9,447 matches
-
n-ai fost pedepsită ? Dar dacă propria ta soră, poate de conivență cu doamna directoare, poate de capul ei, tocmai într-o asemenea duminică uită de tine și apoi se scuză că a încurcat zilele ? înțelege madam Ana ce soartă amară este a fi orfană ? Desigur, multe lucruri nu le înțelege madam Ana, sau se face că nu le înțelege, dar dacă îi amintești soarta ta amară, de orfană, lasă fierul de frizat unde se nimerește și te ia la pieptul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tine și apoi se scuză că a încurcat zilele ? înțelege madam Ana ce soartă amară este a fi orfană ? Desigur, multe lucruri nu le înțelege madam Ana, sau se face că nu le înțelege, dar dacă îi amintești soarta ta amară, de orfană, lasă fierul de frizat unde se nimerește și te ia la pieptul ei care miroase a bucătărie și a levănțică, tu ești puiul madamei Ana, îți șoptește cu vocea ei dogită, nu sunt eu doica ta ? Nu e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
O, stabilele, mediocrele noastre sentimente familiale, de care s-ar părea că nu ești demn, atât timp cât nu te poți împiedica să-ți vezi aproapele ! Să-l vezi și, văzându-l, să cazi în păcat și să-l judeci ! Dar ce amar este ceaiul în astă-seară ! Sau numai gura lui este amară ? — Feriți, donșoară, c-asta nu-i jucărie, spune madam Ana, dând-o la o parte pe micuța Yvonne, care încearcă să împingă măsuța cu roțile. Mâncați-vă-ți mai bine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
părea că nu ești demn, atât timp cât nu te poți împiedica să-ți vezi aproapele ! Să-l vezi și, văzându-l, să cazi în păcat și să-l judeci ! Dar ce amar este ceaiul în astă-seară ! Sau numai gura lui este amară ? — Feriți, donșoară, c-asta nu-i jucărie, spune madam Ana, dând-o la o parte pe micuța Yvonne, care încearcă să împingă măsuța cu roțile. Mâncați-vă-ți mai bine pișcotu’... Nepierzând din ochi silueta soției sale, Profesorul înghite, strâmbându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
drept pentru care: futu-ți rasa mă-tii de sectant bărbos, n-ai un chibrit? ia de-acia. A doua zi, tovarășul Bicu nu s-a jenat să apară la nunta unui prieten cu ochii Învinețiți, povestind episodul cu un umor amar. Tovarășul Bicu a ajuns un personaj excentric, nefrecventabil. Fiind un om inteligent, se pare că are resurse. Așa că acum e iar În fața acestui organ al statului, care-l fixează cu o privire seacă. — Tovarășe Bicu, cred că v-ați dat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de date-n mă-sa, așa că nu trebuie să-mi fac nici un fel de griji. Ne fîțÎim prin centru, e plin de lume, talciocul e la locul lui, plin cu acea marfă după care ni s-a lungit gîtul atîta amar de vreme (casetofoane din ale căror boxe lucesc leduri colorate, haine contrafăcute, aspirine Bayer, plus sectorul vicii), de pe terasele din centru răsună muzică și veselie... iar peste o săptămînă sînt alegeri. Libere. Primele alegeri libere pe care le vor cunoaște
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Consiliul Municipal din Ennistone, Secția Învățământ. Lui Brian îi venea greu să ducă o viață dreaptă din motive foarte simple, dar puternice. Era egoist. Făcea ce voia el, iar Gabriel făcea tot ce voia el. Lucrul acesta dăinuia de atâta amar de vreme, încât Brian își închipuia (înșelându-se, însă) că Gabriel încetase să-l mai observe. Gabriel ar fi dorit să călătorească. Brian detesta călătoriile, lui îi plăcea să stea acasă și să citească. Stăteau amândoi acasă și citeau. lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cel mai îndepărtat. Jinduia să poată trăi obișnuit, să poată vedea lucrurile cu simplitate, cu ochi calmi și limpezi. O luciditate simplă îi apărea mereu accesibilă și totuși niciodată nu o putea realiza. Jinduia după gânduri liniștite, repauzante. Trăise atâta amar de vreme în sânul problemelor printre care cele mai luminate minți din trecut bâjbâiseră ca niște copii. Contemplase, aproape că se identificase cu imaginile marilor metafizicieni, prăsindu-și propria imagistică cu o spumoasă spontaneitate, vecină cu demența. Zburase din căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foc“. Și dac-ar fi refuzat, n-ar fi simțit niciodată ce simțea acum. O magie stranie începuse să acționeze asupră-i. S-ar putea, într-adevăr, să regrete că încercase, dar ar fi regretat mult mai profund, mult mai amar, dacă ar fi respins, din lașitate, provocarea. Dacă ar fi refuzat, l-ar fi „pierdut“ pe Rozanov - Rozanov care până în acea dimineață nu însemnase nimic pentru el, fără de care putuse trăi până atunci perfect mulțumit, reprezenta acum o necesitate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Alex se mai uitase o dată sau de două ori, ostentativ, după ceasul pierdut, dar nu mai scoase un cuvânt despre paguba ei. Gabriel împacheta ultimele câteva lucruri risipite pe plajă: ciorapii lui Adam, lesa lui Zet, asupra căreia vărsase lacrimi amare. Brian care se afla în fruntea grupului, tocmai ajunsese la stâncile de pe uscat, dinspre câmp, când îl auzi pe Tom strigând: „Uite-l pe George!“. Uitaseră cu toții de el. La început, Tom nu înțelese semnele pe care i le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
străini de oraș au participat la înmormântarea organizată de Robin Osmore. Printre participanți a figurat și Steve Glatz, discipolul lui John Robert, care se afla, întâmplător, în acele zile la Oxford, precum și o misterioasă doamnă americană, care a vărsat lacrimi amare. Orbirea de origine nervoasă a lui George a ținut doar două săptămâni, după care preotul i-a dat să citească scrisoarea lui Rozanov. George a citit-o, a încuviințat din cap și nu a rostit o vorbă. Părintele i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
conține nicio aluzie la această practică; nici în regiunea Palestinei sacrificiul uman nu era cunoscut; astăzi există dubii întemeiate că ar fi fost practicat în Fenicia și Cartagina. h) Carnea animalului jertfit era friptă la foc și consumată împreună cu ierburi amare și azime (Ex 12,8, cf. 34,25) pe care textul le prescrie ca aliment pentru toată săptămâna următoare. Era interzisă hrana crudă sau fiartă (Ex 12,8b). Din carne nu trebuia să rămână nimic pentru ziua următoare și de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nefericite care îl făcuseră să fie precaut, aflat mai tot timpul într-un soi de alertă. Dar acele experiențe nefericite de-or fi fost cu adevărat îi dăduseră în același timp și o anumită agresivitate; ce-i drept, moderată și amară. Înalt și musculos, dar nu prea adunat, blond-suspect, cum ziceam, avea mâini mari și acaparatoare, parcă bătucite de munca câmpului, când în realitate el trebuie că niciodată nu pusese mâna pe vreo unealtă de lucrat pământul. Era intelectualul boem. Adică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un pătrat desenat cu cretă într-altul, iar de sub fustițe, pentru o scurtă clipă, licăreau alb chiloții. Cum, Delia crescuse și ea? Dar, Dumnezeule, avea chiar câțiva ani mai mult decât el, aproape zece! Cum s-o recunoască după atâta amar de vreme? Dragoș se rezema cu umărul de trunchiul unui pom. Neti venea drept spre el pășind de pe pământul bătătorit și încălzit de soare al aleii în iarba umedă și rece pe care Dragoș o tăvălise cu picioarele. O poieniță
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
0732003007 Librării ON-LINE www.euroinst.ro; www.carturesti.ro www.elefant.ro; www.libris.ro www.cartedesucces.ro www.librarie.net; www.emag.ro www.extracarti.ro; www.edicart.ro www.libhumanitas.ro www.librariaeminescu.ro 1 Ca un amuzament amar, te poți chiar întreba ce s-a ales, peste ani, de acele mici piese de metal numite chei; admițând că metalul lor este indestructibil, ele trebuie că zac și în ziua de astăzi pe undeva (de nu cumva au fost
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
însuși. Se simte inferior datoriilor care i s-au încredințat și, treptat, începe să se autoculpabilizeze. La nivel moral, se exprimă în mod scrupulos, convins că este incapabil. Se refugiază în sentimente de nedemnitate, descurajare și simte că viața este amară, dificilă, etc. Are adesea convingerea că „nu este la înălțime”, alimentându-și sentimente de culpabilitate chiar și atunci când ceilalți îl apreciază. Preferă să nu ceară nimic pentru sine. Încearcă să își reprime îndoiala și critica și își alimentează o privire
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Damascului. În mod firesc, în ecuația artei (corabie umplută cu lacrimi; civilizație metatextuală etc.) este inclus și cititorul, devenit Cruciat, pe câmpul de luptă al literelor: acum că te-am ademenit împreună Cruciatule / și stai aplecat peste textura acestor pagini amare / trebuie să-ți spun: / De trei ori au cântat cocoșii în inima mea / și s-a făcut dimineață și s-a făcut seară / și nu te am trădat. Oscilând între credință și hazard - a cărui influență o anunță de la început
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sau suprapunându-i-se uneori, de când, de pildă, au căzut din cuib cântând puii paserii măiestre, și până în contemporaneitate, reluând la nesfârșit, sub inalienabila mască pe care și-a construit-o specia, spectacolul vieții, la care poetul se raportează, adesea, amar, ironic sau autoironic. De altfel, tema lumii ca teatru, cu obârșie antică, este iterativă în volumul lui Calistrat Costin, așa cum piesa este jucată de fiecare generație și de fiecare individ, cu sentimentul însă al noului, al unicității: Petrec măștile mele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
insuficiente însă pentru a se identifică pe deplin cu trăirile: mi-e dor, mi-e dor de tine, dor orbitor, pârjolitor / ... / Mi-e dor de tine, dor, dor, dogoritor de viață / fără leac, / dor împătimitor, ursit, riscant, / că de atât amar de dor, îmi pare, doamne, / că n-am să mă mai săvârșesc în veac... Covârșit de sentiment, poetul mixează registre lingvistice și stilistice diferite, în aceeași încercare de a sugera suveranitatea dragostei și, crucificat de senzualitate, o receptează ca pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
împlinit (prin vis; Onir). O trăsătură evidentă a poeziei lui Eugen Evu este prezența livrescului, atât la nivelul lexicului, cât și prin conexiuni culturale și prin apelul la intertextualitate: Compozit și sinoptic/Arheii îți vor îmbia și otrava/ Și vindecătorul amar/Hermes Trismegistos/„Sturm und Drang” / Mistic sceptic luminis / Însă ciclic tânăr./ Vertical algoritm... Iubitor de vocabule prețioase, rare, plasate în titluri îndeosebi, dar și în conținuturi (Asompțiune, Ontopoema, Mitopem, Onir, Euristica, Teogonie, Psalmodie, Ontogeneză, Athanor etc.), poetul își dezvăluie, și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poate fi citit și volumul în ansamblu, ca o demonstrație a necesității visului în lupta cu grava conștiință a existenței de efemeridă: Să fim regali măcar o clipă / să fim ai fericirii pentr-o zi. Pe acest fond de luciditate amară, cu ecouri din eminescianul Memento mori, adierea tristeții, venind dinspre instabilitate, se îndreaptă chiar și spre poezie: să tragă spiritul din pipă / otrava falsului din poezii. De asemenea, limitat de șubrezenia ființei, poetul remarcă - amar - o antinomie aproape organică: N-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Pe acest fond de luciditate amară, cu ecouri din eminescianul Memento mori, adierea tristeții, venind dinspre instabilitate, se îndreaptă chiar și spre poezie: să tragă spiritul din pipă / otrava falsului din poezii. De asemenea, limitat de șubrezenia ființei, poetul remarcă - amar - o antinomie aproape organică: N-am să pot niciodată să-nghit / câtă fericire e-n stare a-și dori / Adevărul în anemonă pitit. Obârșia a toate însă este, până la urmă, doar eul: tot în eu e ce-o să fie! Totuși
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a fost portretul unei femei. Amintind, mutatis mutandis, de Nevermore al lui Poe, poemul să ne grăbim, filofteio, traduce tristețea - oricât s-ar încerca escamotarea ei prin ironie - incurabilă a omului în fața implacabilului care-i guvernează destinul. O (auto)ironie amară transpare și aici din fiecare strofă a poemului, în care invocarea filofteiei constituie pretext pentru meditație, pe teme eterne care traversează sensibilitatea artistului, subordonate lui fugit irreparabile tempus. Volumul lui N. Prelipceanu cuprinde o poezie fără artificialitate, în care se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și sintagmatic: parfume; zăpada din versete; clepsidra genunii etc.), exacerbând tonul solemn, declamator și, creând un cadru pe măsură, încât toate aceste ingrediente potențează spectaculozitatea poemelor: Vezi macabeii /nori mă înveșmântă / vino în loja marelui calvar / avar în har octombrie amar / m-a prohibit vestală la cuvânt. Vocabulele sunt / par folosite adesea pentru eufonie, dar au, totodată, menirea de a descrie un areal spiritual dominat de lirism (indus, adesea, de referirile la o floră prețioasă, exotică, ornamentală, care conferă noblețe imaginilor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pripas. Pahar stingher Ce cristal o fi în paharul acesta de neculoarea apelor de munte și de tăria diamantului de rotunjimea brațelor tale și adâncimea ochilor tăi mai adânci decât marea? Oricât aș bea din el mereu e dulce și amar, parcă tot mai amar și nu se mai termină. Discreție Vaza aceea micuță din cristal de Boemia, mereu încărcată cândva precum un pom generos cu stoluri de presuri a rămas până astăzi la roșul acela discret. Doar că florile poposesc
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]