12,966 matches
-
asupra acestor versiuni în limba italiană constituie subiectul unuia dintre puținele studii comparative ce apropie opera autorilor discutați. Criticul Gregory Hays își axează demersul pe variantele lui Quasimodo din Safo și dovedește că ele nu sunt simple tălmăciri ale poeziilor antice, ci rescrieri ale relațiilor pe care le stabilesc cu textul de pornire sau cu alte hipotexte inspirate de cele din urmă. Hays arată că Safo din varianta quasimodiană Lui Hermes nu este altceva decât o figură plăsmuita de imaginația poetului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
realizate de cei doi poeți au avut-o asupra creațiilor originale ale fiecăruia. O afirmație a lui Quasimodo însuși pare cel puțin la fel de convingătoare. În discursul O poetica (1950) el îi alătura, în aceeași frază, pe Leopardi și pe poeții antici greci: Puritatea poeziei, despre care s-a vorbit atât de mult în acești ani, nu a fost înțeleasă de mine ca moștenire a decadentismului, ci în funcție de limbajul ei direct și concret. Chiar în această constă secretul "clasicilor", de la poeții epici
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ci în funcție de limbajul ei direct și concret. Chiar în această constă secretul "clasicilor", de la poeții epici la cei lirici, de la greci la mării noștri poeți, până la Leopardi.15 Pentru el tradiția literară se desfasoara între două extreme cronologice precise: poeții antici greci și antecesorul romantic. Pornind de la aceste premise, a treia parte a cercetării este dedicată traducerilor realizate de Quasimodo și Leopardi și tehnicilor traductologice pe care ermeticul le-ar fi putut împrumuta de la maestrul recanatez, în încercarea de a stabili
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
să se distanțeze. În orice caz, toți îl cunoșteau și îl aveau în vedere. Rezumând, literatura secolului al nouăsprezecelea preferă figură de sorginte pașoptista a luptătorului și găsea pe această filiera corespondențe cu opera leopardiană în energia ce caracteriza personajul antic al primelor poeme patriotice sau în rezistență titanica a omului în fața naturii. Astfel, în cadrul filonului liricii patriotice mitul poetului nostru s-a conturat mai întâi de jos în sus. Dimpotrivă, spre finalul secolului al XIX-lea și în secolul douăzeci
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
geniu melancolic, în veacul XX exegeza a proliferat, trasând o panoramă amplă, multifațetată.62 Printre subiectele predilecte se numără: titanismul leopardian, pesimismul și nihilismul sau, arta versului și rafinamentul lexicului bazate pe o erudiție filologica incontestabila, dihotomia clasicism-romantism, prezența lumii antice în operele sale originale etc. Mai exact, la începutul secolului s-a raspandit distincția dintre pesimismul istoric și cel cosmic, formulată de Bonaventura Zumbini.63 Tot atunci s-a comentat nevoia imperioasa a lui Leopardi de a reafirmă valoarea individului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Canturilor a început să fie privită și că enérgeia. S-au consolidat astfel două orientări interpretative paralele: una dictată de dorința de a impune un nou model uman, care insistă să formuleze un fals optimism leopardian, bazat pe vitalitatea omului antic și cea tradițională, de sorginte derobertisiano cardarelliană, ce identifica în efortul autorului romantic de a plăsmui cuvântul o tehnică fundamentală utilizată și de autorii poeziei pure, si mai tarziu, ai celei ermetice.66 În deceniul al treilea al secolului trecut
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ajungea la el mai cu seamă prin intermediul lui Pascoli. Dacă influența lui D'Annunzio se pierde după anii adolescenței, cea pascoliană, mai profundă, va da mai tarziu roade în poeziile primelor volume publicate antum și în traducerile din versurile grecilor antici. Însă în acei ani de prime contacte cu arta versului, D'Annunzio i-a apărut lui Quasimodo că un model de urmat. Admirația pentru Profet, reflectată în primele încercări publicate în volumul Săruta pragul casei tale, l-a determinat să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
politic întoarcerea la ordinea clasică pentru care milită revista română 'La Ronda' în universul literelor regimul mussolinian a impus imaginea Imperiul român că oglindă ideală a noii orânduiri fasciste. Prin mistificarea ideologiei și filozofiei partidului și prin insistența asupra modelului antic, trâmbițat în capitala cu mai mult aplomb decât în restul teritoriului, se avea în vedere crearea unei autarhii alimentate de aspirații imperialiste. Cenzură impusă de regim și necesitatea de a produce un număr mare de poezii și cântece encomiastice au
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Nu în ultimul rând, a păstrat imaginea lunii ca simbol al naturii în care dorea să se integreze.129 În scrierile de critică literară și în cursurile despre lirica antecesorului Giuseppe Ungaretti s-a referit la ideile lui despre "poveștile antice" așa cum apar în Canturi, dar mai ales în Studiu despre erorile populare ale anticilor. Fiind atras de această componentă a tematicii leopardiene a transpus și în versuri, asemenea lui Cardarelli, neliniștea reîntoarcerii către o lume a originilor.130 Unele opinii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dorea să se integreze.129 În scrierile de critică literară și în cursurile despre lirica antecesorului Giuseppe Ungaretti s-a referit la ideile lui despre "poveștile antice" așa cum apar în Canturi, dar mai ales în Studiu despre erorile populare ale anticilor. Fiind atras de această componentă a tematicii leopardiene a transpus și în versuri, asemenea lui Cardarelli, neliniștea reîntoarcerii către o lume a originilor.130 Unele opinii ungarettiene din Al doilea discurs despre Leopardi par să anunțe acea poetica a cuvântului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
epoca și influențat în anii tinereții de o seama de poeți de secol XIX și XX, viitorul laureat Nobel și-a dovedit de la bun început capacitatea de a absorbi și replăsmui în propriile versuri ecouri ale poeziei contemporane, moderne și antice. Leopardismul dominant în anii săi de formare și debut, alături de amintită disponibilitate de a integra ecouri ale celor mai diferiți autori, invită la o analiză mai atentă a acestei zone încă neexplorate a poeziei și poeticii lui Quasimodo, ce s-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
decât de obiect, acesta din urmă trebuie să indice multiplicitate, varietate, mărime, lungime, lățime, vastitate.264 Printre termenii poetici menționați de Leopardi în Zibaldone se regăsesc: irrevocabile-irevocabil, irremediabile-iremediabil, deoarece trimite la idei nelimitate (Zibaldone, 1534); adjectivele lontano și antico-depărtat și antic pentru că dau naștere unor idei vaste, nedefinite și confuze (Zibaldone, 1789); posteri-urmași, posterità-posteritate, futuro-viitor, passato-trecut, eterno-etern, lungo-lung, morte-moarte, mortale-mortal, immortale-nemuritor și altele asemenea lor (Zibaldone, 1930); alto-înalt, altezza-înălțime (Zibaldone, 2350); romito-solitar, singuratic, solitudine-singurătate, silenzio-tăcere și imaginile pe care le trezesc
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
precizeze că lista lor este mult mai amplă și că poate fi întregita cu altele ce generează imagini sau idei neclare, vaste, infinite. Analizând frecvență de apariție a acestor cuvinte în versurile lui Salvatore Quasimodo se observă că adjectivele depărtat, antic și înalt, fiecare cu câte 23 de ocurente, sunt depășite că frecvență numai de adjectivul verde (28), ca adjectivul mort este folosit de 18 ori (mortul înregistrează, în plus, 40 de recurente), dar că substantivul din familia sa lexicala, moarte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de soare / Și luna aurie nearate / ogoare luminau. O! Fericită / Gură de răi, neștiutoare încă / De rele și păcate! (idem, vv. 28-36). Motivului, ce mai fusese utilizat de Leopardi în Imn pentru Neptun și în Eseu despre erorile populare ale anticilor, i se opunea o altă temă leopardiană recurenta: polemică împotriva efectelor nocive ale progresului și civilizației.298 Din versurile ambilor transpare același sentiment dureros al desprinderii ființei de starea originară, de liniște, pace și armonie: este prezentat de Leopardi prin
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de la o dimensiune reflexiva a timpului (acel timp care măsoară dinamică interioară a sufletului) la una de factură istorică, Leopardi a scris în cantul Către Angelo Mai: mereu mai viguroasa, / străbuna voce, muta / veacuri în șir (vv. 7-8). Expresia voce antică este reluată de Salvatore Quasimodo într-un context mai reflexiv, cu referire la istoria sa personală strâns legată de spațiul insular, de Sicilia: E mut străvechiul glas. / Ecouri efemere aud, / uitare de noapte deplină / în apa-nstelată (Insula lui Ulise
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu tematică timpului istoric ce ritmează evoluția întregii umanități, a civilizației. Atât la nivelul individului, cât și la cel al colectivității, prezentul este mut, nemișcat, inert și se află în opoziție cu trecutul conotat pozitiv. În Către Angelo Mai, vocea antică aparține părinților spirituali ai patriei 319, chipuri ideale ale glorioaselor vremuri apuse, a căror tăcere din prezent este relevanță pentru starea de decădere. Pentru a descrie inerția, plictisul și degradarea generalizată a valorilor din lumea contemporană Leopardi folosește epitetul brutto
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lângă mine (Odihnă ierbii). Prilejuind atenuarea ritmurilor vitale, somnul deschide o dimensiune în care eul poetic și elementul vegetal se contopesc.381 Liniștirea eului în sânul naturii protectoare constituie una dintre iluziile leopardiene predilecte, specifice copilului, adolescentului, omului primitiv și antic, dar destinate să piară de îndată ce acesta înțelege adevărul despre ostilitatea mamei creatoare. Fericirea omului în îmbrățișarea blândă a elementelor se dovedeste o speranță deșarta, un vis de demult: Unde-ați pierit, fermecătoare vise, / din tăinuit lăcașul / de tainice fapturi, din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se-ntâmplă (Delfică, trad. MB).384 Transpare dorința poetului de co-implicare în universul oniric al iubitei cufundate în somn și, prin acesta, în ritmurile armonice ale naturii; viziunea rămâne însă la nivelul de contemplație. Femeia, uneori nemișcata precum o statuie antică greacă, transmite odihnă, pace, liniște: posa dolce, abbandonata, serenità prilejuindu-i poetului viziuni fascinante, redate prin minunate sinestezii: la notte delle piogge di calde lune. Cele două iubite ale poetului din perioada în care scria aceste versuri sunt Sibilla Aleramo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în mare parte din dragostea pentru poezia greacă și latină pe care a tradus-o și din care a preluat o serie de motive literare. În ceea ce îl privește pe Leopardi, după cum bine se știe, cunoștințele de literatură și istorie antică au avut rol hotărâtor în conturarea operei sale originale. Ținând seama de preferință ambilor pentru antichitatea greco-romană, paginile următoare vor studia preluările lui Quasimodo din opera leopardiană prilejuite de stăpânirea acestui bagaj literar. 4. Antichitatea, element structurant al operei leopardiene
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
operei sale originale. Ținând seama de preferință ambilor pentru antichitatea greco-romană, paginile următoare vor studia preluările lui Quasimodo din opera leopardiană prilejuite de stăpânirea acestui bagaj literar. 4. Antichitatea, element structurant al operei leopardiene și quasimodiene 4.1 Rolul literaturii antice și al studiilor filologice în conturarea personalității literare a celor doi poeți În discursurile rostite în anii patruzeci și cincizeci Quasimodo recunoștea că prima sa călăuza în materie de poezie a fost Petrarca, iar în privința normei poetice, Leopardi.413 Totuși
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
materie de poezie a fost Petrarca, iar în privința normei poetice, Leopardi.413 Totuși, subliniază Gilberto Finzi în prefață la volumul Poezii și discursuri despre poezie din 1971, deja din anii treizeci pe scriitorul sicilian îl bântuiau și alte umbre, ale anticilor, a căror influență începea să își pună amprenta asupra versurilor lui. Se regăsea, se pare, în unele imagini străvechi și în limpezimea vocabulelor din trecut. În Notă traducătorului la volumul Antologia Georgicelor (1942), Quasimodo afirmă că întreaga să generație își
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pare, în unele imagini străvechi și în limpezimea vocabulelor din trecut. În Notă traducătorului la volumul Antologia Georgicelor (1942), Quasimodo afirmă că întreaga să generație își recunoștea nobilele origini în timbrul lui Vergiliu: în vocea să ne putem recunoaște că antici.414 Luciano Anceschi, unul dintre cei mai cunoscuți critici ermetici amintește că în anii aceia, pornind de la o serie de afinități personale, uneori imprevizibile și revelatoare, poeții se recunoșteau liber în alți poeți: alegându-i așadar pe Leopardi, Petrarca și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Anceschi, unul dintre cei mai cunoscuți critici ermetici amintește că în anii aceia, pornind de la o serie de afinități personale, uneori imprevizibile și revelatoare, poeții se recunoșteau liber în alți poeți: alegându-i așadar pe Leopardi, Petrarca și ulterior pe anticii latini și greci Quasimodo își făurea mozaicul propriei tradiții literare.415 Întâlnirea cu literatura antichității nu a exclus recursul la versurile recanatezului, dimpotrivă, a marcat începutul unei perioade în care ermeticul a început să dialogheze cu cel din secolul precedent
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că rădăcina și țintă, (...) conștiința nobleții străvechi, semn distinctiv al poetului de secol douăzeci, chin și privilegiu.419 După terminarea studiilor liceale la Messina, la granița dintre insula și continent, tânărul Salvatore s-a transferat la Romă, în capitala lumii antice pentru a frecvență cursurile Politehnicii: spre carieră de inginer îl îndrumaseră tatăl și studiul științelor exacte. În acea perioadă, cuprinsă între anii 1919 și 1926, în care a trebuit să înfrunte mari dificultăți materiale și ariditatea studiilor prea puțin potrivite
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
învețe greacă și latină. O făcea după orele de lucru sub îndrumarea Monseniorului Rampolla del Tindaro, fratele lui Federico Rampolla del Tindaro care îi fusese profesor la Messina. Studiul limbilor a fost întregit cu cele mai variate lecturi din literatura antică greacă sau latină, dar și din cea italiană sau franceză: Homer, Platon, Aristotel, Vergiliu, Petrarca, Tasso, Descartes, Pascal, Leopardi. Apropierea de limbile vechilor civilizații și lecturile au reprezentat primii pași spre maturizarea să că poet (în scurt timp va publica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]