31,399 matches
-
Îndoit de spate, urmărea toate acestea. Cândva bătuse aur toată ziua până când Își dislocase oasele și deveniseră fragile. Se apropie de vedetă și Îl privi drept În ochi, Încercând să-i atragă atenția, dar fără succes. Harry era ocupat să afișeze uimire uitându-se la ochii Îndreptați În jos ai lui Buddha. A, Își spuse bătrânul, străinul este atât de fermecat de apariția lui Buddha Încât nu vede nimic altceva. A văzut mulți oameni pățind asta când se aflau lângă Buddha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry să se Întoarcă la intrarea din hol și să se Îndrepte către statuie ca și cum atunci ar fi văzut-o pentru prima dată. În următoarea jumătate de oră, Harry se Îndreptă și iar se Îndreptă spre Buddha, din diferite unghiuri, afișând o uimire mereu nouă. În sfârșit venise momentul să filmeze câinii În acțiune. Harry Îi pofti pe „cățeluși“ și pe Saskia În fața camerei. Am primit o dispensă specială, spuse Harry, să lăsăm câinii să umble prin pagoda sfântă, să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vreo cincisprezece jurnaliști, fiecare felicitându-se În sinea lui pentru cât de bine se infiltraseră printre turiștii adevărați. Cu toții purtau cămăși hawaiiene În culori țipătoare și erau echipați cu aparatură video cu care nici un jurnalist respectabil nu s-ar fi afișat, altfel decât ca formă de camuflaj. Înăuntru, desigur, se găseau mecanisme capabile să Înregistreze imagini de cea mai bună calitate. După cum ați ghicit, misiunea tuturor reprezentanților de rețele media era să Înregistreze un interviu În exclusivitate cu Harry Bailley. GNN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aflându-se doar o bucățică de lycra. Înapoi la cameră: un câmp, o bucată de cer, pagode primitive și bătrâne cu expresii uimite, apoi bivolițe, mai multe bivolițe, un copil călare pe o bivoliță, acum indicatoare, mai multe indicatoare, indicatoare afișând inventive aplicații ale limbii engleze. Belinda citi cu voce tare: „Cazat și mâncat“, „Restaurant-bar“. Apoi pe ecran apăru un grup de oameni - un pic mai mari decât niște furnici. În fața lor un indicator: „Sincer bun-venit la faimoasa Peștera Organelor Genitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și secta Aum, a strâns numai oameni geniali și n-a făcut altceva decât o grupare teroristă. Asta este e o dovadă de slăbiciune umană. Dacă m-ar întreba cineva: „Tu ești puternic?“, n-aș ști ce să răspund. Chiar dacă afișez o imagine de om dur, am și momente în care obosesc sau mă simt nesigur. Dacă în astfel de momente te poți baza pe cineva, te simți mai relaxat, mai liniștit. Probabil că fiecare dintre noi, mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o nouă sursă de energie pentru a trăi. Viața înseamnă suferință, iar paradoxurile din societate mă pun pe gânduri. Pentru a mă elibera de asta, mi-am creat propria lume ideală, lucru care m-a împins spre acestă grupare care afișase un slogan asemănător. Când vine vorba despre Aum, cei mai mulți se gândesc la neînțelegeri între părinți și copii, la conflicte, dar nu poate fi redus totul la o problemă atât de simplistă. Cu siguranță că una dintre atracțiile Aum este reprezentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și romanies cu românia ( în engleză nu există diacritice și după cum în zilele noastre toată lumea acum se învârte în jurul limbii engleze, vedeți cum la o un simplă căutare pe google a cuvântului români, scris bineînțeles pe engleză romani, se vor afișa linkuri cu țigani). Practic denumirile sunt identice. Dar țiganii se apără: „Da’ ce, noi suntem dă vină că inglejii nu au diacritice? Să-și pună că au stirline, și nu le-o cădea coada lor de inglez țâfnos. Cât despre
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
eu care credeam că odihna de veci, e chiar de veci... Ce mi ți-i și cu oamenii ăștia din ziua de azi! Iată și un anunț mai... agricol: - La un concurs de animale, în cadrul unei sărbători agricole, s-a afișat programul: - ora 10.00 - prezentarea invitaților - ora 12.00 - prezentarea animalelor - ora 14.00 - masa comună Un interes deosebit, din motive aproape perverse, mi-a stârnit anunțul următor: - Intr-o croitorie de damă: Fustele se ridică zilnic între orele 10
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în mizerie iau calea răzvrătirii și a trădării! Ei ar trebui să fie primii din comunitate care să dea un exemplu de moderație, umilință caritate și fidelitate față de propriile îndatoriri; și, în schimb, ei strivesc poporul sub călcâiul aroganței lor, afișându-și privilegiile în loc să le repudieze ca pe niște poveri ale sufletului, inevitabile premise ale păcatului și, ca o consecință, ale osândirii lor de mai târziu. Pentru câteva momente, Sebastianus tăcu, impresionat de focul credinței pasionate, vii, pe care o simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de descris este mecanica zâmbetului său. Surâsul lui adeseori avansa sau se retrăgea când întregul trafic facial din cameră fie că era nemișcat, fie că se îndrepta în direcția opusă. Distribuitorul surâsurilor nu avea reacții standard, nici măcar în familie. Putea afișa o mină gravă, ca să nu spun funebră, când se sufla în lumânările de pe torturile aniversare ale copiilor, de ziua lor. Pe de altă parte, părea efectiv încântat când unul dintre copii îi arăta cum își julise umărul când încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
despre adulți, nu despre alți copii. Copiii nu se lasă ușor șocați - în orice caz, nu în felul adulților. Pe de altă parte, majoritatea copiilor nu cunosc nici generozitatea. Adeseori, la petrecerile de copii, vreo mamă care ținea să-și afișeze vederile largi ne sugera să jucăm „poșta cu sărutări“ și pot atesta că, de-a lungul întregii copilării, cei doi băieți Glass au fost destinatarii veterani ai unor saci întregi de scrisori fără adresă (ilogic, dar satisfăcător), cu excepția, desigur, partidelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Odată, într-unul din momentele foarte rare și savuroase când partenerii mei de echipă mi-au dat voie, în silă, să șutez eu, Seymour, care juca în echipa adversă, m-a descumpănit total prin expresia de fericire pe care a afișat-o când m-a văzut șarjând în direcția lui, de parcă ar fi fost vorba de o întâlnire complet neașteptată, providențială la culme. M-am oprit ca încremenit, și ceilalți m-au descris, în bârfele copiilor din cartier, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un „infam“ lipsit de sistem, un infam ostentativ sau, pur și simplu, un infam sută la sută american, care, desigur, parcurge întreaga gamă, de la cel ce folosește cu mare succes împotriva noastră arme ieftine și inferioare, până la rivalul victorios care afișează o inutilă și agasantă mutră plăcută, fericită. Când strălucea la jocuri, singurul delict al lui Seymour era lipsa de sistem, dar era un delict major. Mă gândesc în special la trei jocuri: mingea la perete, bilele pe trotuar și biliardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
probeze pe ea Însăși orice element nou. Bătrâna Bertha se Îmbrăca excentric și insista ca și Mașa să se Îmbrace la fel ca ea. Dimineața mergeau la cumpărături, apoi se duceau la plajă, unde bătrâna nu se sfia să se afișeze În toată măreția de altădată a bustului ei gol, acum doar o ruină, ungându-și Încheieturile cu nămolul adus de la Marea Moartă. Purta doar niște minusculi bikini de o culoare sidefie, asortată cu scoicile risipite pe nisip și cu pescărușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
privind-o prin monoclu, Bertha o Întreba: „Tu cine ești?“. Mașa Îi răspundea că o cheamă mereu altfel. „Și cât ai de gând să stai aici?“, se zburlea bătrâna. „Mai stau o zi și plec...“ În ciuda cochetăriei pe care o afișa, Bertha devenise extrem de zgârcită și nu suports să stea cineva pe cheltuiala ei. „Și cine te plătește?“, o chestiona. „Firma Golden“, răspundea Mașa. „Cred că nu ai pretenție să-ți dau un ban În plus?“ „Sunt mulțumită cu cât câștig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dator să facă o glumă. Turnă vin În pahare zicând. „Bunii mei prieteni, doresc să va fac o mărturisire...” „Ne faci curioși, doctore...” - miorlăiră cei trei apași În cor golind paharele și așezându-le zgomotos pe masă. „Liniște...!” porunci Doctorul afișând o figură serioasă. Își umplu din nou paharul pe 9 Legea Junglei Dumitru Crăc care-l sorbi dintr’o Înghițitiră articulând. „Bunul nostru amic, domnul inginer Tony Pavone, a cucerit apsolut toate femeile frumoase din bătrâna noastră capitală...! Mare minune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Într’o grandioasă paradă. Lateral, În partea dreaptă a vilei, o rețea de bărci pescărești În care pescarii meștereau la năvoade, Întregea cu măiestrie acest minunat colț de lume. Nevasta lui Gică picior de lemn, Îi primi cum se cuvine, afișând un zâmbet curtenitor. „Vă rog, luați loc la masă... Aduc Îndată, ceva de băut...” „Desigur, neapărat trebue să bem ceva - zâmbi amuzat Tony Pavone - abea a trecut o jumătate de oră de când am lăsat jos paharul”. Cercetând Încaperea cu ochi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plătesc, dacă nu am stabilit prețul...?” „Ai dreptate... Mai adaugi zece milioane peste valoarea casei, socotind afacerea Încheiată! Poate mai vrei o altă chitanță?” Ultimele cuvinte ale gazdei, avură darul să deconecteze oarecum atmosfera iar pe Doctor să numere banii, afișând un zâmbet echivalent, cu acela a unui câine turbat...! Odată afacerea Încheiată, cele două zaruri Își Începură alergarea, fulgerate cu Înverșunare de către cei doi adversari. Balaurul și Cap de mort, priveau cu lăcomie parada milioanelor ce alterna Între cei doi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mult decât plăcută...Dacă totuși nu ești prea obosit, ne putem vedea mâine seară...” „La balamuc cu tine,mârâi printre dinți Tony Pavone. Luate-ar dracul de idiot nenorocit, n’o să mai ai ocazia să ne mai Întâlnim vreo dată!!” Afișând mutre ca venite dela Înmormântare, cei patru bărbați nu scoaseră o vorbă. Nefericita gazdă, privi la zaruri chiorâși. Le luă În mână, privi cu dojană Învârtindu-le, și cu oarecare curtoazie le puse jos, privind tăios către pumnalul alăturat. Deodată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu Gironda de mână, se opriră În mijlocul Încăperii. Contrariat, bărbatul femeii nu mai avu răbdare să audă motivele Înapoierii, iscodindu-l pe Doctor: „Te-ai răzgîndit...? Vrei să-ți dau chitanța Înapoi...!?” Acesta Însă, aprinse la rândul lui o țigară, afișând un zâmbet misterios. „Prieteni, voi toți cunoașteți adevărul, sunt Însurat...! Efectiv, Încă o nevastă, ar fi prea mult pentru mine...! În acest caz, Gironda e nevasta ta omule, deci - Îți aparține. Păstreaz-o și n’o mai Înstrăina cu atâta ușurință
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rugămintea sa execute analiza respectivă, iar În ce privește costul, va plăti apsolut tot. Laboranta privi câteva momente cele două bucăți de pește, rugându-i să aștepte puțin. „Trebue să Întreb șeful...”, justifică ea refuzul. Reveni aproximativ după o jumătate de oră, afișând o figură Îndoielnică. „ Acest laborator, nu poate efectua acest fel de analiză...! Dar dacă, veniți cu aprobarea poliției...!! Aceste cuvinte zise, laboranta trânti ușa cu zgomot dispărând În spatele ei, lasându-i pe cei doi prieteni pradă celor mai contraversate ipoteze. Mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
venit autobuzul, să ne urcăm...” Fiind oră de vârf În circulația călătorilor, autobuzul era suficient de aglomerat. Cu o deosebită eleganță, Tony Pavone o protejă pe fată, oferindu-i un loc pe scaun, ferind’o de Înghesuiala generală, Încercând să afișeze o figură cât mai jovială. „ Îi merge mintea, constată el privind’o cu coada ochiului. În mod sigur a realizat de fapt: În nici un caz, nu mă interesează persoana ei!” Parcurseră mai multe stații de autobuz, În timp ce fata reuși să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
putea crede? Totuși, va trebui să’l creadă...! Chiar dacă toată suflarea omenească serba ajunul Crăciunului...! Nando Îl ajută să ducă damigeana cu vin pe balcon iar curcanii Îi așezară pe masa din bucătărie. Apoi străduindu-se, Își schimbă fizionomia feței, afișând o mutră cât mai nenorocită. Strigă la Nando: „Așteaptă-mă vin imediat...!” Acesta se fâstâci retrăgându-se spre ușa care o deschise În așteptare. „E destul de târziu...” Auzind schimbul de cuvinte, Carla se Întristă. Îi ieși În Întâmpinare privindu-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
afla În unitate Însă, nimeni nu putea preciza unde. Însfârșit, la un moment dat, Întâlni un maior de poliție În uniformă pe care se grăbi să-l abordeze, reluând toată povestea dela Început, precum și scopul venirii lui la această unitate. Afișând o figură jovială, maiorul Îi dădu speranțe. „Vă rog să așteptați, mă Întorc Îndată...” Reveni Întradevăr după o jumătate de oră rugându-l să-l urmeze. Nu mică Îi fu mirarea Însă, În momentul când Îl pofti să intre În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
hârțoagelor...!” Văzându-l Încruntat, Atena nu Îndrăzni să-i mai pună vreo Întrebare Însă atunci, când Tony Pavone opri un taximetru, dând șoferului adresa „Institutul Medico Legist”, murmură nedumerită. „Iarăși...?” „Dacă nu reușesc să opțin rezultatul analizei, fac mare tărăboi...!!” Afișând un zâmbet de circumstanță, Directorul Îl primi fără a-i oferi să i-a loc pe un scaun lăsându-l exagerat de mult să aștepte timp În care el Învârti câteva hârtii pe birou, vorbi la telefon de parcă era singur
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]