12,537 matches
-
de Aspecte și direcții literare. Poet era și F. Aderca, sporadic - cronicar literar și susținător polemic al noilor curente la Noua revistă română. Tot un „poet” era și singurul comentator postsimbolist din perioada imediat anterioară Primului Război Mondial: foarte tînărul Ion Vinea. Adversar al criticii „profesorale”, adolescentul Ion-Eugen Iovanache își afirmă dintru început calitatea de recenzent neconstrîns de canoane: „nu sînt critic, nu fac critică, și ca atare fac o fugară dare de seamă asupra cărților apărute, și-mi împărtășesc cititorilor impresiile”. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
hîrtia destinată criticelor sale a transportat-o la privată” (în Facla, an IV, nr. 32-46, noiembrie-decembrie 1913). Una dintre țintele favorite ale polemicilor lui Vinea este E. Lovinescu, împotriva căruia se dezlănțuie în diatribe violente; aparent contrariant (ambii comentatori sînt adversari ai sămănătorismului, ambii se vor manifesta ca exponenți ai sincronismului modernist), faptul se deovedește a fi elocvent. Ar fi reductiv să punem aceste excese doar pe seama influenței pamfletare a lui Arghezi și a lui N.D. Cocea, a apropierii de socialiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Români, sarcasmele la adresa conformismului revistelor de promovare a literaturii române în străinătate trebuie privite și din această perspectivă. Tînărul Vinea nu face de fapt figură de critic, ci de publicist și „artist” avizat, comprehensiv și exigent cu afinii, drastic cu adversarii. Un comentariu despre volumul Les blés mouvants al lui Emile Verhaeren (Facla, an V, nr. 133, 20 februarie 1914, semnat Crișan) anunță intențiile de popularizare a poeziei noi („Voi publica o serie de dări de seamă asupra poeților francezi contemporani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în burduf de cîine al răului caracter, care trafichează cu cocaină literară, ieri ca dadaism, azi ca «Rezistență franceză» și sovietism literar, mîine ca dandysm anglo-saxon”, merg însă în sensul unor abia disimulate stereotipuri xenofobe, reperabile în cazul mai tuturor adversarilor autohtoni ai lui Tzara. Denunțat ca traficant imoral și dezertor, militantul Dada e opus strategic (probabil pentru a contracara suspiciunile de antisemitism...) unor intelectuali evrei „asimilați”, fideli militar României: „A se scuti de precursori, de inventatori și fondatori din Valahia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va condamna acest curent în artă și literatură”. Se înșela... Tradiționalistul N. Iorga nu ratează nici el ocazia să se pronunțe drastic; în Gazeta Transilvaniei din Brașov (nr. 101, 12 mai 1921, p.1), marele istoric vituperează - la unison cu adversarul său antebelic Ovid Densusianu - împotriva „energumenilor” parizieni dadaiști și a elucubrațiilor „marinetiștilor Italiei”, care „au intrat în fabrica de metafizică germană”. La 1922, și modernistul B. Fundoianu consideră că „arta lui Marinetti sau a lui Dada care o continuă” sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
căutarea unui „esențialism” artistic de factură abstracționistă: citadinist, constructivist și laic într-o parte, ruralist, autohtonist-contemplativ și spiritualist - în cealaltă. (În Literatura română și expresionismul, Ov.S. Crohmălniceanu a urmărit această continuitate din unghiul esteticii expresioniste). Și unii, și alții sînt adversari ai guvernărilor liberale și ai agendei acestora. România de după 1918 era - oricum - o cu totul altă țară decît cea dinainte de prima conflagrație mondială: provinciile alipite (Ardealul, Banatul, Basarabia, Bucovina de Nord) îi dublaseră, aproape, teritoriul și populația, proporția minorităților etnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pamfletului, asumat drept „lirism contondent” („Pamflet și pamfletari“, nr. 85), stau alături de articole „politice” („Sinucigașii în viața publică“, nr. 88) - e drept, puține la număr. Între timp, Vinea se apropiase de Partidul Național Țărănesc (pe atunci formațiune de centru-stînga, principal adversar al liberalilor) și colabora cu articole politice la Cuvîntul lui Pamfil Șeicaru (vechiul său prieten din timpul războiului, cunoscut - se pare - în redacția ziarului Arena), alături de Nae Ionescu, Mihail Sebastian, Perpessicius sau Mircea Eliade. Orientarea politică a Cuvîntului nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la 1917 încoace, el e, colac peste pupăză, în contrast cu întreaga noastră literatură și artă de la 1800 încoace — e un modernism de EXPORT. Pentru întîia dată am dăruit ceva străinătății care recunoaște”. Demersurile lui Brâncuși, Iancu, Tzara devin argumente legitimatoare oferite adversarilor tradiționaliști. (Ca o ironie a istoriei, naționalismul protocronist al anilor ’70-’80 va relua argumentele lui Vinea, încercînd să impună imaginea unui precursorat european al avangardei românești; ideea - contestabilă - a devenit deja un loc comun al istoriei noastre literare). Comentînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Giulio Bragaglia, prizat pe linia „constructivă”, „independentă” și „moderată” a creației sale afine Futurismului. Nr. 31 semnalează revista Cronache d’actualità din Roma (dir: A.G. Bragaglia), iar în nr. 49 putem citi următoarele: „Index (breviario romano). Bragaglia aruncă săgeți în adversarii săi de orice școală. Activitatea acesteia din urmă este însă în cea mai mare parte constructivă: 117 expoziții de artă, 43 spectacole, restaurarea Thermelor lui Septimius Severus și transformarea vastului edificiu (...) într’un focar cultural: Teatrul Experimental al Independenților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clasificator” se asociază, în studiul semnat de Const. I. Emilian, cu o aplicare polemică și procustiană a grilei ideo-estetice. Conservatorismul autorului este - faptul merită subliniat - unul de sursă „latinistă” și clasicizantă. Citarea reverențioasă a unor critici moderni precum Ovid Densusianu (adversar al ofensivei „barbare” asupra spiritului latin în cultură) sau E. Lovinescu, în pofida unor rezerve și „nedumeriri” legate de opțiunile acestuia din urmă, este de fapt o reverență la adresa clasicismului lor structural și o solidarizare cu rezervele acestora față de „modernismul extremist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintr-un Pompei încă neacoperit de lavă” (Mențiuni critice III, ed. cit. p. 294). Criticînd, în comentariul mai sus menționat, atitudinea lui Lovinescu față de proza infuzată de lirism a lui Sadoveanu, Perpessicius îl așază, ironic, pe criticul sburătorist în proximitatea adversarilor săi dogmatici: H. Sanielevici (cu diatribele sale eticist-sociologizante împotriva tematicii „naturaliste” și „imoraliste” a nuvelelor sadoveniene) și M. Dragomirescu (cu clasificările sale schematice). Ca și Dragomirescu, E. Lovinescu agravează - scrie Perpessicius - „dependențele critice de școală literară”, derivîndu-le în „critică cenaculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Paradisul statistic de Ion Călugăru, disponibilitatea față de rafinamentul imagistic și umorul intelectual din volumele lui Stephan Roll și Sașa Pană vin, pe de o parte, din refuzul autorității magisteriale (din, altfel spus, ecumenismul estetic și toleranța eclectică ale „registratorului”, adversar al oricărui „sectarism” dogmatic) și, pe de altă parte, dintr-o sensibilitate de „poet lettre” format la școala simbolistă. Artistul din Perpessicius mediază accesul critic în intimitatea acestui tip radical novator de literatură. Acolo unde alții văd mai ales dizarmonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Kobayashi, așa că s-a postat cam la doi metri de mal. Kobayashi, străfulgerându-l cu ochii lui injectați, a luat-o la dreapta, pe mal. Un zâmbet șiret îi flutura pe față. Nu fusese degeaba în armată. Ghicise repede intențiile adversarului. — Crapă, ticălosule! Crapă! Kobayashi s-a apropiat, puțin câte puțin, de locul unde se afla pistolul, balansând cazmaua deasupra capului, fără vreo țintă precisă. Hotărât să nu-l lase pe Kobayashi să ajungă la pistol, Endō se ferea de lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
înmormîntat când Atena se revolta împotriva celor care provocaseră procesul și condamnarea. Nimeni n-a mai vrut să dea un lemn celor trei acuzatori ca să-și aprindă focurile. Meletus a fost lapidat. Anitus exilat. Dovadă că prin moartea lui Socrate adversarii săi n-au obținut decât să grăbească nemurirea operei. ― Dar poate că sunt martiri care, în ultima clipă, ar fi preferat să fie niște anonimi fericiți. ― Ei și-au urmat calea lor. Și nu putem abjura totul. ― Pentru mine lucrurile
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
conciliu la care au luat cuvântul, în cea mai mare parte a lor, episcopi partizani ai împăratului. Conciliul, firește, a exprimat o opinie favorabilă tezei lui Iustinian, și papa Virgilio, istovit de prizonierat, a subscris și el. Cei mai înverșunați adversari ai operei imperiale au fost episcopii din regiunea Padului, cu precădere cei din Aquileia și Milano, două dintre cele mai impunătoare figuri ale creștinismului. În ciuda tuturor încercărilor de reorganizare, situația, cum bine se știe, durează și acum, rezultatul fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
blocat brațul. Andras s-a ridicat și a venit spre mine, arătându-se în sfârșit, în lumina lămpilor. Neschimbat atât în privința palorii, cât și a hainelor. - Stiliano, drumurile noastre se încrucișează adesea, mi-a spus. - Așa cum adesea călcăm pe urmele Adversarului, i-am întors-o eu plin de mânie. - Ei hai, prietene, te stimez prea mult ca să iau în serios ceea ce spui. Nu sunt Diavolul, sunt un om care caută să-și facă treaba cât se poate de bine. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era În Parlament, fusese forțat să renunțe la plăcerile personale. Aproape la toate. Juca rugby, se lăudă el, rugby e un sport educativ, o mare lecție de viață. Spunea că, Încă din tinerețe, iubise Înfruntarea fizică - dură, dar cinstită - cu adversarii. Acum transpusese acea dragoste pentru Înfruntarea dură dar cinstită În politică. Era un luptător. Capabil să facă rău, respectând Însă regulile jocului. Zero Îl auzise spunând aceleași lucruri și În alte Împrejurări. La interviuri, la televiziune sau la cină. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spate și-ți voi cruța fața. Îți voi lăsa frumusețea - moartă, nu-ți mai este de folos. Nu, nu-i de ajuns. Ar fi prea ușor - ca la poligon, când tragi În manechin. Când trag, tu ești manechinul, tu ești adversarul. Nu aș simți nici o descătușare - am făcut-o deja de atâtea ori. Te voi izbi cu mașina când treci strada și te voi călca și voi asculta pocnetul oaselor tale și nu vor mai fi În stare să te recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un om îndatoritor și gata să facă tot ceea ce nu le plăcea celorlalți să facă. Le era cam tuturor simpatic, dar așa cum îți este drag un cățel. Nimeni din cei din jur nu se gândise la el ca la un adversar. Iar acum tăcerea lui senină, gesturile bruște și forța uluitoare cu care îl ridicase pe Iscru, cu pat cu tot, îi făceau să se uite la el cu teamă. Cu toate acestea, îi plăcea noua postură și simțea că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe balaur și se gândea că arma lui, lumina va avea aceeași soartă. A avut dreptate. Lumina orbitor de strălucitoare pe care o revărsase în dreptul balaurului l-a făcut pe acesta săși întoarcă toate cele cinci capete dar păstrând imaginea adversarului, a lovit puternic cu coada și l-a răpus îndată. Toți erau învinși, pierzând astfel posibilitatea de a urca pe tron. Cel din urmă revenit în Campus le sugeră celorlalți: Haideți să luptăm în echipă! Ce spuneți? Da! Spuseră voioși
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai sta pe gânduri. Se pare că iar vine Nago, zise descurajat Hall-Shi. Într-adevăr, balaurul încercase să-i ia prin surprindere pe toți, dar aceștia formându-și echipa de luptă cu câteva secunde înainte au fost mai iuți decât adversarul și vărsând asupra sa pământ, apă, foc, întuneric și lumină, au reușit să-l decimeze subit. Intrând în castelul din care unul urma să domine lumea, întâlniră pe rând cinci obstacole. Primul fusese un cavaler cu armură de titan și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
multe grade. A fi tocmai fiica unei ucigașe de copii era de natură să dea fiori. - Încearcă să fii mărinimos, PM, Îi strecură Armelle soțului ei. Du-te și du-i un pahar amărîtei de Gwen, așa cum ar face un adversar loial care are principiul să nu lovească niciodată inamicul Îngenuncheat. Fiica Yvonnei se strîmbă văzîndu-l pe PM venind spre ea, cu zîmbetul pe buze și o cupă În mînă. - Pentru o candidată aflată În campanie, nu prea ești pe fază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În halul ăsta. Lucas Își aminti de disputa publică dintre PM și Gwen. Oare pentru că erau legați printr-un secret comun se detestau ei atît de tare? Jucaseră cumva o scenă perfect pusă la punct menită să Înșele lumea? Erau adversari? Erau complici? - Știai că maică-mea n-a jucat niciodată și cu atît mai mult n-a cîștigat nimic la Loto, și ca să mă menajezi nu mi-ai spus nimic, Îi reproșă Marie cu blîndețe. El eludă Întrebarea. - Ryan a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-și sîcÎie soția. - Mi-a venit o idee nostimă În timp ce tu nu mai conteneai să povestești despre amantul tău. Nu e genul tău să-ți etalezi viața privată, În afară de cazul În care lucrul ăsta te ajută să-ți Încurci adversarul. Făcu o mimică pocăită. - Scuză-mă, expresia e nefericită. Ești sigură că erai Într-adevăr cu Loïc În noaptea crimelor? - N-ai nimic mai bun de făcut decît să te ții după mine ca un cîine? se răsti ea. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fostă subalternă a Anei Pauker, dezamăgită de transformarea În coșmar a utopiei comuniste În care crezuse la tinerețe. Bătrîna era inspirată de Florica Bagdasar, de care voi vorbi din nou la nota 13. 6 „Abe” Îl ironizează pe unul dintre adversarii săi academici, spunînd că e un „asiduu importator al celor mai recente mode pariziene”. În cea mai inteligentă cronică a romanului lui Bellow („The Egg‑Head's Egger‑On”, London Review of Books, 27 aprilie 2000), Christopher Hitchens, care scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]