6,323 matches
-
strânsul averilor și acaretelor, dintr-un instinct al lor propriu și grosier, al posesiunii de bunuri materiale și numai materiale. Găsesc că este cu totul reprobabilă această persistență zilnică a gân dului spre bătrânețile privite cu spaimă și cu grija absurdă ca să nu le lipsească nimic din cele cu care am fost răsfățați la tinerețe, deși Natura, În marea ei cumințenie, ne răpește Înseși posibilitățile de a ne bucura, sau [a ne] folosi măcar, de cele mai multe dintre bunu rile vieții, la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sexuale denumite, nu știu de ce, „savante“, dar care creează Între betegiții și vitregiții de ambe sexe ai Amorului, adică printre impotenții și tarații congenitali sau cei predispuși prea repede la impotențe, raporturi de complicitate amară Într-un simulacru de Împerecheri absurde, Într-o „Tehnică“ sexuală furnizoare de gâdileli reci, neutre și de o valoare senzuală mult inferioară voluptăților cu ecouri infinite pe care le avem numai și numai pe urma unei posesiuni viguroase, integrale, irezis ti bile și exclusive, afirmată cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fericită pe toată viața de amintirea acestui impromptu à la hussarde. Sau, așa cum aveam s-o consiliez, sunt peste douăzeci și cinci de ani de atunci, pe o tânără cerebrală chinuită de tentații și de refulări, de castități imposibile și de aprehensiuni absurde pentru mândrețea trupului ei de odaliscă, numai lapte și miere, numai bun de jertfit lui Eros; care mă iubea mai mult decât Îmi Închipuiam și decât aveam răgaz să mă consacru ei, Într-o epocă a mea, cum i se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai rare, povestite de femeia noastră din casă, fostă În serviciul senatorului Dr. Tzapu, care a Îngrijit pe un ofițer al cărui sex se schimba de mai multe ori pe an: când În bărbat și când În femeie. PE CÂT DE ABSURDĂ șI DE PERNICIOASĂ ESTE GELOZIA ÎNĂun trul celor patru pereți ai vieții conjugale, pe atât de fer tilă, de colorată și de piperată poate fi gelozia Între Îndrăgostiți. Cea dintâi poartă În sine germenii dezastrului casnic, cri mele calculate și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Astfel, pe lângă toate celelalte rele ale drumului, el, care era miop, acum vedea totul confuz, ca prin ceață și avea dureri de cap din pricina efortului la care era obligat să-și supună ochii. Putea să se împace mental cu ideea absurdă că fusese ridicat nevinovat de acasă și azvârlit aici, în lumea asta de o cruzime sălbatică, unde viața lui nu prețuia nici cât o ceapă degerată, unde în orice clipă era posibil să-și găsească sfârșitul, mai vulnerabil decât o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Lidia Bobână, Valeriu Saharneanu, Serafim Saka, Constantin Mardarie, Tamara Suniță și mulți prieteni. La un moment vameșii spun doamnei că trebuie să plătească o taxă de 700 dolari ca să treacă în Basarabia. Când doamna Opran a spus că plătește această absurdă taxă, vameșii nu au mai fost de acord și ne-au întors din drum. Așa că am revenit la Iași și de aici am plecat către vama Sculeni. Nici o problemă în vamă, totul a fost normal și așa, cu o întârziere
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să vină să pună o ștampilă, așa cum au cerut cei din vama din dreapta Prutului. Am fost nevoit să las icoana la Palatul Culturii, urmând să revin în zilele următoare să rezolv situația. Măicuța Natalia a fost mirată , șocată chiar de absurdul gest al vameșului și nu-i venea a crede că românii pot face așa ceva românii să i-o dea și tot românii să i-o ia? A trecut vama plângând și nu-i venea a crede, nu se putea liniști
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
eroului Ilie Ilașcu, la trecerea sa către Taxobeni, umilință provocată de vameșii din dreapta Prutului, de a nu-i permite măicuței Natalia Ilașcu, să meargă la căsuța cu Sf. icoană primită în dar de la î.P.S. Pimen, a fost o măsură absurdă, moscovită... Ajunși la Taxobeni, ziarista Doina Boghean o întreabă pe măicuța Natalia ce i-a plăcut din tot ce a văzut: „Tot, toată Bucovina mi-a plăcut și dacă ajungeam încolo, spre Maramureș, tot cred că avea să-mi placă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
băgat „pirpindicular“ într-un cavou de lux. Săracii percep bogăția ca pe o sărăcie mai mică. Sau ca pe o sărăcie îndestulătoare. De aceea o discuție despre avuție dintre un sărac și un om foarte, foarte bogat din start e absurdă. „Cam cât câștigi matale pe lună?“, întreabă săracul, care nu cunoaște alt câștig decât salariul. Și, fiindcă bogatul, care nu s-a întrebat niciodată care ar fi venitul său lunar, cade pe gânduri, tot săracul vine cu răspunsul: „Vreo 50
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
imprevizibil, Kathleen nu se apucă de cosit făneața, nu-și face o omletă cu ceapă, nu scrie un tratat despre obiceiurile de nuntă din Somalia și nici nu atentează la viața președintelui SUA. Deși toate aceste direcții ale subiectului sunt absurde, autorii relatărilor de filme pline de hodoronc-tronc se găsesc frecvent în fața unor rezolvări de scenariu și mai absurde. Ca să nu pățiți ce pățesc mulți dintre cei care se învârtesc sub rafalele de erudiție ale scrierilor lui Nietzsche și Heidegger, vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tratat despre obiceiurile de nuntă din Somalia și nici nu atentează la viața președintelui SUA. Deși toate aceste direcții ale subiectului sunt absurde, autorii relatărilor de filme pline de hodoronc-tronc se găsesc frecvent în fața unor rezolvări de scenariu și mai absurde. Ca să nu pățiți ce pățesc mulți dintre cei care se învârtesc sub rafalele de erudiție ale scrierilor lui Nietzsche și Heidegger, vă spunem noi ce necaz are biata fată: „Gândurile ei abstracte devin reale în mod brutal când o mușcătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
disperată pentru consolare, care se pierde În gol, la fel cum și trupurile lor se vor pierde curînd În magnitudinea misterului care ne Înconjoară. Nu-mi stă În puteri să spun cît va mai dura orînduirea actuală, bazată pe ideea absurdă de castă, dar ar fi timpul ca cei de la guvernare să petreacă mai puțin timp lăudîndu-și propriile virtuți și să dea mai mulți, mult mai mulți bani pentru a duce la bun sfîrșit lucrările de interes social. Nu prea am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu orice preț, stăpân pe mine - „hoinar, cu inima ușoară, iau drumul mare / sănătos, liber - lumea înaintea mea...“ La 1 septembrie voi fi înapoi la București. Te salut și mă înclin, al Vostru, P. Bilanț I Oh, comme c’est absurde qu’il n’y ait rien de plus réel que la vie, cette vie qui est tellement ridicule! „Mușuroiul de termite“ este o realitate, mai ales acum și mai ales la noi... Cum de îndrăzniți dar, tovarăși, să-i spuneți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru familia Aciocîrlănoaiei încetarea bruscă și totală a șirului de privațiuni la care eram supuși în ghetoul Bumbăcari, nici nu a însemnat intrarea triumfală în "epoca de aur", o gogoriță stupidă a regimului comunist; dar nici intrarea "dincolo", în raiul absurd și inexistent fabricat pe cale industrială de managerii echipați în haine lungi și cernite de culoarea cernoziomului hrănitor și în care intrarea era permisă doar pe bază de abonament realizat metodic prin mici atenții sub formă de pomelnice, acatiste, agheasme, sfeștanii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
colegilor mei impresia că am toate calitățile cuiva care își poate construi o carieră strălucitoare. Vedeau în mine un individ capabil să "răzbune" condiția lor de inginer, de ființe care au făcut științe exacte din întâmplare, victime ale unui sistem absurd. Generația de sacrificiu a ieșirii din comunism. Acum toate condițiile ratării sunt întrunite, chiar dacă nu pot defini prea bine în ce constau acestea. E vorba de simț, nu de logică. Trebuie neapărat să ies din acest cerc vicios, dar nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cel mai bine a definit-o cred H.R.P.-ul nostru național, când descrie scena dușului (copacii "troznitori" de unde țâșnea alternativ apă caldă și rece, antecameră a iadului). Și încă: "în evoluția limonadei, armata ocupă un loc important". Această construcție dadaistă, absurdă, descrie cel mai bine realitatea modernă a serviciului militar. Nu pot învăța limbajul Morse, oricât m-aș strădui. Ta-ta-ti-ti-ta. Nu am îndemânarea necesară, abilitatea practică, am tulburări de atenție etc. Locotenentul care are grijă de noi și ne bagă în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mă găsesc în fața unui ghișeu vamal helvet, vameșul mă lasă să trec fără a-mi pune o ștampilă în pașaport, fără a se uita puțin suspicios la faciesul meu balcanic. Românul care sunt, veșnic umilit prin vămi, obișnuit cu controale absurde și neașteptate, are totuși o tresărire de satisfacție. Intrăm în normalitate, sau doar am avut ocazia să întâlnesc un vameș neglijent? Nu am încă exercițiul binelui și al normalitații. Primul contact cu Geneva, după aproape un an de zile de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
două cuvinte, aș spune „familism fericit“, dacă vrei mai multe cuvinte, atunci citește toată cartea. Eu găsesc că familia, orice familie, este instituția cea mai misterioasă din lume, cea mai paradoxală, cea mai tragică, cea mai amuzantă și cea mai absurdă, așa încât tot ce scriu eu gravitează în jurul misterului familiei. A.R. Familia e microcosmul care reproduce macrocosmul? A.O. Nu-i un microcosmos, e un cosmos. Dacă adaugi și toate rudele, veri și nepoți, e o adevărată galaxie. Dacă cineva
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
bine co nectată în lumea editorială (cea veche și cea nouă cu metehne vechi), doamna Ralian știe, mai bine ca mulți dintre noi, nu doar prețurile mizerabile practicate de editurile românești pentru traducere, ci și prețurile nor male sau pretențiile absurde ale unor traducători adre sate unor instituții culturale. Doamna Ralian știe, din proprie experiență, în ce hal a decăzut meseria de traducător, mai ales din cauza lipsei cronice a unor adevărați profesori sau a culturii temeinice.“ SIMONA SORA, Dilema veche, august
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
intraseră în panică. Triumfători, s-au dus dracului. Nu i-au speriat nici poliția, nici victimele, nici morala de apoi. Panica a venit din comoară, din izbânda loviturii de geniu, din ei înșiși. E panica triumfului. Nu cred că-i absurdă și de neînțeles. Nu cred că-i nătângă. Dimpotrivă - mulți (scriitori) înnebuniți de glorie și multe alte forțe creatoare ar trebui să bage ceva la cap gândind la sumbrul și logicul final al „capodoperei” de pe linia Glasgow-Londra. 9: „Teignmouth” plutește
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
devine pur și simplu o necesitate istorică. În continuarea marilor figuri ale națiunii noastre nu se putea afla decât Nicolae Ceaușescu, ultimul și cel mai mare dintre eroii patriei, „erou între eroi“, figura spre care converg toate aspirațiile națiunii. Culmea absurdului și a lingușelii o atinge Dan Zamfirescu, care, într-un elan numerologic, leagă nașterea lui Nicolae Ceaușescu de realizarea României Mari. Ctitorul României socialiste s-a născut în anul Marii Uniri, țara și conducătorul având aceeași vârstă. Îi este dat
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fericite.“ („Însemnătatea poeziei sovietice“, Gazeta literară, 15 octombrie 1959) „S-a constatat în istoria dezvoltării artei și a literaturii că un exces cauzat, nu rareori, de incultură și de supunere la fluctuațiile de moment ale modei poate duce la marasmul absurdului și al aberației. Respectând elementara libertate a inițiativei individuale, care este condiția primordială a oricărei creații de literatură și artă, apelul la echilibru, la înnoirea unei tradiții sănătoase, la scoaterea în evidență a valorilor false trebuie salutat ca un act
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
vocea pierită nu domnule nu văd mi-am pierdut ochelarii și nu-i nici un bec pe stradă. Atunci el spune brusc, binedispus, păi e comic ce se întâmplă ha ha, iar eu încep să simt ceva ca atunci când citesc piese absurde, care întotdeauna mă calcă pe nervi, pentru că absurdul mă calcă întotdeauna pe nervi. Așa că nici nu râd, nici nu plâng și spun aproape urlând nu-i nimic comic aici domnule ce mama naibii nu vedeți că-i o mare porcărie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
spuneam, în mizerie. În afară, bineînțeles, de cei care erau mai egali decât ceilalți. Și ajungem în felul acesta la aspectul sordid al socialismului realist. Dar nici asta nu era suferință ar însemna să dau un titlu de noblețe mocirlei absurde în care trăiam. Lipsa de toate alea. La fel ca în 1984 a lui Orwell, lipseau șireturile de pantofi, vata, nasturii, chiloții, fustele, hârtia igienică. Cum nu-mi place debalarea intimității în public, nu voi da amănunte despre inovațiile igienice
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu pelicanol foaia pe dos, peste modelele de rochii pentru cucoanele sovietice și am lipit-o exact acolo de unde mi-au zburat Monchichii. Apoi mi-am triat liniștită comoara: bermudele de tercot nu merg iarna și oricum au o culoare absurdă, de un bej căcăniu; fusta de catifea reiată pe care am strâmtat-o cu mâna mea (și se cam vede, asta e; parcă am două mâini stângi, are dreptate mama) - nu; rochia albastră am zis că nu, puloverele și împletiturile
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]