Și Într-o zi l-au chemat și pe vărul meu. Nici n-am vrut să credem când, după un timp, a venit fără să pună mâna pe el, n-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și n-am cuvinte urâte să spun, că-mi lipsesc din vocabular, dar acum Îmi pare rău. Atunci am Început să mă duc. Și m-am dus, m-am dus, și mi-am zis: „Vai, ce obosită sunt, cum aș ședea”. Și mi-am dat seama: „Dar de ce nu stau? Sunt singură pe lume - de ce nu pot să șed?”, și am șezut. Și deodată am văzut niște pomi, un pic mai jos. A trebuit să cobor, am coborât și am adormit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am Început să mă duc. Și m-am dus, m-am dus, și mi-am zis: „Vai, ce obosită sunt, cum aș ședea”. Și mi-am dat seama: „Dar de ce nu stau? Sunt singură pe lume - de ce nu pot să șed?”, și am șezut. Și deodată am văzut niște pomi, un pic mai jos. A trebuit să cobor, am coborât și am adormit acolo. Când m-am trezit am ieșit pe stradă, iarăși, n-am mai știut din care direcție vin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mă duc. Și m-am dus, m-am dus, și mi-am zis: „Vai, ce obosită sunt, cum aș ședea”. Și mi-am dat seama: „Dar de ce nu stau? Sunt singură pe lume - de ce nu pot să șed?”, și am șezut. Și deodată am văzut niște pomi, un pic mai jos. A trebuit să cobor, am coborât și am adormit acolo. Când m-am trezit am ieșit pe stradă, iarăși, n-am mai știut din care direcție vin și Încotro mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu s-a mișcat. Și după aceea iarăși m-am dus pe stradă și am Început să mănânc cartofii așa cum erau, cu pământ cu tot. Era teribil. M-am dus tot mai departe, tot mai departe... Iarăși am vrut să șed, și pe cealaltă parte am văzut un neamț care lucra. M-am așezat acolo, la marginea pământului, și am mâncat cartofii. Și deodată n-am mai putut să mă scol - mi se dusese toată puterea. El s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nopți, iar când am ajuns la Buchenwald, din 140 am rămas vreo 72 - restul au leșinat, apoi au pierit. I-am aruncat afară din vagon, pentru a avea loc să ne așezăm. Păi nu poți sta 7 zile... Nici să șezi nu poți 7 zile, trebuia să ne Întindem cumva, și atunci scoteam hainele acelea vărgate, și ne acopeream. Așa ne-am salvat atunci viața. Sigur, așa cum vă povestesc vi se pare inuman, absolut inuman să-l nenorocești pe altul ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
poesia e partea de feed back a spiritului îmbăiat în suflet din aspirațiile trupului. În liber gând, biet Om, te crezi fără rival În lumea-n care viața-i oriunde, și-n unghere: Faci ce dorești cu tot ce-ți șade în putere, Dar universu-i lipsă din sfatu-ți seniorial. Te-nchin-acelui spirit ce zace-n animal, Nu-i floare ca naturii suflet să nu-i ofere, Misterul unei dragosti în fier zace din ere; Da, totul simte, totul stăpân îți e, total
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
totul stăpân îți e, total! Nu-i murul orb, te teme că-ntruna te privește: Materia, chiar ea, c-o vorbă s-a străpuns... N-o înjosi la cazne, punând-o neghiobește! Ades, în ins umbra-ți cu-n zeu șade ascuns; Și ca un pui de ochi sub pleoape ca sub vetre, Vechi spirit pur dospește sub scoarța unor pietre 1072. În cadrul ritualurilor exoterice sau esoterice din toată lumea întâlnim focul și fumigația. Fumul, aroma răspândită are același parcurs ca și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înțelepciunea omenească) 60 Două plăci Nacaal (India și Tibet) maeștrii coloniști ai tradiției, afirmă că acest simbol exista și acum 200.000 de ani în urmă (James Churchward documente aflate în arhiva rosicrucienilor). 61 În sala adevărului din Amenti, Osiris șade pe un tron din două dreptunghiuri legate în unghi drept și judecă sufletele morților, la fel ca și în tainele Abydossului. 62 Ravindra Kumar și Jytte Kumar Larsen, Kundalini, DAO PSI, 2006. 63 Edmond S. Bordeaux, L'evangile essenien, ed.
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
facă o apărătoare (coperte, n.m., E.D.) a celor scrise. Și finul după ce a citit textul, a și îndeplinit ce trebuie. O copertă, pe fața căreia se află un arbore în picioare, cu peisaj pierdut în zare, iar la odihna lui, șezând jos, un bătrân cu fluierul gata să-i zică. Pe spațiul gol s-a scris frumos și mașcat: Alexandru Vasiliu-Tătăruși - văzut de Alexandru Arșinel,Dolhasca, Ediția 1983. Nu știu ce părere aveți Dvs., dar eu l-aș depune tot la Galerie, acolo
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
grei, ca tehnologie de ultimă oră, tot de acolo unde vrei să fi băgat acum? Fiecare are brendul care-l merită. Nouă ne stă bine cu brendul de slugă. Că ești stâlp de cafenele sau că ești ministru, tu, Bubico „șezi frumos, mamițo”, te ploconești în fața oricărui străin și asculți ca tâmpul comisarii U.E.; tot comisari se numesc ca pe vremea stăpânirii ruso-sovietice. Una e să asculți comisarii de nevoie și alta e de voie. Tu vrei să stai sluj, simți
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
demontat, furnizat, distribuit, produs și reasamblat - ceea ce a generat un nou stadiu al libertății În muncă, mai ales În munca intelectuală... Iar ceea ce vezi În Bangalore În prezent este apogeul unui Întreg care Înglobează tot ce am descris mai devreme“. Ședeam pe o canapea În afara biroului lui Nilekani, așteptând ca ehipa de televiziune să-și instaleze camerele. La un moment dat, rezumând implicațiile celor spuse mai Înainte, Nilekani a rostit o propoziție care mi-a rămas În minte. Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
-se Într-un birou mic de formă cubică, În care se află un calculator cu căști și microfon. La peste 7.000 de mile distanță, În Glenview, Illinois, pe lângă Chicago, este seară, iar John Princeton, un băiat de 14 ani, șade În picioarele goale la calculatorul său, gata să-și Înceapă lecția de geometrie de o oră. Elevul de clasa a noua Își pune căștile cu microfon și dă click pe un software care Îi va face legătura prin Internet cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
de mare viteză care se Îndreaptă către sud-vest de Tokyo, spre Mishima. Panorama Îți taie răsuflarea: În stânga mea se văd sate de pescari, iar În dreapta se Înalță, Înzăpezit, muntele Fuji. Colegul meu, Jim Brooke, reporter la The New York Times stabilit În Tokyo, șade În partea cealaltă a coridorului, nepăsător la peisajele de afară. Este din cale-afară de preocupat de calculatorul său. De fapt, la fel sunt și eu, dar el este online prin intermediul unei conexiuni wireless, iar eu doar tastez fără oprire la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
septembrie 1998, În toiul exploziei „dot-com“. În septembrie și octombrie, acțiunile noastre creșteau cu câte 80 de puncte și scădeau cu 50 Într-o singură zi. «Ce nebunie», Îmi ziceam. Mă rog, Într-o zi Îmi vedeam de ale mele, ședeam În birou, când secretara dă buzna și-mi spune: «Meg, Arthur Levitt șpreședinteleț de la CVO la telefon».“ Comisia pentru Valori și Obligațiuni supraveghează bursa și este mereu Îngrijorată de pachetele de acțiuni care sar În aer și de posibilele manipulări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Ca să nu atragem atenția cuiva, purtam, peste cămașa verde îmbrăcată întâia oară, cămașa albă de străjer și mantaua de elev. Pe la două după amiază eram adunați 100-120 elevi în vârstă de 14-18 ani de la toate școlile secundare (licee) din oraș. Ședeam grupuri-grupuri lângă tufișurile de gherghine și măceș. Când a sosit Șeful de Grup, Gică Tase, însoțit de două ajutoare, ne-am aliniat pe unități și i s-a dat raportul. În timp ce stabilea cu șefii de unități modalitățile optime de procedură
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
până să ne dezmeticim încasasem de la prim doi, trei pumni în față, pe unii bușindu-i sângele; cu lovituri de cizmă peste fluierele picioarelor a comandat: Drepți! Alinierea! Îmbrâncindu-ne și lovindu-ne ne a așezat în linie în fața biroului. Ședeam încremeniți. Directorul s-a ridicat din scaun sprijinindu-se într-un baston. Era șchiop și avea proteză la picioare. Iar a țipat: Primuleee! Ăștia iar mă înjură!... Pumnii primului ne mutau fălcile din loc și directorul ne lovea cu bastonul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pleoapele s-au închis. Prizonierul a început să trăiască o stare de tensiune nervoasă, obsedat de privire. Imaginea aceasta a apărut pe chipul lui Petrovan, cel mai voinic dintre noi. Lipsa hranei îi făcuse fața scheletică ca o mască mortuară. Ședea de multe ori sprijinit în colțul dintre cei doi pereți pe ușă și moțăia de slăbiciune, închizând și deschizând din când în când pleoapele ochilor. Atunci mi se părea că eu sunt prizonierul și el statuia prin ochiul căreia un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
greșeli, lăsându-se speculați de agenții ocultei și securității pentru denigrarea Comandantului Horia Sima și a Mișcării Legionare. În noaptea de 23 spre 24 August era de serviciu pe Zarcă un gardian maghiarizat, poreclit Bâtlanul. Înalt, slab, adus pe spate, ședea ore întregi nemișcat în fața Zărcii și a biroului, sprijinindu-se numai puțin pe unul din picioare, cu privirea în jos, dar cu urechea ciulită, părând a pândi ca și bâtlanul mișcarea unui peștișor în apa de la picioarele lui. Din când
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
calmă, dar categorică, să rezistăm cu încrederea că numai Dumnezeu ne va reda sănătatea. Trupurile ni s-au refăcut uimitor de repede. După două săptămâni toți eram restabiliți. Maiorul Muscă, impresionat de starea noastră fizică, îmbunătățise substanțial hrana. În grupuri, ședeam de vorbă și ne plimbam prin curtea închisorii, pe sub un păr încărcat de rod. Părul, obiectul mirării inspectorilor de la București, căci nici unul din cei aproximativ 500 de FDC-iști nu se atinsese de o pară măcar, era și acum încărcat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
chiar rezerve pentru iarnă, cartofi și fructe, mere în special, având voie să pregătim în celulă cartofi fierți sau mămăligă la lămpile cu gaz improvizate de camarazii noștri. Am lucrat la cartofi și la cules de struguri doar două săptămâni. Ședeam în celulă cu Anghel Papacioc (acum arhimandritul Arsenie de la Techirghiol n. a.). Pentru că dânsul avea nevoie de un ajutor permanent, am rămas să-l îngrijesc. Din rezerve puteam să-i fierb unul sau doi cartofi zilnic, mai mult nici nu putea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Dumnezeu e focul verificator. Și dacă zice: „Voi clătina încă o dată cerurile”, înseamnă că înveșnicirea ființelor raționale create de Dumnezeu (îngeri și oameni) va fi verificată prin Focul Judecății, dată Fiului, pentru merit sau osândă, în momentul hotărât de El. „Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe toți vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale” (Psalm). Zice Sfântul Apostol Pavel: „Schimbați-vă în duhul minții voastre”. Asta înseamnă că un duh străin Adevărului ne îndreptățește să facem cele lumești. Acesta este duhul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Plâng și acum, când îmi aduc aminte de dânsul, fără să pot spune de ce? Poate și pentru că niciodată, absolut niciodată, nu l-am auzit vorbind. Și nu știu dacă l-o fi auzit cineva, poate doar fiul său, cu care ședea în celulă. Vorbea doar cu ochii aceia buni și blânzi și cu gestul acela sfânt de oferire a Cuvântului scris de el, zile și nopți, săptămâni și luni în șir. Probabil asta era taina lui: „Ce cuvânt omenesc aș putea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
conștiința lor suferința li se făcea ispășitoare și mântuitoare. Un preot monah la dreptul comun În toamna lui 1945 mulți deținuți de drept comun au fost eliberați. Printre ei și Șaramet, ordonanța de pe etajul nostru. Lui Anghel Papacioc, cu care ședeam în celulă, și mie înfățișarea noului venit și maniera de a servi zupa sau mâncarea ne-au atras atenția. Privirea îi era tristă. Când folosea polonicul, părea un gest sacru, ca mișcarea cultică pe care o face preotul în altar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și Avram, de fel de pe lângă Aiud, aveau mai mult rol de asistenți și însoțitori când mergeam la Teiuș sau Alba Iulia pentru cumpărături. Noi nu aveam acte de identitate și ei acopereau oficial prezența noastră în localitate. În cursul săptămânii ședeau acasă, veneau numai sâmbăta pentru a ne însoți la penitenciar. De acolo numai pe scripte luam mălaiul și sarea, căci scopul era să ducem și celor din celule obolul nostru. Închisoarea abia făcea față situației alimentare la sosirea iernii. Oamenii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]