8,468 matches
-
mea. Cum ziceai c-o cheamă ? Coltuc înghiți în sec și închise ochii, așteptând palma pe care o merita încăpățânarea lui de a nu răspunde. — Hai, interveni Ologu, înțepând cu vârful cârjei cizma vlăjganului. Ai luat ce era de luat. Acuma lasă-ne în pace... Namila își mută, brusc, interesul. Se plecă asupra Ologului și, brusc, lovi cu cizma într-una dintre cârje. Costică se clătină zdravăn, dar își regăsi echilibrul. Știi ce se întâmplă noaptea, la câțiva pași de-aici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu câinii, care ajunge primul ? Adică, ai înțeles, care ajunge primul la tine, măcar că fiecare are de patru ori mai multe picioare... De dinții din gură nu mai vorbim... Și ascuțiți... N-ar fi păcat să n-aibă și ei, acuma, de sărbători, pomana porcului ? Se întoarse spre orb, care păruse atent la vorbele vlăjganului : E valabil și pentru tine, neîngropatule... Și înainte de a se depărta : — Mâine, la Mitropolie, la poalele dealului, cum urci, pe dreapta, acolo e sectorul nostru. Poți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
numără banii. Golea întinse mâna, poștașul privi întrebător către Melania, dar cum femeia nu făcu niciun gest, îl lăsă pe celălalt să înșface banii. — Asta e, spuse poștașul, ridicându-se. Sărbători fericite, ne mai vedem la anu’... — Să lași de-acuma banii la poștă, spuse Golea. Mergem noi să-i luăm. — Cum vreți... Poștașul se opri în prag. Unde-i Coltuc ? întrebă. — Dincolo, răspunse iute Golea. Da’ ce treabă ai tu ? — E bine așa, mai spuse poștașul, ieșind. Să nu-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zic io, dacă mă mai cunoașteți... spuse bărbatul, continuând să-și privească palma goală și străduindu-se să iasă din vedenia lui. N-aveați de unde să mă cunoașteți, doar am venit din spate. Și din spate am și dat... — De ce ? — Acuma nu mai știu... Așa a fost atunci... Rada nu era pregătită să continue discuția. Simțea că mai bine ar fi să se stăpânească. Se ridică, bărbatul continua să-și privească palma goală, căutând nu știa nici el ce în liniile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la toți Iliescu că muncitorii au scăpat țara de legionari. Da’ p-ormă n-a mai fost chiar așa și până și Iliescu a dat-o la întors. Noi atunci am început să nu mai povestim și, dacă te duci acuma în Vale și povestești, se uită lumea urât la tine. Da’ n-am zis la nimeni, vorbeam numa’ cu mine, că mai vorbesc așa, din când în când, ca să nu știu decât io. Și vă scria și numele acolo jos
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să dai vina pe altul sau pe niciunul. Da’ de când v-am văzut și știu cum vă cheamă... parcă vorbiți cu mine și nu pot să mă feresc... Și de-aia am venit să vă spun așa, nu pe ocolite. Acuma știu și eu cum te cheamă, spuse Rada, străduindu-se să parcheze. Pavel Avădanei sau, cum se zice la Poliție, Avădanei Pavel. Nu e un nume de prin Valea Jiului, nu ? — La noi, în Moldova, pe mulți îi cheamă așa, după
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ia paharul în care își înmuie buzele. Îi plăcu, mai gustă o dată. — Ar trebui să-mi fie milă de dumneata ? întrebă. — N- are de ce să vă fie, zic eu. Noi știam asta când ne-am angajat. Așa a fost mereu. Acuma, de când s-au tot închis minele, oamenii nu prea mai au de lucru. Da’ când aveai unde lucra, era numai mina. Și sindicatul. Așa era. Sindicatul te ținea la școală, sindicatul te angaja și tot el te îngropa și avea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dumneata cu flori. Ei știau asta mai bine ca noi, știau că suntem puțini și neputincioși, însă chiar și așa nu ne îngăduiau. Am adus și eu o piatră, spuse minerul. Nu știam cum să vă zic de ea, dar acuma pot să zic. Căută din nou prin sacoșa vărgată și scoase una cam de aceeași mărime : Îi zice piatra lunii. E un cristal alb de stâncă, dar, dacă te uiți în lumina lunii, se face roșu, are așa, niște firișoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la o curte pe care o avem mai la margine, că servici n- am mai găsit. Nu mai găsești loc de muncă, te și miri din ce trăiesc oamenii din Vale. Eu am mai vândut din țuica de la cimitir... Da’ acuma se termină și cu asta, au început să taie prunii, că nu mai e loc, ăștia ca mine, ne-a venit rândul, e cam înghesuială. Știi ce mă gândeam eu ? — Să-ți fac o cafea ? întrebă Rada în fața acestei bruște
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
într-un sfârșit, cred că trebuie să plec. Mai bine că n-ați pus fotografii, poate că aveați vreuna de când erați mică și mai bine să n-o văd. Cum v-am zis, am venit să vă aduc medalionul și, acuma, că vi l-am dat, plec să prind personalul de noapte. Nu-i problemă cu biletele, nu prea merge nimeni cu trenul până acolo, necum cu personalul... — Nu de asta ai venit, nu-i așa ? îl întrebă, pe neașteptate, Rada
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
I-auzi la el ! se minună Calu. Apoi, dezvelindu-și do majorul claviaturii dintre buze : Bă, bagă-ți mințile-n capul ăla lustruit, aicea numa’ Mierlă are iadeș ! Omul-pasăre înălță un ciripit aprobator, bătându-se cu aripile peste piept. — Și-acuma, fornăi Calu, punem pariu pe sacu’ ăla c-o să-l arunci încoace, dacă nu vrei să te cauți prin el, făcut câlți ? Iadeș nu voia, dar privi spre Pârnaie, care nu zise nimic, și atunci împinse sacul și-l desfăcu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fiare înnegrite. Oamenii veneau să-l vadă și răscoleau prin cenușă după te miri ce. Pe urmă s-au obișnuit cu drumul și au început să-și verse gunoaiele, ce să mai facă altă groapă, asta era numai bună. Și-acuma uite-o câtă e, că nu mai știi care e orașul și care gunoiul... — Aici, unde suntem noi, e adevărul și viața, hotărî Isaia. — Of, devla, devla, se văită Faraon, strângând portiera în brațe. — Auzi, tataie, ricană Chisăliță, căruia ciuda
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
le-a fost frică. După aia au văzut că merge și-așa. — Adevărul e, se băgă în vorbă și Chisăliță, că ți se face frică dacă te uiți așa la ea, cât un munte. Și cu fumurile astea, parcă respiră. Acuma zici că se scoală și vine peste tine... — Odată a explodat înăuntru, spuse Bunelu. Gunoaiele au țâșnit până la cer, trei zile a plouat peste oraș cu tot felul de drăcii, cârpe, ghemotoace și mucigaiuri... Și-a mai explodat și altă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vreuna... N-a mai rămas. Ultima a explodat acum vreo douăzeci de ani, când cu revoluția. De-atuncea nu s-a mai întâmplat. Zice că s-au interesat cam câte bombe putea să care avionul ăla și au numărat... De-acuma nu se mai întâmplă nimic, lucrurile or să rămână cum sunt. — Măcar de n-ar fi mai rău... se resemnă Chisăliță. — Or să vină într-o zi să ia gunoiul de-aici, nu vezi că ajunge până la cer ? mai zise
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sunt. — Măcar de n-ar fi mai rău... se resemnă Chisăliță. — Or să vină într-o zi să ia gunoiul de-aici, nu vezi că ajunge până la cer ? mai zise Bunelu, răsucind un fir de păpădie în colțul gurii. Da’ acuma-i degeaba, oamenii s-au obișnuit să le care aici și gunoaiele se adună mai rău ca înainte. A-nnebunit lumea. — Vai, ție, se tângui Isaia, trăgând o dușcă. Neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, fii ai pieirii... Bețivii sunt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se legene, privind absent spre tăciunii care mocneau. Bunelu răscoli jarul și trase un bulgăre de jăratec mai aproape, să-și aprindă țigara. Așa îl apucă mereu primăvara și toamna, îi lămuri. Nu știe dacă e pasăre călătoare sau nu. Acuma încă-i bine, toamna e mai rău. Primăvara, păsările migratoare vin încoace. Toamna nu știe dacă să plece sau nu... — Unde ? Habar n-am, recunoscu Bunelu și privirea goală a lui Mierlă nu-l ajută. Prin Zanzibar sau cum i-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
E groapă de gunoi ! — Nu e morman, e mormânt, îl corectă Isaia. Gunoiu’ nu e tot un mormânt, nu e cum ar fi când te lepezi pe veci de ceva ? Și, dacă n-ar fi alte cruci, ne facem noi acuma... Io nu mi-am făcut niciodată cruce, mărturisi Chisăliță. E de sus în jos sau de la stânga la dreapta ? — Și-așa, și-așa, îl îndrumă Isaia. Apoi își puse mâinile în șolduri, căutând să se țină cât mai drept, în ciuda
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar de o culoare potrivită, de frunză veștedă și de mortăciune. Isaia încuviință cu un semn ; legară cârpele cu noduri nu prea strânse, să nu se destrame țesăturile rărite. Puțică ridicară prăjinile spre cer și se așezară unul lângă altul. — Acuma vine masa, se strădui Isaia să-și amintească. Adică un fel de sicriu. Unde-i sicriul ? — Șefu’, se cutremură Chisăliță, io zic s-o tăiem de- aici, cât mai e timp. Am dat de belea, ăștia or fi de- ăia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pendulul, dar cutia, mișcându-se, scotea o respirație șuierată de arcuri smulse din capace. — Merge, hotărî Isaia. În cutia asta numa’ timpu’ e mort. N-are decât să iasă, să vedem și noi cum e când moare timpu’, că până acuma numai noi am murit și timpu’ a făcut mișto de noi... Priviră cu toții sicriul în care timpul murise, rămaseră așa, câteva clipe, în priveghi, fiecare cu ale lui, cum se întâmplă când te prefaci că te gândești la ceva de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încurajat. — Ce-i aia ispită ? șopti Chisăliță către Iadeș. — Nu știu... își făcu Iadeș de lucru la cădelniță. Da’ nu cred că-i de bine când te duce... — Pe mine ultima oară m-au săltat astă-iarnă, își aminti Chisăliță. Și-acuma mai simt la șale... Și ne ferește de cel rău, încheie Bunelu. Iadeș și Chisăliță își aruncară priviri dumirite. Astea fiind spuse, Isaia ridică puternic glasul spre cer : — Că a ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
buletinul și citi : — Republica Populară Română. Se pare totuși că acest enunț pe care îl socotea edificator nu avu efectul scontat. — Așa... și ? se stropși Bunelu. Ce-i cu asta ? — Republica Populară era pe vremea când mai erai viu. Și-acuma ce fel de republică e ? Se pare că răspunsul la întrebarea asta se dovedi din cale-afară de dificil, căci se așternu tăcerea. Își amintiră de mâna mortului, care, la rândul ei, își aminti de ei, dar nu-i ajută cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dădea brațelor lor înfățișarea unor toarte. Soarele începuse să se ridice pe umerii lor. — Știi, șefu’, spuse Chisăliță, ca să-și facă de lucru vorbind și să nu fie ispitit să privească înapoi, mortu’ ăla care zici că a înviat... poate acuma o să-și găsească și o nevastă... Că, de însurat, nu era însurat... — Da’ tu de unde știi, pechinezule ? Păi, dacă n-avea verighetă... Pârnaie se opri locului și-l săltă de guler. — Verigheta se poartă pe stânga... Lui Chisăliță nu-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și se pierdu în norii de praf ai povârnișurilor prăbușite. Iadeș trase după el sacul, potrivindu-se cu ceilalți la mers. Crezi că m-am țâcnit ? îi întrebă, cu sinceră curiozitate. — Ești doar prost, îl corectă Pârnaie. Dacă erai țâcnit, acuma aveai și tu aripi. Nu-s chiar prost, încercă Iadeș. Poate doar sărac cu duhul... Zgomotele abia se mai auzeau, norul de praf se întindea ca o ciupercă uriașă deasupra pământului. — Știi, spuse într-un târziu Pârnaie, chestia aia... Merge
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să iasă din priză, o să fie scurtcircuit. Da’ statul e sigur, nu dă faliment, nu e-n priză. Dacă altfel nu merge, vine armata și-l apără. Dumneata ești tânăr și nu știi, dacă nu era statul, s-alegea praful ! Acuma, lumea a cam uitat de stat, să vezi cum o să-și aducă aminte... Bătrânul îi făcu din nou semn, căci între ei doi doar Jenică se mai putea apropia cu fruntea. — Pun banii în titluri la zece ani, spuse, coborându-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de el, și de bani, și de tot. I-au răpit unii copilul și a trebuit să le dea drept răscumpărare toți banii, până la ultima lețcaie, că hoții știau cât a câștigat, ba încă și ceva pe deasupra. Copilul ăla și-acuma plânge și țipă în somn, de trebuie să-l legene toată noaptea, să-i treacă de frică. În loc să fie înduioșată, femeia scoase un suspin de ușurare. — Eu n-am copii, spuse, nu sunt măritată. — Tânără, drăguță, o pradă numai bună
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]