7,971 matches
-
i-ar fi strigat, duduitul greu al motorului acoperea totul. Făcu un efort și se agăță de o bară pe care gheața se depusese într-un strat gros, căută cu piciorul treapta metalică ce mai mult se ghicea în întuneric. Alunecă, se lovi dureros la genunchi, dar nu renunță, puse amândouă tălpile pe treapta ceea înghețată ținându-se ăi mai strâns de bara ceea. I se păru că visează și chiar dacă știa că este aievea, i se părea că este vorba
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
polițist care vine la fața locului pe jos (că-i sănătos), pe bicicletă (dacă are), sau cu tramvaiul (dacă stă într-un târg mai acătării). Acesta intră în viteză și după ce face în forță o rostogolire ca în filmele americănești, alunecă grațios pe coaja de banană, se duce cu capul direct în topor și dă vitejește colțul, spre imensa bucurie a ministrului de resort care jubilează că a mai scăpat de un salariat fără să-l concedieze. Și după cum spuneau cândva
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fie doi ani, de când l-am găsit în spatele casei lungit pe iarbă. La început am crezut că doarme. Doctorii spun că a murit de inimă, dar eu știu că de la bătaie. Pe măsură ce continua firul povestirii, ascultătorii deveneau din ce în ce mai îngrijorați. Discuția aluneca pe o pantă periculoasă. Ea însă înșira în continuare, fără a se adresa cuiva anume. Mai bine m-ar lua Dumnezeu și pe mine și pe copii! Să știu una și bună! Poate că sus, unde este El, o fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rândul lui, trebuia să petreacă noaptea, tot obligatoriu, în impunătoarea clădire din Piața Romană, era ceva de neconceput. Bucuria unei asemenea întâlniri era reciprocă. Salut, bobocule, cum ai reușit să evadezi? îl întrebă Bidaru mirat la culme, în timp ce privirea îi alunecă peste umărul interlocutorului și se fixă spre o anumită direcție. Fără a aștepta răspunsul la întrebare și fără a schița nici cel mai discret gest, îl făcu atent: Privește în spatele tău, mai mult spre stânga, dar nu te întoarce brusc
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
valurilor precum și alunecușul înșelător de pe suprafețele încărcate cu vegetație acvatică ale grinzilor și a bolovanilor de granit care-i trăgeau înapoi, se strecurau încet și înaintau până la baza cascadei. Acolo, după ce-și primeau recompensa, un duș scurt însă răcoritor, alunecau obligatoriu în ghiol de unde înotând, ajungeau din nou la mal. Lupta aceasta cu valurile se repeta în zilele lungi și însorite de vară de mai multe ori la rând până la epuizare, după care veneau alte și alte năzdrăvănii. În schimb
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un teren arid cu nenumărate striații și denivelări, un fel de ravene reduse la scară, curbate ca jgheaburile din care se adapă vitele, intersectate de puzderie de crăpături complet uscate ca după o îndelungată secetă, șlefuite parcă intenționat pentru a aluneca, dar pe care nu se sprijinea. Să fi nimerit într-un pustiu necunoscut de pe Pământ asemănător cu Sahara? Imposibil. Acolo, datorită gravitației, ar fi alunecat și ar fi căzut precis în una din aceste crăpături. Acolo ar fi soare arzător
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
puzderie de crăpături complet uscate ca după o îndelungată secetă, șlefuite parcă intenționat pentru a aluneca, dar pe care nu se sprijinea. Să fi nimerit într-un pustiu necunoscut de pe Pământ asemănător cu Sahara? Imposibil. Acolo, datorită gravitației, ar fi alunecat și ar fi căzut precis în una din aceste crăpături. Acolo ar fi soare arzător, lumină din belșug însoțită de căldură, dune de nisip și s-ar sprijini totuși pe ceva concret, iar peisajul înconjurător ar fi mai aproape de închipuirea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nimic și avea încălțămintea nouă, numai că, în situația în care se afla, o mișcare greșită și s-a zis cu el; în caz de necesitate, nu avea de ce a se agăța. De teamă să nu-și piardă echilibrul, să alunece cine știe în ce hău și să-și rupă picioarele, privi repede și cu grijă în direcția pantofilor, să verifice în ce s-ar putea sprijini. Uimire totală! Nu-și putea crede ochilor. Nu era vorba de nici un echilibru. El
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care se afla. Și totuși... * * * După ce o scutură de praf; cu mâna dreaptă își îndesă pe cap șapca bleumarin închis "Puma" din doc, cu cozoroc mare, model american, cam pleoștită, în timp ce cu mâna stângă își ținea geanta să nu-i alunece de pe umăr, rămase uluit de-a binelea; încă nu-i venea să-și creadă ochilor. Era ceva de domeniul fantasticului. O asemenea coincidență nu și-o putea explica. În față era chiar el în persoană, cel căruia cu câteva secunde
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vacanța de iarnă, alături de alți băieți de seama lui, bătătorea zăpada de pe dealurile din împrejurimile orașului. Începând din noiembrie și până în aprilie, câte trei-patru ore, în anii studenției, contra unei sume acceptabile, nu era duminică lăsată de Dumnezeu să nu alunece pe gheața de pe patinoarul "23 August" alături de mulți alți băieți și fete care aveau aceeași pasiune. Doamne, ce fete frumoase și sănătoase și ce obraji purpurii! Zâne în adevăratul sens al cuvântului, în care clocotea viață reală, nu scoase din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rece; aparent severă însă darnică și iubitoare, cunoscută sub numele de Crăiasă a Zăpezii, va așterne în toată împărăția ei un strat de omăt peste care să poată zbura calul înaripat al lui Moș Neculai și mai apoi, să poată aluneca, cu ușurință, nenumăratele sănii ale lui Moș Crăciun. Asta înseamnă că și ea ajută la împărțirea mult râvnitelor daruri. Dacă ar fi copil și el s-ar întreba: Unde o fi Moș Neculai acum? După toate probabilitățile e pe drum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-i stimula mărinimia, se duc pe furiș, din când în când, cu jertfe chiar la ea acasă, adică pe fundul oceanului și o roagă să nu-i uite pe vânători, să nu-i lase fără hrană sau fără adăpost. În timp ce aluneca pe zăpadă cu schiurile agățate de sania trasă de câini, și-a dat seama că, dacă ar încerca să povestească cuiva despre toate splendorile, miracolele, legendele și impresiile răspândite, printre eschimoși, despre acest munte, nu i-ar fi suficientă o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nici prin cap nu-i trecuse vreodată că ar putea exista. Totul în jurul său era anapoda și anormal. Se afla undeva sus de tot, aproape de cer, iar schiurile, care-i erau strâns legate de picioare, nu mai aveau pe ce aluneca: sub ele era un sol tare și înfricoșător. Nu era nici zăpadă, nici gheață sau apă și nici pământ cu iarbă precum vara în tundră. Gheața și zăpada aceea albă și moale, în care părinții, moșii și strămoșii lui s-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în tundră. Gheața și zăpada aceea albă și moale, în care părinții, moșii și strămoșii lui s-au scăldat de la naștere până la trecerea în rândul spiritelor, nu mai exista. De la înălțimea la care se afla, în primul moment, privirea îi alunecă undeva în jos, adică pe direcția firului cu plumb. La o distanță apreciabilă, atât la picioarele lui cât și jur-împrejurul său, cât putea cuprinde cu ochii, într-un cadru imens, nemaivăzut, imposibil de exprimat în cuvinte, pâlcuri dese de altfel
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
departe, unde se unea cu cerul. Începând chiar din imediata sa apropiere, pâlcurile de ființe asemănătoare cu persoana lui, tot cu două picioare și două mâini ce păreau, privite de la distanță, mult mai mici, se mișcau printre niște sănii ce alunecau singure în diferite direcții, fără tălpi și fără a fi trase de câini sau de reni, exact așa cum povesteau bătrânii când se adunau la sfat. Sigur erau vrăjite! Nimerise în lumea spiritelor inua, de care se temeau cu toții. El însă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un alt personal în sens opus. După coborâre, voind să traverseze terasamentul ca să scurteze drumul, uitând de faptul că la aceeași oră trebuia să treacă prin haltă și un Rapid, nu a făcut decât un pas greșit; piciorul i-a alunecat între șine, chiar în momentul când s-a schimbat macazul, strivindu-i laba piciorului. Nu a mai avut nici timpul necesar și nici puterea să se desprindă din strânsoare. Ce a urmat sau, mai precis, ce a rămas în urma Rapidului
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în urechi, acopereau obrajii și se propteau pe sprincene, nimereau direct în ochi. Mirele cu mireasa la braț, în fruntea alaiului, despicau nămeții proaspăt așezați. Într-o clipă de neatenție, pantofii cu tălpile din piele de bovină, fără ținte, au alunecat trăgând și trupul fericit al mirelui peste cel al miresei. Acest mic incident a declanșat un spectacol de vis. Căzut peste mireasa îngropată complet în omătul proaspăt așternut, a confundat-o, probabil, cu Alba ca Zăpada, iar el, prințul, adică
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
am răsfoit cărți vechi pe care mari biblioteci din lume ar fi mîndre să le posede, am ținut în palmă rozete solare de mii de ani, scoase din pîntecul acelor dealuri și - iertată-mi fie mărturisirea - am gustat, făcînd să alunece un sîmbure de nucă, o licoare stoarsă de mîinile gazdei, bob cu bob, din strugurii care atîrnau, sălbatic, deasupra noastră. Pe genunchi țineam un ziar parizian de tradiție, care scria cîndva despre descoperirile științifice ale lui Emil Racoviță, iar acum
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ale persoanei I (pro nume și verbe la persoana I): în cea din urmă tristețe măncing. 9. Prima strofă a elegiei lui Lucian Blaga alcătuiește o secvență poetică ce vorbește lumii despre forța dureroasă a amintirii, despre iubire și despărțire. Alunecând în amintire, eul liric evocă timpul magic al unei pierdute iubiri și invocă prezența iubitei cu priviri albastre șinalte de tot. Discursul poetic este structurat ca monolog liric adre sat, în care pluralul persoanei întâi (deasupra noastră) desemnează perechea de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a apărut, în mai, un articol despre Mamaia, o stațiune românească de vacanță de pe litoralul Mării Negre, unde comuniștii "puteau gusta în voie din plăcerile barurilor de noapte, ale plimbărilor pe mare și ale recitalurilor de operă", fără teama de a aluneca în "moravurile capitalismului"1001. Tonul acestor articole indica o schimbare, chiar dacă nesemnificativă, a modului în care România era receptată de către Statele Unite. Oamenii de afaceri americani își dădeau acum seama că puteau exista oportunități comerciale și în București. Oricum, nu era
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cei ce trăiesc în chinovie pot ajunge la desăvârșire: unul prin răbdarea singurătății pustiului, iar celălalt răbdând în mănăstire slăbiciunea fraților. Unii dintre cei ce se retrag în pustiu prea de timpuriu, nefiind formați deplin din punct de vedere duhovnicesc, alunecă ușor în neliniște și enervare, mărire și tristețe, mândrie și trufie, căpătând și focul deprimării, lanțurile zgârceniei și arghirofilia. Nefiind maturizați duhovnicește suficient, nu au încă discernământ pe măsură (cap. 12-14). În Convorbirea a XX-a (11 capitole), Avva Pinufius
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de a greși: De șapte ori cade cel drept și se ridică“, însă e mare deosebire între căderea omului drept și cea a celui păcătos. În continuare, sunt date exemplu ,,cele 7 feluri de cădere” în care, chiar dacă cel înțelept alunecă, el nu încetează să fie drept dacă crede că numai cu Harul Domnului va putea fi eliberat de lanțurile păcatului. Convorbirea a XXIII-a (21 de capitole) redă a treia discuție cu Avva Theonas despre nepăcătuire sau despre voința de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a conturat-o într-o manieră atât de cerebrală, atât de minuțios planificată, precum curentul ce a marcat sfârșitul secolului al XVII-lea în Franța. Acesta a urmărit în mod programatic concretizarea unei "rețete" a nemuririi, rețetă care însă a alunecat în anumite rânduri, tocmai prin caracterul ei programatic, înspre o rigidizare, o dogmatizare a perspectivei. Scriitorii epocii au știut însă, întotdeauna să particularizeze dogma prin prisma talentului și a invidualității artistice, realizând opere care, deși se subscriu doctrinei generale, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
întâmplările reale, acreditate istoric, vor suferi modificări importante pentru a se supune rigorilor cerute de noțiunea de verosimil "adică, în fond, de ignoranța publicului" afirmă în mod tranșant Basil Munteanu.29 În acest sens, realitatea însăși, prin complexitatea sa care alunecă spre incredibil, devine inaptă pentru o transpunere artistică în liniile unui clasicism care, în acest punct, devine dogmatic și mult prea dictatorial. Afirmația este valabilă și pentru celelalte puncte ale criticii care vizau încălcarea regulii celor trei unități, impuritatea încadrării
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ulterioară a simbolurilor echivalează albina cu Anticii, iar pe păianjen cu Modernii, deși maniera de desfășurare a polemicii nu mai lasă nici un dubiu asupra identității celor doi. Prin imaginea agresivă creată păianjenului se sugerează impetuozitatea Modernilor, dar o impetuozitate care alunecă într-o anumită vulgaritate. Brutalitatea adresării corespunde unei atitudini de infatuare excesivă și de exacerbare a simțului proprietății. Traduse la nivelul disputei ideologice propriu-zise, aceste trăsături sunt reflecții ale insurgenței zgomotoase, dar oarecum artificiale a Modernilor: "...paingul care se umflase
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]