12,690 matches
-
În iulie 1880 îi scrie lui Theo o scrisoare lungă în care încearcă să se explice. Își dă seama că e privit ca un personaj îndoielnic, un leneș, un bun de nimic. Mărturisește că-l încearcă adesea "un dor de ținutul tablourilor". Și, mai ales, se simte prizonier într-o cușcă oribilă: Totuși, sunt și eu bun la ceva, simt că am o rațiune de a trăi, știu că aș putea fi un cu totul alt om. La ce aș putea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pierdut de Australie nu pot să conceapă că a trecut vreo mașină de-a lor. Pentru ei este imposibil ca un eveniment atît de ieșit din comun (răpirea, chiar uciderea celor două fete) să nu vină din exterior. Locuitorii acestui ținut au văzut și n-au văzut propriile mașini. Este povestea unui inspector care reușește să se elibereze de logica aristotelică potrivit căreia vedem sau nu vedem un lucru. Cum să ne dăm seama de ceea ce ne orbește în propria lume
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
propunem postulează că lumea nu este o realitate (fapte, constrîngeri exterioare), lumea este creată de viziunea asupra lumii. Lumea este viziune a lumii, o lume este o viziune a lumii. Limbajul creează realitatea. Spre exemplu, numindu-i indieni pe locuitorii ținuturilor pe care le descopereau, punînd o etichetă comună unor lumi extrem de diverse, europenii din secolul al XVI-lea n-au creat, astfel, o realitate? Nu suntem încă în mare măsură prizonierii acestui cuvînt și deci a realității pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să-i ducă bagajele pe malul fluviului. Refuză cu toții. "Le-ai cerut să-ți ducă bagajele. De asta au refuzat", îi explică tînărul servitor. Evans-Pritchard50 este etnolog englez. Scena se petrece în anii '30, la sfîrșitul primei sale călătorii în ținutul Nuerilor, o populație de păstori agricultori de două sute de mii de persoane la acea dată, trăind în Sud-Estul Sudanului, pe un teritoriu lung de mai bine de cinci sute de km. Întîlnirea cu populația Nuer s-a dovedit dificilă. Încercînd
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ăștia! Cuvîntul "muncă" și opusul său, "lene", aparțin limbajului nostru, al omului modern. Cum am putea, însă, să le numim altfel? Lucrările lui Marshall Sahlins 58 (care se sprijină pe monografii consacrate mai ales grupurilor de aborigeni australieni trăind în Ținutul Arnhem și boșimanilor Dobe din Kalahari, Africa de Sud) demonstrează că nu este vorba despre o particularitate a societăților indiene tradiționale. De exemplu, săptămîna de lucru a boșimanilor (timpul dedicat pe săptă-mînă culesului și vînătorii) este de aproximativ 15 ore. Cifrele se
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un an decât un băiat cu gândurile împrăștiete în doi sau mai mulți ani". Sugestia a fost preluată doar pe jumătate de Epitropie, care, în demersul către domn, preconiza selectarea ucenicilor "parte dintre oamenii miliției și parte dintre școlerii de pe la ținuturi". Cum orice început reclama investiții bănești pe măsură, asociate cu timpul necesar estimat pentru construcția sediului școlii și a anexelor "trebuincioase" (ateliere, magazii, depozite de unelte și materiale, șuri ș.a.), Mihalic de Hodocin sugera și Epitropia i-a împărtășit propunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
atenția autorităților, e drept, nu pământene, ci de ocupație. Mai întâi, venise aici, din porunca țarului, între anii 1810 și 1812, geologul rus de origine germană Einfeld, în scopul mărturisit de a efectua o atentă cercetare mineralogică "pe la toate acele ținuturi unde este cunoscut că se află vinile metalurilor"2. Rezultatele acelei misiuni au rămas însă necunoscute, pentru că rapoartele întocmite cu siguranță de Einfeld au avut, probabil, o destinație externă. Doar o lapidară mențiune documentară din 27 septembrie 1810, provenind de la
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
externă. Doar o lapidară mențiune documentară din 27 septembrie 1810, provenind de la banul Andronache Donici împuternicit atunci de cârmuirea Moldovei să-i însoțească în teren pe "trimișii împărătești" consemna faptul că, după primele săptămâni de căutări, fuseseră descoperite, în raza ținutului Suceava, bogate resurse minerale la Pârâul Ursului, la Crucea, la Chiril și Dorna, la Bogata și Sasca 3. O a doua campanie de același gen avea să fie organizată imediat după intrarea în vigoare a Regulamentului Organic, în virtutea articolului 165
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
dobândirea privilegiului domnesc, iar la data inaugurării existau deja "nouă fabricanți cu ale lor familii [...] din Würtenberg și <din> alte țări"11, aduși cu siguranță de dânsul. Momentul inaugural a prilejuit o solemnitate deosebită, la care a participat și ispravnicul ținutului Neamț, în al cărui jurnal notase că, împreună cu mulțimea curioșilor, cercetase "cu amăruntul toate părțile mehanicești" ale edificiului și constatase că lucrarea făcea cinste realizatorului ei, Carol Mihalic de Hodocin, "după a<l> cărui plan s-au făcut toată această
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
unui nou apel al Epitropiei, făcut în vara următorului an, că "nu pot să mă aplec până când voi cere dizlegare de la Patriarhia Constantinopolei, cătră care este închinată Mănăstirea Aron Vodă"19. Se pare că formalitățile au mai trenat, de vreme ce isprăvnicia ținutului Iași care fusese implicată, prin decizia guvernului, a grăbi executarea lucrărilor de împădurire raporta, la 8 octombrie 1844, că "plantarea proiectată din trecutul an nici până acum nu s-au pus în lucrare". Totuși, la doar câteva zile mai apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Apelor "să fie îngăduitoare pân la primăvara viitoare, când, fără sminteală, se va regularisi o asemenea lucrare"22. Sminteală a fost, totuși, de vreme ce după aproape un an, la 2 octombrie 1845 domnitorul Mihail Sturdza încuviința cererea postelnicului Mihăiță Mihalache, ispravnicul ținutului Iași, de a prelua în arendă plantarea unei suprafețe de 13 fălci la "obârșia apelor" (din care, șapte la Aron Vodă și șase la Șapte Oameni) cu pomi "cu frunza lată [...] precum nuci și tei, care, trăgând umezeala din atmosferă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
mare", ce pornea de la Ocna, pe sub Calu-Iapa, Bogoslav, Gârcina, Bălțătești, Slatina lângă Neamț, urcând, de acolo, spre Ștefănești, pe malul Prutului și chiar dincolo de râu, în Basarabia 1. Pe temeiul acestor descoperiri, el recomanda autorităților valorificarea consistentelor rezerve salinifere din ținutul Neamțului prin deschiderea unei noi exploatări, în afara celei de la Tg. Ocna, după un plan ce însuși se oferea "a-l pune la dispoziție"2. Inimosul întreprinzător demonstra că exploatarea rezervelor saline de lângă Neamț ar fi deschis largi posibilități de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
un plan ce însuși se oferea "a-l pune la dispoziție"2. Inimosul întreprinzător demonstra că exploatarea rezervelor saline de lângă Neamț ar fi deschis largi posibilități de dezvoltare pentru economia Moldovei, enumerând între avantaje: mai buna aprovizionare cu sare a ținuturilor din nord, înlăturarea dificultăților de transport și diminuarea considerabilă a prețului acestuia prin folosirea cursului de apă al Bistriței. Prin aceasta, devenea posibil utilizarea unui nou mijloc de transport al sării, pluta, care ar fi stimulat neînchipuit de mult exportul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ales, morală, proces căruia i se subordonează, în timp, orice realizare tehnică. În sfârșit, ca montanist recomandat și autorizat, Mihalic de Hodocin își revendica atât "producerea pietrelor cubice la Tarcău, pentru pavele", cât și regularizarea malului Prutului undeva în partea ținutului Iași, înlăturând astfel "marea primejdie cărei era expus satul Măcărești". Înfăptuirile enunțate nu epuizau însă lista preocupărilor trecute și în curs, pentru că alte "slujbe însemnate" și proiecte nefinalizate, nici abandonate nu mai puțin importante pentru țara de adopție erau consemnate
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
adresa, printr-un memoriu înaintat vicepreședintelui Sfatului Administrativ Extraordinar al Moldovei, care preluase și atribuțiile executive ale domnitorului Ghica (autoexilat la Viena), reluând de fapt chestiunea necesității și utilității pentru economia țării a exploatării cărbunelui de pământ la Comănești, în ținutul Bacăului. Spre a fi mai convingător, el invoca experiența consumată pe cheltuiala cunoscutului întreprinzător ieșean Iacob Cihak -, în vara anului 1840, de doctorul Sabo de la spitalul Sfântul Spiridon din Iași, a cărui competență în domeniu era certificată și de "doctorul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de transport, "care s-ar întrebuința mai cu folos pentru agricultura și pentru comerțul țării". Nici din punct de vedere calitativ, rocile utilizate nu corespundeau cerințelor, nefiind destul de trainice; motiv pentru care, însuși făcuse deja prospecțiuni mai aproape de capitală, în ținuturile Vaslui și Iași, descoperind "la mai multe locuri, precum: Ciortești, lângă Deleni, Movila lui Purcel și Slobozia lui Milo, lângă Poiana Cârnului, <pietre> mult mai vârtoase decât acele de la Tarcău". Invocând apoi "temeiuri montanistice vajnice", altfel spus, propria-i intuiție
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
exprima convingerea că "mai multe straturi și stânci trebuie să se afle în apropierea capitalei, mai ales spre nord-est"10. În consecință, propunea Departamentului să-i faciliteze continuarea "nestingherită" a prospecțiunilor, pe durata a 15 zile, în cuprinsul celor două ținuturi, prin porunci speciale transmise autorităților locale de a i se pune la dispoziție un număr de patru-șase lucrători, cu uneltele și materialele necesare (cazmale, drugi și pene de fier, ciocane etc.), precum și un car sau două, pentru transportul probelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
mai, Mihalic de Hodocin revenea, la aceeași autoritate centrală, cu un raport detaliat asupra prospecțiunilor efectuate în zona dealului Repedea, "la mai multe puncturi", precum și la Slobozia Voinești, Șcheia, Codăești, Brădicești, Delenii-Ciortești și Slobozia lui Milo lângă Poiana Cârnului de la ținutul Vaslui, oferind propriile considerații de natură tehnică și economică 11. Între altele, relata că la Codăești, în câteva locuri nominalizate (Capu Dealului sau dealul Ulmii, dealul Arie ș.a.), puteau fi văzute vârfuri de stânci de calitate asemănătoare celor de la Movila
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
lângă amândouă laturile Bistriței și spre Transilvania au și mai mare preț, mai ales pentru poziția topografică și însușire a acestor munți, iar mai cu samă pentru că, în viitorime, industria și fericirea întregii țări va atârna de la ființa pădurilor acestui ținut. Afară de partea Dornei, care are un pământ potrivit pentru agricultură, ce este alcătuit din o amestecătură analogică de lut, arină pământ negru, având un cuprins îndestul de mare pentru trebuința lăcuitorilor, carii numai păstori fiind, îl întrebuințază pentru pășunat și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
cuiburi în bucăți cristalizate și în câtime mică. 19-le. Piatră acră, schiste alunifere, alaun slate, bituminöser alaunschifer, se găsesc stânci păturoase atât din gios de monastirea Bisericani, cum și în valea Tarcăului, din sus de gura părăului Bolohanioșu, în ținutul Neamțul. Această piatră de la Bisericani se potrivește pentru producerea petrei acre și a vitriolului; însă acea de la Tarcău pentru producerea unei petre acre foarte curată și bune. Deci, fiind că însemnătoarea câtime de piatră acră trebuincioasă pentru boiele, medicamente, fabrică
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Revista Istorică Română", an XVII (1947), București, pp. 115-119. 2 SJIAN, Secretariatul de Stat al Moldovei, dosar 1574, f. 1. 3 SJIAN, Vistieria Moldovei, tr. 1352, op. 1535, dosar 167/1846, f. 8. Potrivit raportului întocmit de privighetorul ocolului Muntele (ținutul Suceava), adevărata cauză a împrăștierii locuitorilor "salahori" de la Negrișoara ar fi constat în condițiile de viață și de lucru nesatisfăcătoare ce le fuseseră create de proprietar (apud Gh. Platon, Informații noi privind începuturile exploatării miniere în Moldova, în "Analele Științifice
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
paranteze, versiunea originală, în limba germană, a numelor și toponimelor. 18 1 cântar = 44 ocale sau 56,80 kg (Nicolae Stoicescu, Cum măsurau strămoșii, Editura Științifică, București, 1971, p. 271). 19 Este vorba de moșia și localitatea Gârcina, din fostul ținut al Neamțului. 20 Este vorba de prima "moară cu aburi" din Moldova, înființată la Iași, în 1846, din inițiativa francezului Felix Barberot, și administrată de compatriotul său, Gueldry (Leonid Boicu, Scrieri istorice alese, ediție de Dumitru Vitcu, Casa Editorială Demiurg
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de a fi și o poartă de salvare în fața negării, a barbariei, sau a corectitudinii politice. Sau, potrivit scriitoarei libaneze Najwa Barakat, alegem fran ceză "pentru plăcerea de a încerca ceva nou și de a avea sentimentul călătoriei către un ținut necunoscut"... Alegem franceza pentru a fi mai liberi și mai protejați, această apropriere lingvistică deschizînd un drum către celălalt și către sine, un fel de alteritate-identitate consensuală, ce permite accesul la un spațiu interior fără alte ancore decît imaginarul. Identitate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
edituri pariziene, Gallimard, care își sărbătorea centenarul), ci cel al lui Emmanuel Carrère, Limonov, care a trebuit să se mulțumească cu premiul Renaudot. În anul 2000, fiul celebrei academiciene Hélène Carrère d'Encausse s-a lăsat prins în mrejele Rusiei, ținutul natal al bunicilor săi, realizînd un documentar și o lungă relatare. În 2008, publica în revista "XXI" un reportaj despre Eduard Limonov. Și iată-l acum con sacrîndu-i al doisprezecelea roman al său. Dar dacă scriitorul e binecunoscut, de Limonov
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fel de exotism (!) pe care îl degajă frigul, izolarea, însingurarea nordică, și care declanșează resorturi neexplorate ale imaginarului. O curiozitate privitoare la ceea ce se petrece "acolo sus", în vîrful lumii, dar care se îmbină repede și cu plăcerea descoperirii unor ținuturi, societăți și mentalități pline de umbre și lumini speciale. Din nou, aceeași slăbiciune și comoditate care ne face adesea să împingem într-un singur sertar lucruri de forme, culori și mărimi diferite, în baza unei origini comune, ne determină și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]