5,887 matches
-
se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Pentru limba franceză este caracteristic faptul că în grupul substantival poate fi folosit un singur determinant abstract dintre articole (nehotărât, hotărât, partitiv) sau dintre adjectivele posesiv, demonstrativ și interogativ. Numai determinantul numeral și anumite adjective nehotărâte pot fi folosite împreună cu un articol. Este o chestiune complexă cea a cazurilor când substantivul se folosește fără articol. În grupul substantival cu atribut(e) este de asemenea o chestiune complexă cea a locului atributului adjectival față de substantiv și
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
plângea că această îmbogățire a alfabetului permite transcrierea mai bună a cuvintelor grecești decât a celor latine. Latina are un sistem gramatical flexibil extins, care operează în general prin adăugarea unor terminații la un radical fix. Schimbarea terminației substantivelor și adjectivelor este numită „declinare”, iar cea a verbelor, „conjugare”. Există cinci declinări ale substantivelor și patru conjugări ale verbelor. Cele șase cazuri ale substantivului sunt nominativ (folosit pentru subiecte), genitiv (arată posesia), dativ (complemente indirecte), acuzativ (complemente directe), ablativ (folosit cu
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
parte la frumusețea grădinilor peisagistice, a aranjamentului florilor, a arhitecturii și a poeziei chinezești despre natură. Această direcție urma să dea naștere la ceremonia ceaiului în perioada Muromachi (1333-1568). Etimologic, cuvântul se trage din verbul "wabu" („a duce dorul”) și adjectivul "wabishii" („singuratic”, „neconsolat”), care denota inițial durerea unei persoane care a dat de vremuri grele. Literații perioadelor Kamakura (1185-1333) și Muromachi au dezvoltat conceptul, dându-i un sens mai pozitiv, făcând sărăcia și singurătatea sinonime cu eliberarea de griji materiale
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
Cuvântul , care desemnează în limbajul cotidian al limbii engleze un adjectiv asociat fructului gutuie, poate fi și un nume propriu, fie de familie, fie un al doilea prenume sau chiar un nume de localități după cum urmează mai jos. Conform etimologiei normande, ar fi un fost nume propriu normand (provenit dintr-un
Quincy () [Corola-website/Science/317197_a_318526]
-
spună, dar a găsi cuvintele potrivite în limba italiană era altceva. Un lucru care mi-a plăcut foarte mult a fost posibilitatea de a mă juca cu vocabulele, inventând pe unele din acestea, așa precum în textul Porumbeii Veneției, unde adjectivul păsăresc (în picionesco rispetto) reda foarte bine , după mine, aspectul, în parte, elegant, în parte, comic al acestor înaripate. Prima dificultate fundamentală a fost pentru mine traducerea titlului înseși al cărții, Veneția ca un dat, non literalmente, cu sensul la
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
sparge capul”) sau la persoana I plural: "Árnyékáért becsüljük a vén fát" „Apreciem copacul cel bătrân pentru umbra sa”. În limbile indoeuropene în general, persoana se poate exprima prin desinența verbului la modurile personale, prin pronumele personal, pronumele posesiv și adjectivul posesiv. În altele, precum limba maghiară, se poate exprima prin aceleași morfeme, mai puțin adjectivul posesiv, cu funcția acestuia folosindu-se așa-numitul sufix personal posesiv. În unele limbi sunt suficiente desinențele, chiar dacă există și desinențe zero, pentru a indica
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
bătrân pentru umbra sa”. În limbile indoeuropene în general, persoana se poate exprima prin desinența verbului la modurile personale, prin pronumele personal, pronumele posesiv și adjectivul posesiv. În altele, precum limba maghiară, se poate exprima prin aceleași morfeme, mai puțin adjectivul posesiv, cu funcția acestuia folosindu-se așa-numitul sufix personal posesiv. În unele limbi sunt suficiente desinențele, chiar dacă există și desinențe zero, pentru a indica persoana verbului. Astfel este de exemplu limba română, în care acest lucru este valabil pentru
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
à festa" „În caz că te îmbolnăvești, nu merg la petrecere”. În domeniul pronumelor, în afară de pronumele personal, persoana mai este exprimată, în funcție de limbă, și de pronumele posesiv și de corespondentul său adjectival. Unele limbi, precum maghiara, au pronume posesive, dar nu și adjective posesive. Funcția acestora este îndeplinită de sufixele personale posesive adăugate la substantivul care denumește obiectul posedat. Exemple: Pronume posesive: În maghiară, categoria persoanei poate fi purtată și de unele așa-numite „postpoziții”, care au funcția prepozițiilor din alte limbi, dat
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv. În multe limbi, cum este și limba română, adjectivul posesiv
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv. În multe limbi, cum este și limba română, adjectivul posesiv exprimă persoana gramaticală a
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv. În multe limbi, cum este și limba română, adjectivul posesiv exprimă persoana gramaticală a posesorului (întâi, a doua sau a treia), faptul dacă există un singur posesor sau mai mulți, precum și numărul și genul obiectului posedat. În clasa pronumelor are drept corespondent pronumele posesiv. Formele adjectivului posesiv sunt: Adjectivul
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
și limba română, adjectivul posesiv exprimă persoana gramaticală a posesorului (întâi, a doua sau a treia), faptul dacă există un singur posesor sau mai mulți, precum și numărul și genul obiectului posedat. În clasa pronumelor are drept corespondent pronumele posesiv. Formele adjectivului posesiv sunt: Adjectivul posesiv se folosește fără articolul posesiv "al, a, ai, ale" dacă substantivul este articulat cu articolul hotărât ("rochia mea"), și cu articolul posesiv atunci când substantivul are articol nehotărât: "o rochie a mea". La persoana a treia, pentru
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
adjectivul posesiv exprimă persoana gramaticală a posesorului (întâi, a doua sau a treia), faptul dacă există un singur posesor sau mai mulți, precum și numărul și genul obiectului posedat. În clasa pronumelor are drept corespondent pronumele posesiv. Formele adjectivului posesiv sunt: Adjectivul posesiv se folosește fără articolul posesiv "al, a, ai, ale" dacă substantivul este articulat cu articolul hotărât ("rochia mea"), și cu articolul posesiv atunci când substantivul are articol nehotărât: "o rochie a mea". La persoana a treia, pentru un singur posesor
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
posesiv se folosește fără articolul posesiv "al, a, ai, ale" dacă substantivul este articulat cu articolul hotărât ("rochia mea"), și cu articolul posesiv atunci când substantivul are articol nehotărât: "o rochie a mea". La persoana a treia, pentru un singur posesor, adjectivul posesiv are ca sinonim forma de genitiv a pronumelui personal, dar cu o informație în plus, cea despre genul posesorului, fără să exprime numărul și genul obiectului posedat: "pantoful său = pantoful lui/ei, "pantofii săi = pantofii lui/ei, "perna sa
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
dar cu o informație în plus, cea despre genul posesorului, fără să exprime numărul și genul obiectului posedat: "pantoful său = pantoful lui/ei, "pantofii săi = pantofii lui/ei, "perna sa = perna lui/ei, "pernele sale = pernele lui/ei. În română, adjectivul posesiv diferă de pronumele posesiv doar prin faptul că acesta din urmă are totdeauna în componența sa articolul posesiv. În unele limbi, forma celor două părți de vorbire este diferită la unele persoane, de exemplu în franceză: În unele limbi
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
diferă de pronumele posesiv doar prin faptul că acesta din urmă are totdeauna în componența sa articolul posesiv. În unele limbi, forma celor două părți de vorbire este diferită la unele persoane, de exemplu în franceză: În unele limbi, forma adjectivului nu diferă de cea a pronumelui. Este cazul limbilor slave, de exemplu limba sârbă: În limbile slave, aceste pronume-adjective posesive se folosesc atunci când posesorul nu este subiectul propoziției. Când posesorul este subiectul propoziției, se folosește "svoj", "svoja", "svoje", "svoji", "svoje
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
propoziției, se folosește "svoj", "svoja", "svoje", "svoji", "svoje", "svoja", indiferent de persoana posesorului. Exemplu: "Ja jedem svoj hleb, a ti jedeš svoj" „Eu îmi mănânc pâinea mea, iar tu ți-o mănânci pe a ta” Pronumele-adjective posesive se declină ca adjectivele nepronominale cu formă scurtă. O asemenea limbă este limba maghiară, deși are pronume posesiv. Funcția adjectivelor posesive este îndeplinită de sufixe specifice care se adaugă la obiectul posedat.
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
svoj hleb, a ti jedeš svoj" „Eu îmi mănânc pâinea mea, iar tu ți-o mănânci pe a ta” Pronumele-adjective posesive se declină ca adjectivele nepronominale cu formă scurtă. O asemenea limbă este limba maghiară, deși are pronume posesiv. Funcția adjectivelor posesive este îndeplinită de sufixe specifice care se adaugă la obiectul posedat.
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
și categorii gramaticale ca genul și cazul. În unele limbi, pronumele personal se poate referi nu numai la nume. De exemplu în franceză, pronumele personal de persoana a III-a singular "le", numit cu valoare neutră, poate înlocui și un adjectiv cu funcție de nume predicativ ("Suzanne est bonne en mathématiques mais elle l’est moins en physique" „Suzanne este bună la matematică, dar e mai puțin bună la fizică”), un verb la infinitiv sau un grup al acestuia cu funcție de complement
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
nu s-au generalizat: El locuiește un măreț palat de vară" (Vasile Alecsandri), după fr. "habiter un palais", vs. "a locui într-un palat", conform normelor limbii standard actuale. Prin acest tip de calc au apărut, în română, de exemplu adjective provenite din verbe la gerunziu, sub influența unor adjective verbale provenite din participiul prezent francez: "crescând(ă)" < "croissant(e)", sau "suferind(ă)", folosit ca substantiv < "souffrant(e)". Acest tip de calc care înlocuiește o expresie sau un cuvânt din limba
Calc (lingvistică) () [Corola-website/Science/317870_a_319199]
-
de vară" (Vasile Alecsandri), după fr. "habiter un palais", vs. "a locui într-un palat", conform normelor limbii standard actuale. Prin acest tip de calc au apărut, în română, de exemplu adjective provenite din verbe la gerunziu, sub influența unor adjective verbale provenite din participiul prezent francez: "crescând(ă)" < "croissant(e)", sau "suferind(ă)", folosit ca substantiv < "souffrant(e)". Acest tip de calc care înlocuiește o expresie sau un cuvânt din limba română, prin echivalente preluate dintr-o limbă străină, s-
Calc (lingvistică) () [Corola-website/Science/317870_a_319199]
-
diferențiale care studiază mulțimile simplectice, adică, mulțimile diferențiabile înzestrate cu o formă diferențiabilă închisă nedegenerată de gradul 2. Geometria simplectică își are originile în Hamiltonianul din mecanica clasică, în care spațiul fazelor unor sisteme clasice are structura unor mulțimi simplectice. Adjectivul simplectic a fost introdus de matematicianul Hermann Weyl pentru a desemna "grupul simplectic" formula 1, adică, grupul automorfismelor reale liniare formula 2 care combină înmulțirea cu i prin el însuși. Acest grup a fost numit grup liniar complex, putând produce confuzie de
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
grupul automorfismelor reale liniare formula 2 care combină înmulțirea cu i prin el însuși. Acest grup a fost numit grup liniar complex, putând produce confuzie de nume cu grupul de automorfisme liniare complexe. Hermann Weyl își justifică alegerea astfel: Mai exact, adjectivul "simplectic" se bazează pe cuvântul greceasc συµπλεκτικoς, traducerea cuvântului latin complexus. Cuvântul latin a dat denumirea de complexitate, de unde derivă și "număr complex", cuvântul latin traducând ideea de întrețesere sau întrepătrundere. Prin extensie, adjectivul simplectic este untilizat în sintagmele "forme
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
își justifică alegerea astfel: Mai exact, adjectivul "simplectic" se bazează pe cuvântul greceasc συµπλεκτικoς, traducerea cuvântului latin complexus. Cuvântul latin a dat denumirea de complexitate, de unde derivă și "număr complex", cuvântul latin traducând ideea de întrețesere sau întrepătrundere. Prin extensie, adjectivul simplectic este untilizat în sintagmele "forme simplectice", "mulțimi simplectice", etc. Cadrul geometriei simplectice a dat o nouă viziune asupra mecanicii clasice. Ea permite un studiu de comportare global al unui sistem mecanic, de tratare a simetriilor și a consecințelor lor
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
Un contrarevoluționar este o persoană care se opune unei revoluții, în special cel care acționează după victoria unei revoluții încercând să anuleze realizările acesteia în parte sau total sau să răstoarne noul regim politic înstaurat de revoluție. Adjectivul „contrarevoluționar” definește mișcarea care încercă să restaureze starea politică de fapt sau principiile economice și politice care fuseseră valabile în perioada prerevoluționară. Consecințele unei contrarevoluții pot fi negative sau pozitive, funcție de caracterul progresist sau dăunător al revoluției care se încearcă
Contrarevoluționar () [Corola-website/Science/318157_a_319486]