6,798 matches
-
care aproape uitasem, un timp care se născuse cîndva și pierise prin voita mea ignorare (o autocenzurare absurdă), În chiar clipa ivirii lui. Și fără vreo altă deschidere verbală, Îmi prinse mîna stîngă În palmele ei mici, după care se agăță de privirea mea contrariată: - Ce repede uităm! spuse. Eu n-am uitat. Trec anii, domnule judecător, (rosti ultimele două cuvinte ca mîngîiere pe o catifea), și n-am uitat. N-am răspuns, nu puteam, nu știam ce să răspund. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dezastru" pe care exclusiv intelectualii "naivi" speră să-l poată opri: Nimeni nu mai știe încotro merge, nimeni nu mai știe ce așteaptă. Ne aruncăm orbește în toate aventurile posibile - și nu găsim nicăieri un petic de pămînt ferm. Ne agățăm de diverse simulacre, de diverși trimiși providențiali, de diverse formule salvatoare. Toate se destramă, toate se descompun. Ceea ce acum este un ideal, va fi peste cinci minute o deziluzie, iar peste un sfert de oră un păcat. Din eroare în
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
80, și care nu i-ar surprinde foarte tare pe cititorii ei de azi. Nemaivorbind că primăvara îi ședea bine... P.S. M-am bucurat, în ultimele zile, de mărțișoarele virtuale care le suplinesc, cu bine, de cele mai multe ori, pe cele agățate de-un șnur pe care poți să-l prinzi. Sînt, însă (încă...) și dintre aceia care trimit mărțișoarele (felicitările, în genere), cu lista de e-mailuri la vedere (și nu-s decît vreo 200...), răpindu-ți pînă și iluzia importanței
Cîteva instantanee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8715_a_10040]
-
nici buni, nici răi, ei sunt de-a dreptul mici, și existența lor în lume este o persiflare a existenței. [ 9 februarie 1880] [""PRESA" DE VINERI 8 FEVRUARIE... "] "Presa" de vineri 8 fevruarie ne răspunde nouă următoarele: Adversarii noștri se agață de o eroare tipografică ca să facă mare zgomot și să ne taxeze de inconsecuenți. În adevăr, în paragraful citat de "Timpul" s-a omis vorba jumătate ce venea imediat înaintea cuvântului gimnazii și astfel se complecta ideea d-a restabili
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
am dăruit și încă ceva, iată, a uitat să ia și sfeșnicele, și zicând acestea s-a întors din prag, a revenit cu prețioasele obiecte de rugăciune și i le-a vârât în desagă. Zâmbeam. Îmbătrânind, gândeam, unii oameni se agață de lucruri, dar alții se desprind. Myriel, pesemne, făcea parte din această a doua categorie. Dar era posibilă și interpretarea pozitivă, asta era frumos, alte fapte ale lui îndreptățeau tocmai această capacitate a prelatului de a fi inspirat, dotat cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am cunoscut sensibilitatea și delicatețea sufletului lui, începu Matilda când ne văzurăm iarăși fără altă introducere. Știu, continuă ea, eu am în mine și ceva grosolan și cred că această trăsătură de care nu eram pe atunci conștientă s-a agățat de Petrică, asta a fost greșeala mea, fiindcă să vezi ce s-a întîmplat..." De îndată ce intrase în odaia mea înțelesesem de ce data trecută dăduse din cap când venise vorba de Petrică și după aceea și plecase! Nu-și dăduse seama
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te miri ce idioțenie spusă de musafiri. Fiindcă era un decembrie frumos, îi propusei o excursie, crezând că în mijlocul naturii o să dorească mai puțin să-mi arate cât mă iubește! Nici vorbă! Îi dădea înainte cu libia și mi se agăța de braț împiedicîndu-mă să urc... "Ai vrut dragoste, îmi spunea (dar nu-mi spunea, nici măcar nu avea aerul), ei, iată dragoste! satură-te! Dar nu era așa, nu era nimic demonstrativ în acest exces și mă întrebam ce e mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune și care dacă nu se zbate, dacă instinctul nu l-a ajutat să se smulgă în chiar clipa când a fost zgâlțâit, moare agățat acolo fără scăpare. Astfel simțeam eu în acele clipe, că nu sânt în stare să mă uit liniștit la Matilda și să-i spun: Bine, voi pleca chiar azi! și să și plec, fără să mă mai întreb de ce. Era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dacă mă mai amenințați astfel." S-a înfuriat. <Da' carnet de partid ai?> "Am!" "Vezi să nu rămâi fără el." <Sînt medic,> i-am răspuns. Pot să-mi îngrijesc pacienții și fără carnet, n-cm intrat în partid să mă agăț de un carnet. Pot să am convingeri și fără el, astea nu poate să mi le ia nimeni!" -"Ia uite, a râs el de astă dată, cum își scoate cornițele drăcușorul mic-burghez!"" " Are și el o idee, zise Micu, una
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tu de ce? Eu nu știu." Dar asta numai pentru o clipă, în timp ce furia reveni sporind în intensitate. Deși îmi dădeam seama că n-aveam nimic de sperat din judecata unui om care făcea confuzie între șovinism și discriminare rasială, mă agățai totuși de acea luminiță de o clipă care lucise în privirea sa înecată în întunericul furiei și prinsei curaj să-l înfrunt și să mă salvez. "..de-aia ne-a trimis aici partidul și poporul, să apărăm cuceririle politice ale
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care era adevărul cu acea frază?" " Nu mă interesează acum, gata, lasă, ești liber, gîndește-te la viitor. Ce era cu fraza aceea?" Îi povestii, pîndindu-i reacția. "O tâmpenie, spuse el scârbit. Dar dacă insistam să ți se dea drumul, se agățau de caiete și mi-ar fi putut spune că le-au și trimis la București și chiar le-ar fi și trimis și pe urmă le coroborau, aceste două probe și caietele și scrisoarea, și te-ar fi expediat și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l contemple îndelung, să povestească apoi și altora cum arată. Și mai vrei să trăiești cu mine, să te mai culci în patul meu și să mai stai să mănânci cu mine la masă? Nu, nu neapărat, n-o să mă agăț de nimeni... Acest dialog mut fu mai greu de îndurat decât crezusem. Amorțeala mea mă învăluia, dar (o surpriză), inima îmi bătea. Așadar, nu suportase știrea, cum undeva, în adâncul ființei mele, descoperii că sperasem s-o suporte. Simții cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ești în stare, după atâta timp, să-mi atribui sentimente pe care nu le-am avut." "Tocmai de aceea, ca să te uite, trebuie să-ți iei gândul de la noi. Sper că n-o să-l imiți pe Petrică și să te agăți de mine doi ani. Te avertizez că nu vei reuși." "Ba da! strigai. Nu abandonez nimic " " Divorțul se va termina în două săptămâni, te avertizez. Sânt pregătită, am și vorbit cu cine trebuie!" "Ei, și? Nu există lege care să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-ți ia pielea, iar din carnea ta să facă cel mai bun clei!" Intrarăm în marea librărie centrală în care nu răsfoii nici o carte, mă uitam doar pe deasupra, în timp ce Silvia, care nu ajungea nici cu capul până la ele, se agățase cu mâinile de marginea mesei, curioasă să vadă ce era acolo sus pe mesele lungi. Ce putea să fie? Cărți, după formă! Îi cumpărai una care promitea ceva bun, Familia Roademult, și de la papetărie niște abțibilduri. Cuvântul îi plăcu și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tocmai lor li se adresa individul de la radio, în loc să-i lase în pace să descopere singuri ceea ce i-ar încînta să facă. Ideea din subtext era, desigur, grijulie, nu cumva omul fără timp liber organizat să facă vreo prostie, să agațe vreo fată pe stradă, să se îmbete sau să facă scandal. Aici e temerea: perfecta organizare a vieții omului de mâine, cu diminuarea puterii imaginative și dispariția artelor. De pe acum muzica simfonică a părăsit armonia și excelează în disarmonie, producând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Uite-așa, mai spuse Matilda, te chinuiești să crești un copil și vine un idiot, făcut repede electrician, și ți-l omoară! El crede că ce importanță au acolo niște șuruburi! Le strângi, nu le strângi, pentru moment stă el agățat globul? Ei, dacă stă, e în regulă, încasează ciubucul sau leafa și își vede de treabă! Întârziat mintal! Dă vina pe obiect, că așa sânt făcute! Dacă așa sânt făcute de ce nu spui dinainte?... Ei, Silvia, gata, mergem! Că și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în sus și îmi întinsei oasele înțepenite de atâta ședere. O luai apoi, adică nu, mă repezii, dar fără grabă, spre ieșire. Mă însoți până jos la poartă. "Sărut mîna", îi spusei, însă nu putui să-i ating degetele, mă agățai instinctiv de grilaj, căutând un adăpost. Dar ca și când prin fierul porții ar fi trecut un curent electric de înaltă tensiune, mă zgribulii. "Ah! strigai, străbătut de un fior rece care venea din chiar adâncul ființei mele, dincolo de care nu mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
favoriți până la falcă) și rosti: "Cine e la rînd?", dar o văzu pe Suzy și o chemă: "Poftiți, doamnă Culala! Poftiți și dumneavoastră, mi se adresă, să-i dați puțin curaj." ( Într-adevăr, o văzui pe Suzy șovăind cu privirea agățată de cea a medicului, implorîndu-l parcă tocmai pe el, la care venise, să-i alunge spaima). Intrarăm în cabinet și medicul sparse o fiolă și îi supse conținutul cu o seringă. Cu ea în sus se întoarse spre Suzy și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise, nu sânt fricoasă, dar am dureri înspăimîntătoare." "Ce ți se întîmplă?" "Sarcina, zise, imbecilul ăla păros nu știu ce mi-a făcut, dar cred că o să mor!" Spusese aceste cuvinte parcă ar fi avut o revelație: astfel, deci, se moare? Se agăță cu amândouă mâinile de marginea de fier a somierei și începu să geamă în timp ce acum și gâtul și pieptul și subsuorile i se umpluseră de transpirație rece. "Victoraș, iartă-mă, mai bine ași fi născut, n-ași fi suferit mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a închircirii și a încătușării... Tăcerea domnea asupra întinderilor de zăpadă! Pârtia peste care dădurăm la cota 2000 era amețitoare. De pe creasta muntelui cobora tot în munte, într-o vale adâncă însoțită mai încolo de un cablu de care erau agățate scaunele de întoarcere, care urcau neîncetat cu o mișcare lină și sigură: în peisajul sălbatic și pustiu, îți dădeau certitudinea că în nici un fel, orice s-ar întîmpla, nu vei rămâne părăsit în aceste singurătăți. Unul după altul se topiră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
abia se clinti. Mă repezii iarăși, dar îl lovii, nu-l mai împinsei, tot în gât, în același loc, și abia după aceea îl rostogolii în noaptea muntelui, cu speranța care îmi licări chiar atunci în conștiință că o să se agațe într-un brad și n-o să moară, sau o să cadă adânc în zăpadă și să scape astfel... Iar dacă o să-l mănânce lupii, cu atât mat bine, pe mulți turiști îi mănâncă din cine știe ce pricini, lupii, mai gândii eu cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi fost mai rău?", zise. "Mai rău decât să fi omorât un om?", reluai. Da, o, da... Da, și deodată izbucni în plâns, se rostogoli, se zvârcoli pe o parte și pe alta și, ca să se ajute, ca să se agațe de ceva, își înfipse mâinile în cuvertura patului... O, nu noi l-am omorât, el s-a sinucis, săracul, am simțit, când am strigat "Victoraș, vrea să mă omoare", mi-a dat drumul, în clipa aceea putea să mă arunce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
murală și jungla dispăru. Solidoul era perfect, dar acum că femeia îl oprise, Ripley descoperi echipamentul medical pe care-l ascunsese imaginea junglei. În stânga se găsea medivedul care se grăbise să-i dea apă și apoi ceai rece. Mașina era agățată pe perete, nemișcată dar atentă. Ea supraveghea tot ce se petrecea înăuntrul corpului pacientei sale și era pregătită ca în orice moment să-i modifice tratamentul, să-i dea de băut sau de mâncare, sau să-i cheme pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
patruzeci de noduri. ― A, perfect. E cazul să-mi iau loțiunea de plajă. Ce căcat, măcar de-aș vedea puțin soarele. Lydecker clătină din cap, dezaprobator. ― Mereu nemulțumit, așa-i? Nu ți-e de ajuns să știi că e încă agățat pe undeva, pe sus? ― Niciodată nu-mi priește nimic, n-am ce face. Ar trebui să mulțumesc Cerului, nu? Ai altceva să-mi spui, Lydecker, sau vrei să tragi de pauză? ― Așa fac eu, las norocul să treacă pe lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai este mult. Ne întoarcem curând la Hadley și... ― Dumnezeule! Russ Jorden se ridicase pentru a vedea prin parbriz. Uitând de gâlceava celor mici, femeia veni lângă el. ― Ce se întâmplă, Russ? Tractorul devie brusc spre stânga și ea se agăță de umărul lui. ― E ceva acolo. O secundă s-au dat la o parte norii și am văzut. Nu știu ce anume, dar este enorm. Și ne aparține. Ție, mie, și copiilor... În raport cu mărimea navei extraterestre, tractorul care s-a oprit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]